Nesimtire fara limita in Senatul Romaniei

Luni, 10 octombrie, va ramane in istoria politica si academica a Romaniei ca ziua in care o haita de impostori politici – mare parte posesori de titluri de doctor – au scos pe tusa institutia care putea sa le demaste plagiatele. Votand, parlamentarii au decis ca fiecare universitate sa poata acorda si retrage titlul de doctor.

Nimic n-a putut sa stea in calea senatorilor nostri – cinste cui i-a ales! –, luni, cand 90 dintre ei au votat impotriva cererii de reexaminare a unei legi care lasa tema doctoratelor plagiate pe mana institutiilor universitare.

Astfel, votul din Senat – camera decizionala in aceasta speta – consfinteste desfiintarea rolului pe care il are acum Consiliul National de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare (CNATDCU), aproband modificarile comisiei de invatamant prin care acordarea si retragerea titlului de doctor se va face de fiecare universitate in parte.

Nu de Ministerul Educatiei, asadar, prin intermediul acestui Consiliu care a mai curatat in ultimele luni cate ceva din zatul doctoral acumulat nestingherit, dupa ani in care Consiliul National de Etica  – fostul organism decident in speta plagiatelor – a functionat ornamental, protejand toata floarea cea vestita, de la Victor Ponta la Gabriel Oprea si de la Petre Toba la Laura Codruta Kovesi.

Apropo, poate sunteti interesati de cum stau lucrurile, la zi, in chestiunea posibilei fraude academice infaptuite de doamna Kovesi in teza sa doctorala (teza izbavita de acuzatii in 2012 cu largul concurs al aceluiasi CNE care l-a facut scapat pe Victor Ponta). Situatia e de consultat, in lung si-n lat, AICI

 

CNATDCU a suparat multa lume demascand impostura din lucrari de doctorat plagiate. Cele mai recente nume pe lista de falsi doctori sunt Petre Toba, fost ministru de Interne, si Florentin-Costel Pandele, primarul din Voluntari si consortul primaritei Firea din Bucuresti. Asa ca e cumva de la sine inteles de ce s-au grabit senatorii sa lase acest consiliu fara putere.

Desi Ministerul Educatiei a trimis un secretar de stat la respectiva sedinta, care a incercat sa le bage mintile in cap alesilor, atragandu-le atentia ca, daca voteaza impotriva cererii, nu fac decat sa submineze calitatea invatamantului superior din Romania, parlamentarii au fost surzi la orice apel la bun-simt si moralitate.

Cum sa ceri unei slehte de politicieni – dintre care multi si-au completat studiile tarziu prin metode numai de ei stiute – sa aiba moralitate cand insasi Ecaterina Andronescu, fost ministru, profesor si presedintele comisiei de invatamant din Senat, le-a transmis colegilor de scaun ca s-a “judecat cu echilibru si cu intelepciune”? Asa ca nu ceri.

De neratat este si interventia profesorului Daniel Barbu, acolitul lui Calin Popescu Tariceanu in partidul numit ALDE, care s-a aratat scandalizat de discursul secretarului de stat din Ministerul Educatiei si, in calitate de om din mediul universitar, le-a spus asa colegilor:

“Nu cred ca s-au auzit in 26 de ani, sub cupola uneia dintre camerele Parlamentului, cuvintele pe care mi-a fost dat sa le aud astazi din partea unui reprezentant al Guvernului si anume ca o lege adoptata de Parlament, citez, «submineaza educatia nationala», nu are importanta ce, submineaza ceva important.”

Apoi, cu tupeul caracteristic, a cerut premierului Dacian Ciolos „sa se prezinte la aceasta tribuna si sa-si ceara scuze in numele Guvernului pentru limbajul folosit intr-un punct de vedere al Guvernului”.

Daca vreti sa va enervati, puteti citi AICI pe larg cum a decurs dezbaterea din Senat inainte de rusinosul vot. Iar AICI aflati exact cum a votat fiecare senator in parte, ca sa stati si sa cugetati si sa stiti cum sa votati la viitoarele alegeri.

Fireste ca ne enerveaza faptul ca toti acesti doctori impostori – cateva sute dupa estimarile unor jurnalisti, desi e posibil sa fie chiar mii – discrediteaza complet prin prostia si aroganta lor ideea de cercetare doctorala si duc in derizoriu un proces academic ce presupune efort, inteligenta, pregatire.

Dar si mai rau ne enerveaza ca acesti impostori sunt recompensati de sistem, tinuti in brate de unii ca ei, promovati, laudati si impinsi inainte in spatiul public, unde au si tupeul sa pozeze in modele pentru platitorii de taxe sau votantii fraieri care ii reconfirma in functie o data la patru ani.

Ce sa mai zicem, indignati-va si votati cu cap de data asta!

Iata si recomandarile saptamanii.

 

Ce nu poate lasa in urma Oana Dan

  • O carte

Volumul “Spre vai de jad si salbatie”, romanul de debut al traducatoarei Veronica D. Niculescu, e ca o bijuterie in miniatura, cu multe-multe straturi, un poem in proza, plin de delicatete si sensibilitate. Iata o mica mostra:

“As vrea sa vad o data la stiri, o singura data, cum dintre multele victime moarte intr-un accident de circulatie este ales sa fie pus sub lupa si sa stoarca lacrimi un om care nu are acasa copii. Un om care are acasa un caine. Un om care are acasa un porcusor de Guineea. Un canar. O floare pe pervaz. Sau, si mai bine, un om pe care nu-l asteapta nimeni niciodata. Nu-l astepta nici viu, nu-l va astepta nici mort. Omul care nu va fi demn niciodata de nicio poveste. Omul care nu conteaza”.

  • Puterea poeziei

AICI. 

  • Ultimul interviu dat de Shimon Peres

AICI. 

  • Viata bate filmul

Un articol plin de suspans, demn sa devina sursa de inspiratie pentru un serial politist, AICI. 

 

Ce nu poate lasa in urma Diana Oncioiu

  • Partea plina a paharului

Un articol despre cum profesorii aleg sa povesteasca doar lucrurile bune cand vine vorba de activitatea lor la clasa. Nu e ceva caracteristic doar meseriei de profesor. O facem cu totii. Alegem sa vedem doar reusitele. Abordam atitudinea asta si cand vine vorba de societatea in care traim. Ne consolam cu exceptiile, cu elevii olimpici, cu medicii care isi respecta meseria, cu invatatorii care isi respecta elevii. Cu alte cuvinte alegem sa vedem doar partea plina a paharului. O facem cu speranta ca exceptiile vor compensa lipsurile sistemului, fie el de educatie sau sanatate. Articolul de AICI indeamna la echilibru.

  • Dupa 75 de ani

Pe 9 octombrie 1941 din ordinele autoritatilor romane peste 100.000 de evrei erau deportati in Transnistria sa moara. Daca despre pogromuri se mai gasesc cateva randuri in manualele de istorie romanesti, Transnistria e subiect tabu.  Aici moartea venea sub forma infometarii sau tratamentelor inumane la care erau supusi evreii. Miriam Bercovici a fost in Transnistria. A tinut un jurnal in perioada petrecuta acolo. Povestea ei, AICI. 

  • Moarte fara de moarte 

Despre tehnologie, moarte, pierdere si cum alegem sa ne impacam cu disparitia unei persoane dragi, AICI.

 

Ce nu poate lasa in urma Iulian Andrei

  • O carte

Roderick Duddle, de Michele Mari. Editura Polirom

  • O alta carte

Numele meu este Mahtob, de Mahtob Mahmoody. Editura Polirom

  • Inca o carte

Ratacitori prin Lisabona, de Philippe Besson. Editura Polirom

  • Si inca una si gata

Focurile si luna, de Cesare Pavese. Editura Polirom

  • Un film

Doua lozuri. L-am scris AICI. 

  • Teatru

AICI. 

 

Ce nu poate lasa in urma Vlad Stoicescu

  • Mostenirea

Ce (mai) ramane dupa Guantanamo si programul american de interogare a suspectilor de terorism (din care a facut parte, dupa toate datele, si Romania), AICI. 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.