In urma cu mai bine de 366 de zile, C. era intr-un bar de langa Cismigiu cu o prietena cand a venit A. si le-a propus sa mearga la concertul trupei Goodbye to Gravity. Calendarele indicau 30 octombrie 2015. “Hai ca suntem mai multi!”, le-a spus. Era vineri seara, C. nu mai fusese oricum in Colectiv, asa ca a zis “hai, na!”. In serile de vineri, la douazeci si ceva de ani, toate lucrurile incep cu murmurul acesta. “Hai!”
De-acolo totul s-a derulat pe repede inainte.
Un an de zile mai tarziu, murmurul Colectiv din seara lui 30 octombrie 2015 n-a trecut. S-au mai estompat cicatricile, s-au mai acoperit ranile, dar memoria e inca vie. Si e bine ca e asa. Chiar daca-i o povara, nu trebuie uitat ce s-a intamplat in Bucuresti, pe strada Tabacarilor la numarul 7, unde aproape trei sute de oameni au fost prinsi nu doar intr-un incendiu devastator, ci si in plasa de intrigi, erori si iresponsabilitati institutionale din Romania.
Cazute prada focului, victimele Colectivului s-au mai trezit inca o data fara speranta in spitalele Capitalei, cu numele lor prinse intre file de dosare plimbate pe holuri ministeriale, cu vietile lor supuse aceluiasi arbitrariu institutional care insotise nasterea, viata si moartea flacarilor ce mistuisera clubul.
Focul de la Colectiv a fost, pana la urma, doar un moment – unul intr-un sir mai lung de momente insirate pe o franghie invizibila, de la autorizarea de forma a clubului pana la indiferenta crasa a pompierilor. Momentele nu inceteaza sa se insire pe franghie pana astazi, cand Romania – chiar si cu mai bine de 366 de zile de experienta Colectiv in spate – continua sa atinga limita capacitatilor sale medicale cu doar cativa mari arsi in toata tara.
Stim deja cu varf si indesat ce ne trage in jos. Dezastrul sistemic in tratarea arsurilor, de pilda. Nu stim insa nici la un an dupa Colectiv ce-i de facut pentru a imbunatati ceva in functionarea mecanismului care ar trebui sa salveze oamenii din foc si sa le redea inapoi vietile, cat mai aproape de ceea ce fusesera ele inainte.
Exista un timp al tragediilor si un timp al invatarii din tragedii. Fara ultimul, primul risca sa se repete la nesfarsit. Poate nu exact sub aceeasi forma – dar in Romania de dupa 30 octombrie 2015 inca un Colectiv a mai avut loc in spitale, cu mari arsi de la Brasov, Targoviste sau Galati trecuti prin acelasi arbitrariu institutional ca victimele din club.
Sa nu uitam ce s-a intamplat in Bucuresti acum un an de zile. Iar Dela0.ro e prima publicatie autohtona care a refacut minut cu minut evenimentele acelei seri, reconstituind infernul de pe Tabacarilor prin sapte marturii obtinute la mai putin de doua saptamani de la producerea incendiului. I-am spus “Colectiv Apocalypse”.
Sa acceptam insa si faptul ca mai sunt atat de multe lucruri de facut, pentru ca mai nimic nu s-a schimbat in functionarea tuturor lucrurilor gresite care au contribuit la moartea victimelor de la Colectiv – si a altor mari arsi din Romania ultimului an. Pentru victime continua sa lupte tot mai putini. Dar continua – si le-am spus o parte din poveste recent, pentru ca fara ei subiectul n-ar fi ramas atata timp pe agenda publica. Ei sunt “Cei care nu renunta”.
Privind spre viitor, oricat de dureros ar fi trecutul, Colectiv nu mai e doar despre cei 64 de morti ai sai si sutele de victime. Colectiv a devenit intre timp un murmur de fiecare seara. Hai sa schimbam ceva! Toate lucrurile incep cu murmurul acesta. Hai!
Iata si recomandarile saptamanii.
Ce nu poate lasa in urma Diana Oncioiu
-
Doua turnee de tenis
-
O manipulare
Am zis ca e greu ca ceva sau cineva sa poata egala imaginile cu Adrian Nastase care il face cavaler de Cornu pe Lucian Mandruta. M-am inselat. Cristi Tabara a reusit sa isi depaseasca fostul coleg de trust (Pro TV) intr-un montaj demn de propaganda comunista.
“Va place sa va antrenati si mintea, nu doar trupul?”, intreaba Cristi Tabara in timp ce Vlad Plahotniuc e pe banda, iar camera trece de la el la tabla de sah aflata, ca sa vezi, exact in sala de sport. Daca v-a placut “O zi la Cornu”, e musai sa vedeti acum “O zi la Conu'”. Dupa care intrati pe Rise Project sa cititi ultima investigatie despre Plahotniuc. Asta ca sa nu uitati cine e cu adevarat personajul.
-
Un promo
“Sa ne uitam la Ferentari. Nimeni nu munceste. Oamenii aceia de la primarie nu merg pe teren sa vada: ‘Domne’ noi cui dam ajutoare sociale?”, spune o ascultatoare revoltata. O ascultatoare a emisiunii lui Moise Guran de la Europa FM. Cu indignarea, dar mai ales cu prejudecata acestei doamne isi promoveaza jurnalistul emisiunea radio. Promo-ul poate fi ascultat AICI.
Situatia e mult mai complexa in realitate, dincolo de faptul ca e un fals evident sa sustii ca in Ferentari nu munceste nimeni. E un subiect abordat in cadrul campaniei FerentariLux. N-ar strica deloc ca Moise Guran sa se informeze inainte de a-si dezinforma ascultatorii promovandu-si emisiunea in acest mod.
Ce nu poate lasa in urma Iulian Andrei
-
O carte
-
O alta carte
-
Un oras
-
Un alt oras
-
O aniversare
-
Harfe
Ce nu poate lasa in urma Vlad Stoicescu
-
America no. 1
-
America no. 2
