În vara aceasta Poșta Română a împlinit 160 de ani. Aniversarea a prins compania într-o ușoară evoluție financiară, după ce ani la rând operatorul național de servicii poștale a cochetat cu posibilitatea falimentului.
Poșta Română este cel mai mare angajator din țară, având aproape 25 de mii de salariați și peste 5.500 de subunități. Instituția-mamut este totodată simbolul încremenirii în timp, fiind percepută ca învechită, căpușată de interese politice și capabilă de servicii mai degrabă rudimentare.
Lucrurile nu au stat însă mereu așa. De-a lungul celor 160 de ani de istorie instituțională, au fost vremuri când Poșta Română simboliza chiar contrariul: însemna progres, dezvoltare și profit.
Aflați că la începutul secolului XX, compania națională de poștă înregistra marje de profit de peste 20%. Iar în 1907 Poșta demara construcția unor sedii impresionante, menite să fie clădiri simbol pentru comunitățile locale în care erau ridicate.
Acum mai bine de un secol, dezvoltarea economică și culturală a țării era judecată în funcție de starea Poștei, căci toate activitățile de comunicare depindeau practic de serviciul poștal.
Cum arăta Poșta Română acum o sută și ceva de ani, cu ce se ocupa ea și cum își trata angajații? Ca de fiecare dată la Pixul cu mină, am mers la Biblioteca Centrală Universitară din București pentru a găsi sursele documentare potrivite.
Am apelat pentru acest episod la lucrarea Dare de seamă asupra mersului serviciilor de Poștă, Telegraf și Telefon, un fel de raport realizat în 1907 de către directorul Poștei de la acea vreme, Grigore Cerkez.
Iată ce am aflat.
Poșta, indice al dezvoltării
Conform regulelor stabilite, administrațiile sunt datoare să alcătuiască câte o dare de seamă asupra activității și mersului lucrărilor acelei administrațiuni în decursul fiecărui an. Instituția poștelor, telegrafului și telefoanelor fiind unul din factorii cei mai de seamă, după care se poate judeca dezvoltarea economică și culturală a unei țări, asemenea dări de seamă devin necesare și dobândesc un interes cu totul special.
Timbre jubilare
Profitând de anul jubilar (n.r. – în 1906 era organizată Expoziția Generală Română, un eveniment jubiliar care marca cei 40 de ani de domnie ai lui Carol I) am propus și obținut ca să se deschidă administrației poștale în bugetul anului 1906, pentru noi construcții de linii telegrafice și telefonice, un credit de 800.000 lei, care să se acopere din câștigul ce va rezulta din emiterea unor timbre poștale jubilare.
Vânzarea timbrelor jubilare a dat un beneficiu neto de mai bine de 1.200.000 lei, și sper că din vânzarea acestor timbre poșta să mai realizeze un câștig până la 200.000 lei.
Timbre de binefacere
Odată cu emiterea timbrelor jubilare, obținând autorizarea de a emite și timbre de binefacere în folosul societăților de binefacere din țară, administrația poștelor a putut veni în ajutorul acestor societăți cu sume considerabile. Astfel societățile Policlinica, Țesătoarea și Elisabeta, au obținut un beneficiu de aproape 1.300.000 lei din vânzarea acestor timbre.
Societatea Obolul a dobândit un ajutor de 26.000 lei, iar administrațiunea Expozițiunei naționale a scos un beneficiu de 80.000 lei.
Cine trimitea scrisori
Din 192.398.867 de scrisori și cărți poștale interne, numai 13.268.867 bucăți au fost prezentate în comunele rurale, pe când restul în orașe.
(…) La finele anului 1904 – 1905 am găsit funcționând 313 oficii, agenții speciale și birouri autorizate. De atunci până acum am înființat încă 44 de noi oficii telegrafo – poștale dintre care cea mai mare parte prin comunele rurale, fiind în strânsă legătură cu înmulțirea curselor poștale rurale.
Noile linii telefonice
S-a înființat marea linie telefonică directă, cu fir dublu de bronz de 3 mm, pornind din Iași și ajungând la celălalt capăt al țării, la Vârciorova, trecând prin Vaslui, Bârlad, Galați, Brăila, București, Alexandria, Craiova și Turnu – Severin.
S-a făcut două linii directe telefonice între București – Sinaia, cum și o a doua linie telefonică între București și Târgoviște.
S-a înființat linia telefonică Brăila – Ghimeș în legătură cu Budapesta pentru a înlesni comunicațiile internaționale.
Combinând apoi liniile actuale între dânsele prin proceduri electrice, s-au creat alte linii de comunicație fără a se cere cheltuieli noi.
Telegrafia fără fir
Pe lângă poștă, telegraf și telefon, știința a mai pus în serviciul omenirii un nou mijloc de comunicare la distanță: telegrafia fără fir.
În serviciul nostru telegrafia fără fir s-a introdus în anul 1905 și anume între stațiunea radiografică de coastă din Constanța și vapoarele Serviciului Maritim Român.
Beneficii pentru amploaiați
Am înființat în anul 1905 o Casă de economie, credit și ajutor, unde amploiații își capitalizează micile economii, li se înlesnește creditul prin avansuri asupra lefurilor, găsesc ajutoare bănești atât dânșii cât și membrii familiilor lor în cazuri de nenorociri, precum pentru boale grave și decese, cum și pensiuni pentru cei reformați înainte de a avea dreptul de pensiune la Stat.
Pentru a avea o hrană ieftină și substanțială, am menținut cantina personalului din București și am înființat un magazin de consum de unde amploiații pot să-și procure pe credit lucrurile pe un preț avantagios.
(…) Din rapoartele medicale m-am convins că starea sănătății personalului telegrafo – poștal este foarte mult zdruncinată din cauza muncii istovitoare la care este supus din cauza insuficienței mijloacelor de trai și a aglomerației prea mari în localuri neigienice.
Pentru a veni în ajutorul personalului și a face ca răul să fie pe cât posibil micșorat, am înființat în palatul poștelor din București o clinică medicală, unde amploaiații să fie cercetați asupra bolilor de care suferă, să li se prescrie medicamentele trebuincioase, iar acelora cu un salariu până la 200 lei lunar să li se dea chiar medicamente gratuit. În timp de 6 luni clinica medicală a cercetat un număr de 3.875 de bolnavi.
Cheltuieli
În ceea ce privește cheltuielile ce ni s-au acordat, ele au fost întotdeauna sub strictul necesar și numai cu mare greutate Administrația a putut răspunde cerințelor reclamate de niște servicii atât de importante.
(…) Creșterea extraordinară a traficului ne silește să ieșim din cadrul restrâns al cheltuielilor bugetare, și pentru a nu se aduce stânjenire în mersul regulat al dezvoltării serviciilor, ceea ce ar fi în dauna și a publicului și a Statului, cred absolut necesar ca să se sporească cifra cheltuielilor în raport cu întinderea serviciului și cu îmbunătățirile ce trebuiesc aduse personalului.
Sedii-podoabă
Mai toate oficiile poștale din țară se află instalate în case luate cu chirie și mai toate aceste case sunt neîncăpătoare, rău distribuite, nu corespund slujbei la care sunt destinate, case vechi putrezite de umezeală în care personalul poștal se află în cele mai proaste condițiuni igienice, pradă boalelor molipsitoare și mai ales tuberculozei.
În urma stăruințelor depuse, mai în toate localitățile am primit fără plată terenurile necesare dăruite, fie de administrațiile județene sau comunale, fie de particulari, și în minutul de față se află în lucru aproape gata 16 localuri noi amenajate ca să corespundă întru toate trebuințelor slujbei la cari sunt destinate, construite solid și frumos din piatră și materiale de prima calitate, astfel că vor forma și o podoabă a orașelor în care se construiesc.