O apa si-un pamant

O gluma populara in mediul on-line spune ca generatia noastra va ramane in istorie pentru meme si pentru asteptarea mortii. Meme n-am prea facut noi aici, cat despre asteptarea mortii – asteapta fiecare cum poate. Noi, de pilda, am fi asteptat primavara, dar se pare ca in 2018 nu mai vine.

0

Ne luam cu mainile de cap si varsam lacrima amara. Dupa februarie, in ciuda calendarelor care indica martie, a venit iar decembrie. Am ajuns sa traim pe intuneric, ca norvegienii, doar ca – date fiind conditiile socio-economice si nu numai – cu nivelul de trai al cambodgienilor.

Si cum stam noi ascunsi, ne uitam catre cei care ne conduc si descoperim – pentru a cata oara? – ca sunt analfabeti, dragii de ei. Asta sa fie problema? Pai n-am mai avut noi analfabeti la conducere, ca am tot avut si a mers si asa – n-a murit nimeni din atata lucru.

Vorba ceea, si ea populara, cu privire la doamna premier Dancila: nu-i bai ca e femeie, e bai ca nu e om. Carevasazica in lumea noastra prost alcatuita lipsesc atributele autonomiei, specifice speciei om (homo sapiens).

In schimb, sunt prezente din plin atributele vasalitatilor care uniformizeaza. Suntem guvernati, practic, de o armata de orci (si nu de ieri, de azi, desi adevarul e ca fiecare noua generatie politica de orci e si mai viciata, si mai servila decat cea anterioara).

Toti o apa si-un pamant.

Necazuri multe mai urmeaza: se topeste iadul alb si vin peste noi, previzibil, puhoaiele. Ramaneti pe receptie, in curand marii nostri ministri isi vor plimba coafurile si foile aferente programului de guvernare prin barcutele cu care sunt trasi – in mod traditional – inspre mal guvernantii nostri.

Bine macar ca a batut Romania la fotbal intr-un meci amical inutil, in Israel. Mai castigam si noi cate o partida – conditia e sa nu aiba nicio miza.

Inainte sa recomandam, dam si vestea cea mare: Dela0.ro a castigat editia locala a Global Editors Lab (un hackathon de doua zile gazduit, la finalul saptamanii trecute, de Centrul pentru Jurnalism Independent) si merge la inceput de vara in Portugalia pentru a lua parte la Global Editors Summit 2018.

Am relatat pe larg ce-am facut si ce urmeaza, aici:

Iata si recomandarile saptamanii.

 

Ce nu poate lasa in urma Diana Oncioiu

Daca la un moment dat cineva va spune povestea noii generatii americane, atunci acest mars va fi punctul de pornire. A fost un avertisment pentru decidentii politici, un mars al viitorilor votanti care stiu foarte bine ce vor si care nu au nicio retinere in a-si spune si sustine punctul de vedere. Ei reprezinta generatia care lupta, generatia care va schimba lucrurile. Prin marsul de sambata au aratat ca au voce, una ce nu poate fi ignorata.

Sa fi avut o astfel de lege, sa-i cunosti consecintele ingrozitoare si sa insisti sa o implementezi din nou. Cam asta se intampla in Polonia (si nu numai, dar Polonia este tara in care lucrurile au avansat infricosator de repede din acest punct de vedere).

  • Drepturi

A avut loc, in mai multe orase din tara, Marsul pentru viata. Cu aceasta ocazie, Mitropolitul Clujului Andrei Andreicut a grait astfel: „Toate familiile noastre tinere ar trebui sa aiba cate trei copilasi. Macar cate trei copilasi. Unul pentru tata, unul pentru mama si celalalt pentru biserica si pentru tara.” Acest mars, care promoveaza discursiv apararea unui drept (dreptul embrionului la viata), se intemeiaza asadar pe incalcarea altui drept (dreptul femeii de a alege). Dar cum sa vorbesti despre acest drept cu oameni care cred ca femeia e o masinarie de facut copii credinciosi si patrioti?

 

Ce nu poate lasa in urma Iulian Andrei

  • Un proiect

AICI.

  • Mai jucati la loz in plic?

AICI.

  • O carte

Casa de la Marginea Noptii, de Cahterine Banner, Humanitas.

  • Un spectacol de teatru

Fierarii, la Teatrul de Comedie din Bucuresti.

 

Ce nu poate lasa in urma Vlad Stoicescu

  • Regula de aur a internetului

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.