“Care Evenimentul zilei?” a sarjat, in pragul unei crize de ras, presedintele Traian Basescu, in momentul in care unul dintre consilierii sai – ocupat, indeobste, sa dea telefoane si sugestii editoriale in timpul programului, doar nu credeati ca Boureanu Cristian, deputat in Parlamentul Romaniei, a brevetat tehnica – ii prezenta o cunostinta mai veche, trecuta prin redactia cotidianului amintit. Sa fi fost spre sfarsitul lunii mai, vreme numai buna de ironii prezidentiale. Doar cateva zile se asezasera peste decizia unui grup semnificativ de jurnalisti de a-si desparti propria semnatura de spatiul gazduit intre paginile tot mai albe ale EVZ.
“Care Evenimentul zilei?” s-ar fi putut intreba si sutele de mii de romani care, neavand ce sa mai citeasca in productiile tiparite sau virtuale ale redactiilor centrale, s-au evaporat cu totul. In locul lor s-a instalat o neintelegere ale carei efecte nu le simte nimeni acum, prin urmare nici nu le regreta. Pentru ca incompetenta cetatenilor in materie de politici sau interese publice nu e masurabila, toata lumea se poate preface naiv ca problema nu exista. Toata lumea incepand cu presedintele, care a validat prin repetare, si repetare, si repetare tipul de discurs in care democratia romaneasca are in presa un dusman ireconciliabil.
Razboiul “telefonului impotriva acumulatorului”, cum inspirat l-a numit Catalin Tolontan, a alimentat atatea porcarii in ultimii doi ani de zile incat s-a transformat dintr-o “lupta de clasa” purtata pe meterezele politicii intr-o “lupta de casa” purtata in mintile tuturor. Pai care “Evenimentul zilei”, domnule presedinte, daca nu acela pe care oamenii dumneavoastra il suna sa-l intrebe de sanatate, desi au facut tot ce au putut sa-l bage in moarte clinica? Care, daca nu acela transformat in hartie de impachetat Branza? Iata un nume cu alura speciala cand primeste alaturi si occidentalizatul William si i se da pe mana marea familie a diasporei, atat de draga unui presedinte care tuna si fulgera astazi de pe Dealul Cotrocenilor tocmai pentru ca la alegeri s-au facut ploile dincolo de Nadlac.
“Care Evenimentul zilei?” nu e o ironie, cand vine din partea unui om ajuns la al doilea mandat prezidential si la a cine-mai-stie-cata gluma proasta. Intrebarea poate fi, cel mult, o mojicie, pentru ca nu-mi imaginez scenariul in care Traian Basescu nu cunoaste desfasurarea de interese politice abatuta asupra presei, sub forma unei cohorte de termite starnite de declaratiile sale belicoase. Cand esti responsabil de marginalizarea actului jurnalistic in constiinta publica, parca nu se cade sa tratezi cu scarba suverana starea deplorabila a redactiilor actuale. Si daca-ti mai si amintesti ca intre calitatea actului de guvernare si capacitatea cetateanului de a lua decizii informate e o legatura imposibil de anulat, util ar fi sa te abtii in a emite judecati de valoare.
Scena aceasta de mai, pe care n-o veti regasi nici in stenograme, nici in minute oficiale, nici in relatari memorialistice, e graitoare pentru felul – nu ma feresc s-o scriu – criminal in care Traian Basescu si diversele sale imitatii au inteles sa se raporteze la existenta, rolul si metodele presei. Un P.S. avant la lettre pentru mintile prizoniere in circuitul “v-ati facut-o cu mana voastra”: discursurile de Antena 3 se gasesc pe Antena 3, prin urmare oricine vede in acest text linia de aparare a breslei impotriva tiranului ar trebui sa se opreasca aici din lectura. Nu observatiile punctuale ale presedintelui fata de utilizarea presei ca maciuca politica sunt subiectul, ci asaltul public sustinut, din motive strict personale, impotriva unuia dintre pilonii fundamentali ai democratiei. In antichitatea relatiei cu Sorin Ovidiu Vintu, pe Traian Basescu nu l-au deranjat mogulii. Au inceput s-o faca doar atunci cand interesele sale de putere s-au ciocnit de jocurile subterane ale fostilor prieteni. La fel, dintr-un promotor al libertatii presei, cel putin la nivel discursiv, presedintele s-a transformat intr-un editor de clasa: ne spune “cum se face”, cine scrie bine sau nu, care sunt subiectele de interes si cand se transforma presa intr-un dusman al poporului.
In vremuri de criza, cine pune la indoiala competenta ierarhiei impuse de capitan devine indezirabil, livreaza minciuni, creste panica. Informarea corecta este, pentru presedintele Romaniei, informare controlata. Nu va place campania Rosia Montana? Faceti jocurile unor bezmetici! Nu credeti in oportunitatea masurilor de austeritate? Intretineti jocurile populiste! Aveti intrebari deranjante cu privire la chestiuni de interes public? Sunteti in solda adversarilor modernizarii statului! Toata aceasta retorica, explicabila din punct de vedere politic, e falimentara pe termen lung daca se extinde necontrolat in sfera publica. Traian Basescu a creat in laborator acest flagel, i-a dat drumul din epubreta si se mira astazi de ce presa are alura abulica si paloarea unui bolnav in stare terminala.
Cateva insulite de normalitate aproape nu conteaza in cadrul general. Si, e sigur nu?, in spatele lor oricum sunt niscaiva interese, ca doar nu te intreaba corespondentul Associated Press in Romania de presupusa inchisoare a CIA de la Piata Chibrit fara sa fie montat si instructat de Cornel Nistorescu. Episodul acesta recent, cu replica naprasnica a presedintelui la o interpelare de bun-simt, arata cat de jos s-a ajuns. Pur si simplu, nicio autoritate publica romaneasca nu mai poate da un raspuns care sa nu fie in registrul suspiciunii zeflemitoare, al balacarelii, al agresivitatii. Nu se vede acum, de ce sa te legi la cap cand nu te doare?, dar urmarea cat se poate de previzibila a acestui fenomen alimentat de la varful statului va fi vulgarizarea completa a oricarei tentative de informare publica. La fel de bine, statul modernizat pus pe picioare de presedintele Basescu si locotenentii sai si-ar putea desena inca de astazi organigrama unei institutii indispensabile: Ministerul Adevarului. La o adica, le-ar folosi de minune si liderilor de carton ai Opozitiei, domnii Ponta si Antonescu.
Mi-l imaginez pe Traian Basescu, in serile sale de tihna, intrebandu-se vesel “care presa?”. Poate fi si in asta o victorie, din moment ce e printre putinii romani care o mai fac. Adevarul e insa altul. In razboiul telefonului impotriva acumulatorului nu-ti trebuie surse, ci prieteni angajati politic. Nici constiinta, pentru ca ti se dicteaza. Intrebari cu atat mai putin, raspunsurile vin din oficiu. Capitanul nu e singurul vinovat, nici cel mai mare. Doar cel mai de seama reprezentant al unei republici care a inceput de ceva timp sa creada ca poate trai doar cu certitudini si solutii prefabricate. Deocamdata, minciuna aceasta deschide orice yala.
Si tu, Vlade? Tu, care ii
Si tu, Vlade? Tu, care ii ironizai adversarii lui Traian si iti simteam admiratia fina pentru marinarul vesel. Tu, care ii luai interviuri lui Volo Tismanenau si ii ridicai intrebari la fileu. Cum se schimba oamenii si vremurile…
multumesc pentru atentia
multumesc pentru atentia acordata umilei mele prezente in presa. din nefericire, ma confundati cu altcineva sau n-ati inteles nimic din ce am semnat, ca texte de opinie, la evz. nu-mi fac un titlu de glorie din asta, dar nu exista niciun singur text in care sa-mi exprim admiratia fata de TB. iar ironizarea adversarilor sai intra la categoria “pro TB” doar pentru gandirile prefabricate de care vorbesc mai sus, cele de tipul “nu esti cu noi, esti impotriva noastra”. imi pare rau, ne despart lucruri fundamentale, printre ele credinta ca poti fi critic cu unele lucruri fara ca asta sa te includa taberei adverse. dar inteleg pornirea: la evz eram acuzat ca as face jocurile usl. am renuntat sa cred in simpla putere de convingere a cuvintelor, e nevoie si de altceva, de mult mai mult. cat despre interviurile cu VT si intrebarile ridicate la fileu, nu primesc lectii de presa de la anonimi, cu atat mai putin de la cei care recicleaza argumente demne de ovidiu simonca. si, in general, nu primesc lectii de la oameni care cred ca a vorbi cu VT e egal cu a fi suporterul lui TB, tot asa cum a vorbi cu Dorin Tudoran e egal cu a juca hockey cu Dan Voiculescu. prin urmare, ramane cum am stabilit. din fericire, eu mi-am semnat toate textele cu nume si prenume. cu bine temperata pretuire, Vlad Stoicescu
Nu prea ma mai bag sa
Nu prea ma mai bag sa comentez politica ci pote doar sa mai arunc cate o consternare ici-colo, pentru ca mi se pare ca nu prea mai exista lume politica pe la noi in servirea definitiei. Politica seamana cu fotbalul iar fotbalul a ajuns o mocirla, un spectacol rudimentar, nu ca ar fi fost prea mult in viziunea mea proprie asupra acestei activitati umane un pic parca prea supralicitata. Dupa aceasta lunga introducere vine si raspunsul care face legatura cu ce am scris: Lumea judeca totul in tabere, binele social se cerene prin cuvantarile, de multe ori lipsite de orice orientare umana, a celor ce se vad pe sticla. Nu, nu generalizez, doar observ si trec, din nou prin filtru personal. Se strang o multime de coji de semninte dupa atatea parlamentari si la noi nu se face curat pt ca ar trebui sa se ridice cativa de pe scaun.
cineva aici a pierdut timpul
cineva aici a pierdut timpul de pomana…
Cum am scris şi domnului
Cum am scris şi domnului Dorin Tudoran am venit, am citit, entuziast şi grăbit (pe îndelete, mai târziu) şi, împăcat, mărturisesc c-am pierdut “câteva trenuri” dar sunt dispus, chiar şi la un fraged cinzeci de ani, să fiu capabil de-a nu uita că fruntea-n frunte se caută! Şi tot acolo se şi găseşte!
Toate cele bune!
Incitant text, domnule
Incitant text, domnule Stoicescu. La rindul meu am fost imbiat de domnul Tudoran sa arunc o privire la proiectul Dvs. si al celor doi colegi. Bravo! Felicitari si va doresc mult succes, atit Dvs. cit si Oanei Dan si lui Andrei Craciun.
Gheorghe Campeanu
Washington DC
tara asta e plina de
tara asta e plina de “jurnalisti” care cand au vazut c anici cititorii nu ii mai citesc nici mogulii nu mai ua nevoie de ei nus e alsa dusi. si inventeaza tot felul de bloguri doar doar le iese ceva. sid ac anu, ma car s apice. prin urmare va rog sa acceptati de la un corporatist un indemn sincer: la munca, nu la intins mana
“Cand esti responsabil de
“Cand esti responsabil de marginalizarea actului jurnalistic in constiinta publica”
Exista o regula care spune: nu poti sa rezolvi o problema daca nu cunosti cauzele. Imi este greu sa cred ca nu cunoasteti adevaratele cauze ale marginalizarii actului jurnalistic in Romania. Faptul ca ignorati adevaratele cauze arata nu numai ca nu vreti sa rezolvati problema dar ca sinteti dispusi sa agravati problema aruncind rahatul in curtea altcuiva.
Cine v-a recomandat ne-a rugat sa va acordam o sansa. Ei bine, ati ratat sansa! Nu ati invatat absolut nimic din esecurile Jurnalului National, Cotidianul, Academia Catavencu…
V-as dori succes dar nu pot sa o fac pentru ca tineti ocupat un loc pe care ar putea sa apara niste jurnalisti adevarati care intradevar sa ia Romania de la Zero…
Ceata lui Pitigoi, dai
Ceata lui Pitigoi, dai intr-unul, tipa doi..
Cum frate, cand sunt cel putin 2 trusturi mari de presa nu sub controlul lui Basescu, ci sun fatis impotriva lui, cand exista blogosfera, presa online la greu, Antene, Realitati, RAdio ZU, Jurnale, voxpublici, criticatacuri, cotidiene, marele crucisator care doar ce l-a facut pe Basescu “masturbatorul-sef” al Romaniei, etc etc etc tu o tot dai cu chestii de genul asta “Nu observatiile punctuale ale presedintelui fata de utilizarea presei ca maciuca politica sunt subiectul, ci asaltul public sustinut, din motive strict personale, impotriva unuia dintre pilonii fundamentali ai democratiei.”?
Spune-mi tu mie care ziarist, ziar, post TV, post radio, site web, blogger, etc etc etc a suferit ceva in urma acestui “asaltul public sustinut”. Numeste-mi unul. Te ascult. Si Basescu chiar a incasat tone de rahat in cap in ultimii 5 ani.
Cred ca de fapt pe unii va cam mananca ciuda: marinerul asta guraliv si smecher e capabil sa faca agenda publica si sa se ia in gura cu marile trusturi. Manipulati voi, manipulez si eu. Aruncati voi subiecte si incercati sa faceti agenda, fac si eu la fel.
E o lupta goloneasca pe alocuri, dar e pe fata, nene. Si e facuta cu fair-play, crezi sau nu. Ma repet, care sunt victimele atacului asta “monstruos”? Ai?
Poate ai memoria mai scurta, ca te vad mai tanar: atacul ala nasol a fost acum nici 10 ani. Persoane din conducerea EVZ si Europa FM, out, caci vorbeau ce nu trebuie, iar niste francezi venisera sa vanda elicoptere in Romania. Prin tara – jale, de la ziaristi batuti pe fata (in fata carui sediu de partid din Timisoara au facut ziaristii manifestatie??, ia uite un link aici http://groups.yahoo.com/group/Romania-News/message/876) pana la presiuni uriase (mai scrii la ziarul ala, vezi ca nevasta-ta e bugetara) si la cumpararea intregului teanc a Academiei Catavencu de niste baieti veseli la 6 dimineata, inainte de alegeri, sa nu citeasca boborul prost niste liste.
Astea erau cazurile vizibile, are caposilor. Maleabilii erau cumparati la gramada, de multi ani, prin reclama de mare interes public la CFR, Oltchim si alte regii. Stie el domnul ala intransigent si incruntat mai bine, cata reclama de genul asta s-a dus la domnia sa in ziar.
Taica, o presa desteapta si decenta l-ar fi facut praf pe Basescu pana acum. Pacat doar ca presa romaneasca e cam pe dos. Basescu asta nu e nemuritor, o sa plece si el. Si alt personaj de acelasi gen/talie nu vad prea curand. Dar presa actuala o sa ramana. Asta e naspa rau.
Noroc cu blogosfera, aici mai am sperante.
Hai noroc.
Domnilor ziariști,
Domnilor ziariști, reintroduceti diacriticile, ce Dumnezeu! Nu aveți cui să cereți indicațiile simple pentru a face această mică revoluție?
Aha, deci aici erati, domnule
Aha, deci aici erati, domnule Stoicescu! Dupa ce v-ati tirat de la evz am crezut ca v-am pierdut, si-mi parea rau..! Pe d-na Oana n-o stiu -inca- dar compania d-lui Andrei Craciun cred ca e chiar binevenita. Si scrierile dumnealui mi-au placut in timp. Va urez mult succes, per capita si per de la zer0.
hi??
hi??