Nimeni nu-i de vina la moartea politistului Gigina

A trecut anul de cand un politist de la Rutiera a suferit un accident mortal gonind in capul coloanei oficiale a lui Gabriel Oprea, la vremea respectiva ministru si vicepremier. Ce ne spune Senatul Romaniei astazi? Ca a fost doar o intamplare nefericita - una pentru care, in orice caz, nu poate fi tras la raspundere generalul Oprea.

0

73 de senatori au hotarat prin vot secret, cu bile, ca fostul vicepremier Gabriel Oprea nu trebuie urmarit penal pentru ucidere din culpa in dosarul Bogdan Gigina, politistul disparut in octombrie 2015 dupa ce a cazut cu motocicleta intr-o groapa din carosabil, in timp ce deschidea drumul unei coloane oficiale in care se afla chiar generalul Oprea.

Directia Nationala Anticoruptie inaintase parlamentarilor din Senat o sesizare a faptelor incriminate, solicitand formularea cererii de urmarire penala in acest caz. (pentru ca asa prevede legea: membrii legislativului nu pot fi cercetati decat cu incuviintarea camerei din care fac parte)

Si din nou „camera” a functionat ca o secta care distribuie beneficii, indulgente si, iata!, NUP-uri – pentru ca votul senatorilor care sisteaza posibilitatea urmaririi penale a lui Gabriel Oprea asta este, in definitiv. Teoretic, pentru orice alt cetatean al Romaniei aflat intr-o situatiei similara doar justitia poate furniza astfel de verdicte.

Nu si pentru generalul Oprea si camarazii sai de legislatura, totusi. Domniile lor sunt mai presus chiar si de viata unui simplu slujbas care, deschizandu-le augusta cale, poate nimeri din neatentie intr-o groapa sau alta. Moartea – fie ea si in coloana oficiala – e intampinata la noi cu umeri ridicati, asta e, asa i-a fost scris, si cu o decuplare totala de la orice fel de responsabilitate.

Poate n-ar strica sa ne amintim doua din circumstantele cazului Bogdan Gigina. Apelul la nepolitizare, AICI. Si chestiunea gropii din carosabil, AICI.

O parte din senatorii care au hotarat ca nu e cazul sa ceara urmarirea penala a lui Gabriel Oprea pentru ucidere din culpa au indicat faptul ca fostul vicepremier este deja cercetat pentru abuz in serviciu in acest dosar. S-a indicat, in plus, ca DNA-ul n-ar avea pana la urma competenta de a cerceta si accidente rutiere, legea dandu-i doar dreptul investigarii faptelor de coruptie.

Si daca urmarea naturala, fireasca, a abuzului in serviciu comis intr-o speta e moartea cuiva, deci uciderea din culpa? Si daca efectul unei fapte de coruptie e un accident rutier? Sunt intrebari la care, indeobste, nu se raspunde, pentru ca multe din institutiile de frunte ale acestei tari nu distribuie rationamente, explicatii si cauzalitati logice, ci se ocupa de beneficii, indulgente si NUP-uri.

Dupa cum observa si Cristian Tudor Popescu intr-un comentariu pe Republica,  dupa decizia senatorilor vinovat de moartea politistului Bogdan Gigina a ramas Bogdan Gigina.

Iata si recomandarile saptamanii.

Ce nu poate lasa in urma Oana Dan

  • Sieranevada

Un film plin de ironie si profunzime, cu un scenariu excelent. Recomand „Sieranevada” care acum ruleaza in cinematografe. La mine a urcat in top trei filme romanesti si se bate cu „Aferim” pentru locul 1.
  • Dejun prezidential

Ce-a mancat „presedintele Olandei” in scurta vizita in Romania aflati AICI.
  • Un roman de Amos Oz

Pentru cunoscatori, „Iuda”, in acelasi stil care l-a consacrat pe scriitor.

Ce nu poate lasa in urma Diana Oncioiu

  • O ciufuleala 

  • O poveste

  • Un exercitiu

Ce nu poate lasa in urma Iulian Andrei

  • Un film vechi

‘Parfum de femeie’. Pelicula care i-a adus lui Al Pacino singurul sau Oscar.
  • Un spectacol de teatru 

‘Clandestino’, o productie BIS Teatru Sibiu. S-a jucat recent la Teatrul din Arta, in Bucuresti. E bun, dupa “O istorie a lumii in 10 1/2 capitole” de Julian Barnes. Joaca doar doi actori, dar meseriasi: Laurentiu Banescu si Claudiu Falamas. Uitati-va dupa spectacolul asta pe net, cautati-l. O sa va placa.
  • Un alt poem-calatorie (de mine insumi)

Poveste din Praga
Altadata in Praga m-am imbatat naprasnic
si-am comandat sa mi se tatueze antebratele
cu chipul domnului nostru Bohumil Hrabal
baiatul a ras de comanda mea – s-a executat
am strabatut apoi Orasul de Aur
am intrat in treizeci si sase de carciumi
si in fiecare am baut cateo bere
pentru domnul nostru  Bohumil Hrabal
am baut cu un calugar franciscan
am baut cu un clovn deja beat
am baut cu un poet minor
am baut cu o curva slava
am baut cu un contabil
am baut cu un bucatar
si alti treizeci de oameni
pe care deja i-am uitat
soarele era inca sus pe cer – stralucea
si chipul domnului nostru Bohumil Hrabal
era luminos
cu aceste antebrate
mi-am smuls mai tarziu capul
si am mers asa  – cu el la subtiori
pana la casa fratelui nostru
domnul Franz Kafka
si l-am azvarlit pe podea
prin fereastra
capul meu de barbat
inca tanar
zambea
chipul domnului nostru Bohumil Hrabal
era luminos.
  • O scrisoare catre Saramago

  • O carte

‘Papagalul verde’, de Martha Bibescu. La Polirom.

Ce nu poate lasa in urma Vlad Stoicescu

  • Groapa

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.