O lună în timp. Octombrie etern românesc

Mici întâmplări din lumea românească petrecute în luna octombrie și culese din ziarele vremii. Pentru că e important să înțelegem de unde venim spre a vedea, poate mai clar, încotro ne îndreptăm.

0

Începând din această toamnă, Anul Domnului 2019, Dela0.ro vă oferă o secțiune nouă în cadrul rubricii Pixul cu mină.

O facem, în primul rând, pentru că rămânem fideli concepției de prezervare a memoriei publice prin jurnalism. Trecutul – așa cum a fost el imortalizat de publicațiile românești în ultimii 150 de ani – nu e o țară străină.

Îi vom spune noii secțiuni O lună în timp. Ea va apărea, desigur, lunar și își propune să aducă în memorie sau pentru prima dată în fața ochilor întâmplări de tot felul petrecute pe la noi în secolele XXI, XX și XIX.

Este – dacă vreți – un exercițiu de relativizare a importanței galactice, cosmice, pe care o dăm fiecărei întâmplări mărunte a zilei de astăzi și, totodată, o timidă încercare de recuperare a faptului divers de altădată. Pentru că faptul divers este cel pe care se construiește, în mod fundamental, realitatea românească din toate timpurile.

Iată, deci: octombrie românesc, în trecerea timpului. Luăm la mână anii 2008, 1993, 1968, 1938, 1903 și 1898.

Pentru realizarea acestui articol au fost parcurse numere de arhivă ale gazetelor Evenimentul zilei, Scînteia, Universul, România liberă și Adeverul.

Anul de grație: 2008 după Hristos

Ziua 1.

Ziarul Evenimentul zilei anunța că e criză financiară mare de tot în lume. Tot acum, parlamentarii români votau mărirea salariilor profesorilor. Peste două luni urmau alegeri parlamentare și așa era tradiția – să se mărească.

Profesorii aveau să regrete amarnic, fiindcă peste ani urma să li se taie mai mult decât li se mărise acum. Câteva zile mai târziu, toți bugetarii săreau în sus că vor și ei, pomenile electorale având asupra Guvernului Tăriceanu un efect de bumerang.

Pe plan extern, ungurii și slovacii erau informați că nu vor mai avea nevoie de viză ca să intre în Statele Unite ale Americii începând cu anul 2009 (asta era acum zece ani). Echipa de fotbal Steaua București (încă exista pe prima scenă) reușea un 0-0 în Liga Campionilor, prilej pentru patronul său să delireze că – dacă vrea – cumpără ce jucători dorește de la Fiorentina, nu vinde acolo. N-a vrut.

Ziua 2.

⊕ Plajele tocmai trecuseră în subordinea administrațiilor locale, prilej pentru Radu Mazăre (în prezent la pușcărie) să pozeze pe prima pagină din Evenimentul zilei în budigăi de scăldat și cu trabucul între degete, à la légère.

Sorin Ovidiu Vîntu îi informa pe români că e bine că e criză financiară globală, că e o mare oportunitate pentru țara noastră să reducă decalajele față de economiile mai dezvoltate, față de economii în general.

Pe plan intern, Văcăroiu se pregătea să fie înscăunat șef la Curtea de Conturi, iar Mischie (baron de Gorj pe vremea lui Năstase) își depusese dosarul pentru pensia de parlamentar (că a fost și parlamentar, pesedist desigur, între 1990 și 1996).

Toate acestea nu stârpeau apetitul amoros al românilor, care – conform unui sondaj – iubeau la locul de muncă într-un procent de peste 27%. Nu apăruse mișcarea #metoo pe vremea aceea.  

Zilele 3, 4 și 5.

⊕ Ziarul Adevărul (patronat de Dinu Patriciu, între timp răposat) anunța – dinspre ziariști – că se detașează de zona politică, nu mai dă știri cu politică, se comportă ca și cum politicul n-ar mai exista.

Parlamentarii români își creșteau pe ascuns salariile, în spatele ușilor închise. În prima linie a șestului se afla nimeni altul decât Eugen Nicolicea (PSD). Contactat să se exprime pe această temă, înțeleptul Nicolicea declara: Dacă nu există creștere salarială, nu există nici majorare.

Într-o frumoasă zi de sâmbătă, ziarul Evenimentul zilei publica un reportaj inedit despre clovnul de circ Siminică (răposat între timp), așezat sub titlul: Siminică, mașinăria de zâmbete unsă cu lacrimi.

Ziua 6.

⊕ Vești bune pentru Florin Călinescu! Se afla că îndrăgitul actor primise printr-o firmă proprietate personală treizeci de milioane de euro de la Ministerul Apărării, un administrator al companiei fiind chiar înalt ofițer militar. Călinescu menționa că nu e nicio problemă, că are contracte și cu SIE sau SRI.

La televizor avea succes show-ul Dansez pentru tine (la Pro TV), iar între vedetele care dansau pentru telespectatori menționăm pe: Lili Sandu, Gina Pistol și gimnastul Marius Urzică.

Ziua 7.

⊕ Leul coborâse la un nou minim (în raport cu euro), cu ocazia sarabandei de majorări salariale promise în sectorul public. Chiar și așa, Banca Națională ținea euro în frâu – sub pragul psihologic de patru lei.

La Romanian Music Awards, laureații anului 2008 erau cantautorul Smiley și trupa vocal-instrumentală Iris. În materie de seriale, se dădea Anatomia lui Grey pe TVR 1. Pe partea muzicală, se anunța un nou concert Depeche Mode la București pentru anul 2009.

Ziua 8.

⊕ Pe fondul necazurilor leu-euro, se întorseseră în stradă valutiștii (specie care a prosperat în anii 1990). Ei dădeau țepe oamenilor.

Cristian Adomniței era demis din funcția de ministru al Educației. În locul său venea Anton Anton, care avea frumoasa calitate de a fi fost coleg la Institutul de Construcții din cadrul Facultății de Hidrotehnică cu însuși Călin Anton Constantin Popescu-Tăriceanu (pe atunci premier).

Ziua 9.

⊕ Ajungea la București vestea morții la 8 octombrie a singurului român laureat cu Nobel: George Emil Palade (cercetător în domeniul biologiei celulare). Regretatul Palade avea 96 de ani și era stabilit în America încă din 1946.

Ziua 10.

⊕ Într-un editorial din Evenimentul zilei, intitulat Cum stăm cu Premiul Nobel?, îndrăgitul scriitor Mircea Cărtărescu îi informa pe cititorii din România că: „excelența literară nu este singurul motor în stare să propulseze un autor către Nobel”. În acel an triumfase la Nobel francezul Le Clézio, iar criticii români considerau că aceasta este o surpriză neplăcută.

Ziua 11.

⊕ Se trăia în plină isterie a copiilor emo, la Timișoara ei erau urmăriți de poliție și Serviciul Român de Informații, să nu facă prostii, să nu se sinucidă (mai fuseseră cazuri).

În privința sănătății, primeam vestea că avem cei mai mulți copii cu scolioză din Europa.

Începea să se discute despre criza financiară globală – Tudor Chirilă anunța că deja pierduse la Bursă din pricina ei, Șerban Huidu estima că ea, criza, va face din Europa de Est o zonă atractivă, fiindcă aici va lovi mai puțin, iar Dorin Cocoș (soțul Elenei Udrea la acea dată, între timp trecut și pe la pușcărie) socotea că nu va fi afectat întrucât făcuse investiții cu grad minim de risc.

Tăriceanu se întâlnise cu Berlusconi, la Roma, iar italianul îi oferise o cravată. Tăriceanu n-o purta, declarând: „Cravatele lui Berlusconi sunt frumoase, dar triste, sobre”.

Presa ni-l prezenta și pe Nicolae Zdârca, ultimul pălărier din București, făcea pălării pentru capetele bucureștenilor de șaizeci și cinci de ani și se plângea că au venit peste noi chinezăriile și domnii nu mai umblă să-și acopere capul cum trebuie.

Zilele 12, 13, și 14.

⊕ În topul Capital, cel mai bogat român era fostul cioban Gigi Becali (pe la pușcărie și el între timp).

Procurorii de la Parchetul General închideau dosarul Mineriadei din iunie 1990, considerând că Ion Iliescu nu are nicio vină, iar două tinere europene, una din Belgia și una din Luxemburg, se mutaseră în Drumul Taberei și făceau un documentar despre viața la bloc.

Se afla și în România că Milan Kundera, scriitorul ceh, a fost acuzat că în studenție denunțase un agent proocidental, făcuse delațiune.

În chestiunea anticorupției, ni se vestea că avem probleme cu șefii de agenții numiți politic fără a lua în considerare criterii profesionale. O asemenea practică nu respecta standardele Uniunii Europene.

Ziua 15.

⊕ Șeful Poliției Române, chestorul Gheorghe Popa, aviza mărirea parcului auto al instituției pe care o conducea prin achiziționarea a 1800 de mașini marca Dacia Logan la prețul de 78.750 de euro bucata (preț de garsonieră pe atunci în București). Totul în timpul ministeriatului lui Cristian David. Șefii polițiștilor spuneau că sunt așa de scumpe Loganurile fiindcă le-au pus echipament special pe ele, să prindă mai bine infractorii.

Zilele 16-30.

⊕ Șugubăț, presa noastră titra că Bechtel dă în folosință zero kilometri de autostradă. Se făceau în continuare studii de fezabilitate. Un deceniu mai târziu tot la fezabilitate suntem.

Peste 65% dintre români erau de acord cu bătutul copiilor, fiindcă „acolo unde dă mama, crește”. Atât ne ducea atunci (ca și acum) capul.

Se anunțau prețurile pentru Revelion 2009: unul la Sinaia costa 720 de euro.

Se tăia pădurea spânzuraților – codrii în care fusese spânzurat Emil Rebreanu, fratele scriitorului Liviu Rebreanu.

Cășuneanu, unul dintre nenumărații regi ai asfaltului, mai primea opt milioane de euro pentru centura Ploieștiului.

În chestiuni de lifestyle, românii aflați în cadru conjugal erau învățați să nu își lase socrii să le controleze viața (dar să îi respecte!) și se semnala că s-au înmulțit periculos cazurile de dependenți de păcănele.

Politic, se discuta aprins o idee modernă (uninominalul), care avea să fie repede compromisă de practica blaturilor românești.

Lavinia Șandru se retrăgea din PIN (partidul lui Cozmin Gușă), iar Oana Zăvoranu renunța la candidatura la Cotroceni pe care o anunțase, ca să se dedice unei emisiuni de divertisment TV.

Viorel Hrebenciuc (între timp pe la pușcărie și el) dădea interviuri și se socotea „un bun necesar în politică”.

Lingviștii nu credeau că se vor impune cuvinte precum cool sau expresii ca lol sau omg. Ei le puneau pe seama Yahoo! Messenger și opinau că sunt doar un moft trecător.

Anul de grație: 1993 după Hristos

Ziua 1.

Un copil de 16 ani își șantajează mama, anunța Evenimentul zilei (ziar care practica, trebuie să știți, fonfleul de presă, adică băga în ele), fiindcă a prins-o cu amantul în pat. Prețul tăcerii era 50.000 de lei vechi.

O prostituată din Capitală, obligată de concurența acerbă de pe piață, își punea clienții să-și povestească viața, considerând că astfel face o muncă de asistență socială.

La Cernavodă, vuia presa, avea să se simuleze un accident nuclear.

La Uniunea Scriitorilor era în floare un scandal pornind de la o tipografie controversată (scandalul era plasat în cârca poetului Mircea Dinescu).

Lifestyle: se anunța că în curând „după instalarea telefoanelor cu cartelă, vom vorbi în străinătate de pe stradă”.

Ziua 2.

⊕ Actorul Mircea Diaconu (în prezent candidat la funcția supremă în stat) se războia cu prefectul de Argeș, Vasile Nițu (pesedist, cum ar veni în limbaj nou). Actorul se văita în presă că este făcut țăran sărac de către oficialul statului român. Diaconu revendica „pământul strămoșilor săi”.

Pe 2 octombrie 1993 are loc un eveniment epocal pentru presa de invenții din țara noastră: era publicat articolul despre găina care a născut doi pui vii, fiind astfel cruțată de la tăiere. Evenimentul senzațional „avea loc” la Pașcani.

Influențat de un discurs al lui Adrian Păunescu, un cetățean din Iași băuse singur o sticlă plină cu lichid de frână.

Zilele 3, 4, 5, 6 și 7.

⊕ Pentru a se stabili forța de penetrare a rimei în public, la BBC timp de cinci zile avea să se desfășoare experimentul Poet News, britanicii urmând a asculta știrile în versuri (anunța, pentru Evenimentul zilei, Iulian Chifu, astăzi analist de politică externă; tot pe atunci, ziaristul Chifu ne anunța și că s-a descoperit în Australia faptul că, în mod infailibil, chelia poate fi vindecată prin castrare).

Fanii lui Michael Jackson erau răsfățați cu informații despre megastar: acesta – aflat într-o pauză a turneului mondial – se odihnea într-o stațiune montană din Elveția.

Un bucureștean decidea să își pună capăt zilelor, după ce încercase să-și repare singur televizorul, fără reușită. El lăsa – informa tot Bulina roșie – un bilet de adio în care ajungea la concluzia că nu e bun de nimic.

Ministrul Culturii de la acea vreme, Petre Sălcudeanu, era pălmuit de un român revoltat că ministrul i-ar fi hărțuit sexual soția. Ea însăși funcționar la minister, soția declara că, în momentul hărțuirii, ministrul se lăsase doar la chiloți.

Câinele reginei Beatrix a Olandei murea spânzurat de o cușcă pentru iepuri, în timp ce inspecta împrejurimile castelului în care domicilia regina.

Un hoț român era arestat la Roma de un polițist de origine română.

Iar firma Caritas nu mai făcea plăți, băgând panica în rândul a două milioane de români.

Ziua 8.

Poetul Mircea Dinescu își dădea demisia din funcția de președinte al Uniunii Scriitorilor (printr-o scrisoare adresată scriitorilor prin intermediul ziarului Evenimentul zilei).

Crescuse enorm prețul la kilogramul de carne de porc, ajungând la un maxim istoric de 3.500 de lei (carnea de pasăre era 3.000 de lei, iar litrul de lapte 350 de lei).

Zilele 9, 10, 11, 12 și 13.

La Focșani, un porc de circa 130 de kilograme se urca într-un autobuz de călători, dar se dădea jos din autovehicul, informau gazetarii, în ciuda faptului că mai erau locuri libere.

Evenimentul zilei îi dădea înainte cu galinaceea născătoare de pui vii, publicând și o imagine cu stăpâna găinii imaginare: Frăsinica Sevastița Fălticeneanu.

Totodată, pentru a potoli îngrijorarea românilor că vor fi înghițiți de naționalitățile conlocuitoare, se publicau sondaje care atestau că tot românii au certă majoritate în țară.

Naționala de fotbal a României (Generația de Aur în devenire) urma să se confrunte cu naționala Belgiei (supranumiți „Diavolii roșii”). Fiindu-le frică de ce aveau să găsească la București, diavolii cu pricina și-au adus de la ei de acasă douăzeci de containere de alimente.

Trebuie să precizăm că, în fiecare zi, Bulina roșie publica pe prima pagină istoricul câte unui viol cu minori, violuri inventate pentru a satisface pofta românilor ieșiți din comunism de macabru și, desigur, pentru a îmbogăți acționarii. Când nu descriau violurile cu minori, ziarele abundau în acte de zoofilie și sex fratern, în general sora corupea fratele, iar acesta „prinzând gustul, cerea și a doua zi”, dar mai existau și excepții.

Disperați, cititorii sunau la sediile ziarelor să reclame că Bucureștiul era (cum e și acum) sufocat de gunoaie.

Restaurantul Disco Herăstrău angaja ospătari, iar selecția lor se făcea doar miercurea.

Spicuim din anunțurile cu vânzări: Vând dolari, mărci, valută/ Mașini de floricele, producție americană/ Pulpe de pui/ Margarină en-gros/ Mașină umplut sifoane/ Haină blană, calorifer electric/ Vând Schnautzer uriaș pui/ Vând cinci acțiuni Banca Țiriac/ Vând dozator TEC/ Struguri blanc 165 lei/ kg.

În cinematografe, făcea carieră filmul artistic În pat cu dușmanul (psiho-thriller, SUA).

Zilele 14, 15, 16 și 17.

⊕ Pe 14 octombrie 1993, la librăria Mihail Sadoveanu, începând cu orele 15.00 (era într-o joi) se lansa volumul Cu Ion Cristoiu prin infernul contemporan, un lung interviu realizat de Constantin Iftime.

Vecernia cuvioasei Parascheva de la Iași era întreruptă două minute, cu ocazia bucuriei prilejuite de înscrierea unui gol al echipei naționale de fotbal a României (marcase Ilie Dumitrescu, într-o victorie istorică în contra Belgiei, rezultat care ne-a dus mai aproape de calificarea la Mondialul din America din 1994).

Un necaz a lovit și familia Împăratului Iulian (răposatul Împărat al romilor): fiul său, aflat în clasa I într-o școală din Sibiu, urinase pe pantalonii unui coleg de clasă, fiind pedepsit de învățătoare prin ținerea în genunchi cu mâinile în sus, ca pentru a cere iertare întregului colectiv. Împăratul a cerut mutarea disciplinară a cadrului didactic.

Zilele 18-31.

Un surdomut (pe nume Aurel) era fericitul câștigător la loto, el jucând cu sârg (dar fără succes) vreme de treizeci de ani.

Pentru că originile discriminărilor sunt adânci, aflați că, în octombrie 1993, 71% dintre români nu îi sufereau pe țigani (conform unei anchete sociologice comandate de Evenimentul zilei).

Din cauza neasigurării debitului necesar de către RENEL, se reducea la jumătate rația de apă caldă a bucureștenilor: o zi da, o zi nu. Bucureștenii nu au protestat. 150.000 de oameni vizitau moaștele făcătoare de minuni ale Sfântului Dimitrie cel Nou, în Capitală.

Anul de grație: 1968 după Hristos

Zilele 1-10.

Comuniștii de la Scînteia deschideau luna octombrie cu două articole dedicate problemelor studenților și agricultorilor: Început de an universitar sub noi auspicii și Vii pregătiri pentru Ziua Recoltei.

Se publicau, de asemenea, și două scrisori de felicitare adresate de Nicolae Ceaușescu președintelui republicii Cipru și comandantului suprem al forțelor armate ale Republicii Federale Nigeria.

Făcea vizită în România și era primit de conducătorii Ceaușescu și Maurer: ministrul industriei din Franța.

Totodată, se anunța un nou sistem de salarizare și majorare a salariilor (stimulent puternic în creșterea productivității muncii și îmbunătățirea activității economice). În rândul țărilor prietene, erau salutate construirea unei centrale sovietice și creșterea producției de zahăr în Havana, Cuba.

Nu era ocolit nici războiul din Vietnam, fiind elogiată lupta eroică a forțelor patriotice din Vietnamul de sud (comunist). Lecții de istorie și memorie mai oferea Scînteia, prin publicarea unor articole precum: Climatul ideologic în care s-a dezvoltat mișcarea muncitorească revoluționară în România.

În ceea ce privește viața oamenilor, am reținut interesantul text: IROSIREA TIMPULUI – un paradox al restaurantelor cu autoservire.

La categoria fapt divers, menționăm: un bătrân din județul Buzău plecase în șaua unei biciclete Carpați cu intenția de a face 7.000 de kilometri prin țara noastră, ceea ce a și făcut. Înainte de întoarcerea în Puieștiul natal, el beneficiase de o intrare triumfală în urbea din Crâng, fiind încurajat să pedaleze înainte. Își propunea să facă mai mult și mai bine: 10.000 de kilometri! Văd că… merge, declara buzoianul.

Zilele 10-20.

⊕ Sâmbătă, 12 octombrie, Scînteia își răsfățau cititorii cu versuri din poeți precum Mihai Beniuc, tânărul Adrian Păunescu sau Eugen Frunză. Spicuim din creația poetului Mihai Negulescu, autorul poemului Zodie: Între Carpați și mare vatră am/ între Balanță și Casiopeea/ pădurea țării mele urcă ram/ și-n febra mugurelui, stă ideea.

La sport se scria intens despre olimpiada din Mexico City (pentru întâia dată focul sacru la festivitatea de deschidere a Jocurilor a fost aprins de o femeie, iar România chiar lua medalii, fiind anul de aur al Liei Manoliu), dar și despre… sfârșitul sezonului competițional ciclistic intern, cauzat de venirea imperturbabilă a toamnei (erau ocărâți cicliștii, care se cam lăsaseră pe tânjală).

Predominau articolele educative despre ce este dominant în noua concepție despre muncă și viață specifică orânduirii socialiste, care pune pe primul loc (scriau gazetarii vremii) cinstea, corectitudinea, demnitatea. De aceea, tovarășii cititori erau somați cu acest titlu: Cauterizarea incorectitudinii de la primul simptom!

Făcea carieră și rubrica În construcție. De pildă, în octombrie 1968 se construia o fabrică de radiatoare pentru autoturisme. La Brașov.

Pe plan extern, se deplângea un posibil acord în detrimentul poporului din Zimbabwe (era condamnat cu tărie amestecul puterilor imperialiste în afacerile interne ale statului Zimbabwe).

Zilele 20-31.

⊕ Nicolae Ceaușescu îl primea la București pe președintele Partidului Revoluționar Dominican, Juan Bosch, se făcea propagandă controlului calității (indispensabil!), se puncta realizarea modernizării unor șosele naționale din județul Gorj și, în chestiunile agricole, se ridica frumoasa retorică: Unde se împotmolesc cartofii?

Poate cea mai interesantă pagină din Scînteia – Omul față în față cu el însuși – ne propunea această concluzie cu privire la omul comunist pe stradă (cum trebuie să fie el). Concluzia venea de la un tovarăș din Bacău: „(se impune) necesitatea ca omul matur să reflecteze mai serios la strada orașului său sub aspectul contribuției proprii în ordinea publică și buna conviețuire socială”.

Suntem în 1968, anul primăverii pragheze, anul când Ceaușescu (în august) condamna intervenția armată a trupelor Pactului de la Varșovia în Praga, gest curajos care i-a adus apreciere internațională din care s-a hrănit douăzeci de ani. Pe 28 octombrie 1968, Scînteia consacra (pe prima pagină) un articol semnat de un doctor în istorie despre un eveniment memorabil în istoria poporului cehoslovac: cincizeci de ani de la proclamarea republicii.

Anul de grație: 1938 după Hristos

Zilele 1-15.

Lumea avea alte necazuri la 1938, era în pragul celui de-Al Doilea Război Mondial, dar în România încă mai existau speranțe că istoria va curge în altă direcție. Luna octombrie a anului 1938 debuta în Universul cu o frază care astăzi sună straniu: „Acum că a trecut visul urât al războiului, să ne întoarcem la lucrurile frumoase, la cuvântarea domnului Neville Chameberlain (…)”.

Chamberlain era premierul Marii Britanii și cedase în fața pretențiilor lui Hitler, crezând că astfel salvează continentul de o nouă conflagrație. Gazetele se preocupau, deci, și la București de evoluția problemei sudete (partea din Cehoslovacia care avea să fie anexată de Germania hitleristă), de acordul de la Műnchen și alte evenimente socotite astăzi istorice, dar care atunci li se arătau contemporanilor într-o cu totul altă lumină.

Articolul de fond cu care Universul deschidea luna avea acest titlu naiv, pe care astăzi îl citim într-o cheie tragică: Pacea Salvată.

Lifestyle: românilor li se recomanda cura de struguri, se modificau uniformele de marină, iar triumful anunțat al păcii le dădea oportunitatea făuritorilor de anunțuri de mică publicitate să curteze gospodinele, cărora li se oferea prilejul de a achiziționa la prețuri avantajoase argintărie pentru recepțiile pe care le puteau, acum, da liniștite, dacă războiul tot părea înlăturat.

La restaurantul bar Potcoava din București, deschidea seara interpreta Maria Vrancea.

În contra primului frig, primului guturai și a primei tuse, se propunea ca remediu siropul Famel.

La Ploiești se făcea contrabandă cu mătase, iar în cinematografe rula grandioasa epopee aviatică Sfidătorii aerului, cu Clark Gable.

Ziarele dădeau „piața cerealelor”, cu prețul cu care se comercializau grâul, porumbul și ovăzul, de la Chicago până la Liverpool.

La cinci lei cuvântul, se puteau da anunțuri matrimoniale. Spicuim: „Doamnă văduvă, 33 ani, șatenă, ochii verzi, bine în totul, familie onorabilă, fără niciun fel de obligațiune familiară, dar săracă, dorește căsătorie, domn situat, indiferent etatea”.

Dincolo de Europa, era căinat orașul Chicago, care fusese lovit de un incendiu devastator, pe care presa îl vindea drept cel mai mare incendiu de la arderea Romei.

Zilele 16-31.

⊕ În România, rege era Carol al II-lea, iar la sfârșitul lui octombrie 1938 acesta anunța o vizită oficială la Londra.

Camil Petrescu iscălea în Universul literar un important articol despre situațiunea din teatrul românesc, intitulat Ultima încercare.

Sfaturile medicale, în acea toamnă aparent blândă, de fapt înșelătoare, erau în această direcție: respirați, pe cât posibil, pe nas, nu pe gură!

O tragedie zguduia Capitala: se întâmplase pe strada Alexandru Moruzi, acolo o bătrână, dată dispărută de 12 ani, fusese ținută într-o cameră fără aer și lumină, pentru ca un nemernic să se înfrupte din averea nefericitei.

Necazuri erau, de altfel, la tot pasul: o artistă de cinematograf, Pola Georgesco, fusese victima unui îndrăzneț furt.

O mare conferință a cântăreților bisericești avea să aibă loc în județul Dâmbovița, pentru a aborda probleme specifice cântăreților bisericești.

Dacă ne luăm după anunțurile de la mica publicitate, cele mai mare suferințe ale românilor erau constipația și bolile venerice.

Anul de grație: 1903 după Hristos

Zilele 1-31.

Ca și acum, presa adora să relateze accidente rutiere, numai că pe atunci accidentele priveau mai degrabă carele trase de boi. Așa a fost cazul unor nefericiți (tată și fiu) care pe drumul Giurgiu-Pitești au adormit și s-a răsturnat carul peste ei, fiul (17 ani), pe nume Petre, săvârșindu-se.

Ca și acum, cetățenii aveau probleme cu calviția și mătreața. Paginile de mică publicitate ofereau însă remediul: Capilogen Flora. Se pare că acest Capilogen Flora combătea eficient aceste tare.

Cea mai frumoasă rubrică de primă pagină din Universul era Cronici Femenine, unde se dezbăteau probleme specifice tinerelor fete, ca de exemplu ce trebuie făcut în aer liber: „Când fetele sunt la aer liber, nu trebuie să stea nemișcate, ori să se plimbe a-lene, ca persoanele în vârstă, ci trebuie să se joace și să facă mișcare”.

Se mai preciza, tot în trena nevoii de mișcare, că nevoile organismului sunt aceleași pentru cele două sexe.

Tot la cronică se mai pendula și pe ideea că fetele trebuie să fie ordonate și se cuvine să facă ordine pe unde stau și unde se duc (nu ca băieții!).

Pe partea publicitară, se recomandau conservele de legume din fabrica Principelui Barbu Știrbey, embelagiul fiind gratis.

Toată luna, prima pagină a făcut-o curiosul caz al asasinării la Paris a tinerei Elisa Popescu, omorâtă de către un cetățean pe nume Fred Greuling, un nemernic.

Reclamă frumoasă își făcea și vechea și renumita croitorie Leon din București, care se mutase de pe Calea Victoriei pe Academiei.

Anul de grație: 1898 după Hristos

Zilele 1-31.

Joi, 1 Octombrie 1898, ziarul Adeverul anunța numai necazuri: Guvernul României era la discreția unui domn pe nume Ferichidi, Parisul era zguduit de grevele lucrătorilor de pământ, ale zidarilor și  tuturor meseriilor înrudite, capitala Franței fiind practic într-o stare de asediu.

Se trăgea și un semnal de alarmă cu privire la extinderea catolicizmului în România. Acesta ajunsese deja la Iași și Galați și se îndrepta alert către București.

Și la 1898, la începutul lui octombrie venea toamna, prilej pentru articole precum Primul frig, din care cităm pe larg: „Ați privit eri cerul?… Era opac, plumburiu, întretăiat de dungi violete, ca cearcănele de sub ochi nedormiți; era mahmur ca după culesul viilor!…”.

La rubrica de plângeri, se plângeau de lefuri cântăreții bisericești și paracliserii de pe la diferite biserici din țară, iar de la Turnu-Severin parvenea știrea că societatea de cânt vocal Frohsinn a dat, în salonul Apollo, o reprezentație teatrală urmată de dans. S-au jucat comedii nemțești.

În foileton se publica romanul Văduvioara, de Henri Demesse.

Tot atunci se consemna și tristul caz al poetului Cincinat Pavelescu, dat în judecată de ciocli (gropari) pentru niște neînțelegeri financiare la moartea mamei lui Cincinat.

Jurnaliștii aflau, pe surse, ce le-a spus conservatorul Carp prietenilor săi: avea de gând să facă o campanie energică în contra guvernului.

Iar de la 1 octombrie începea în București recensământul cailor și trăsurilor. Din păcate, nu cunoaștem rezultatele sale.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.