Pe 28 septembrie 2016 Ion a ajuns la Spitalul Judetean de Urgenta Targoviste cu arsuri pe aproximativ 40% din corp. Suferise un accident la munca. Dupa 24 de ore, timp in care unitatile sanitare din Bucuresti au anuntat ca nu au locuri pentru un ars grav, Ion a fost transferat la Spitalul Judetean de Urgenta Brasov.
Pe 30 ianuarie 2017, dupa 123 de zile de spitalizare, Ion a parasit Judeteanul din Brasov. Izbavirea sa: un compartiment pentru tratarea arsurilor care, pe hartie, nici macar nu exista.
De cand Ion a ajuns la Brasov, doctorul Dan Grigorescu – care conduce sectia de chirurgie plastica a unitatii sanitare – a tinut pe pagina sa de Facebook un “jurnal de front” in care a notat evolutia pacientului. Fara a prinde prima pagina a ziarelor, “marturia” din interior a doctorului Grigorescu a marcat, punct cu punct, felul in care trece un mare ars prin sistemul medical romanesc – si motivele pentru care sansele sale sunt mai degraba de domeniul minunilor decat de cel al organizarii sistemice.
Am documentat si publicat la finalul anului trecut un dosar despre situatia din sistemul national de tratare a arsurilor grave. Poate fi consultat AICI. In rezumat: marele ars e un pacient condamnat practic la moarte in conditiile sanitare din Romania de astazi.
A mai trecut recent peste noi un incendiu intens mediatizat – cel produs in Clubul Bamboo din Bucuresti. Nu foarte multe s-au schimbat de la Colectiv incoace. Avem, astazi, un Program National pentru Arsuri. N-avem, in continuare, nici infrastructura, nici personal, nici training specializat, nici centre de recuperare, nici macar modalitati legale de acordare a unor tratamente specifice. N-avem, carevasazica, nici macar o planificare pe hartie a lor.
“Managementul marii arsuri” inseamna, inca, strict supravietuirea pacientului ars.
Si cand un om, precum Ion de la Brasov, supravietuieste intr-un spital din Romania dupa ce a ajuns acolo cu arsuri pe 40% din corp, mai bifam un miracol infaptuit. In timpul acesta, acolo unde sistemele au fost construite pe mecanisme, proceduri, investitii si personal, nu pe sperante, chiar si arsuri masive, pe 90% din corp, sunt tratabile.
Salvarea lui Ion a costat sistemul medical romanesc 18000 de euro – cheltuieli de spitalizare, hrana, analize si investigatii clinice, proceduri chirurgicale, materiale sanitare, transport. Raportata la numarul de zile de spitalizare si la numarul interventiilor medicale, suma e derizorie. Cam 150 de euro pe zi a “costat” Ion, ars pe aproape jumatate din corp.
Si totusi, cu douazeci de Ion in toata tara, sistemul sanitar romanesc intra in colaps. E o minune ca Ion a trait. Va fi o minune daca si altii ca el vor reusi. Adevarata minune, insa, ar fi Sanatatea romaneasca sa se sprijine mai putin pe miracolul divin si mai mult pe ce pot face oamenii: un sistem care sa functioneze aici, pe Pamant.
Iata si recomandarile saptamanii.
Ce nu poate lasa in urma Diana Oncioiu
-
Un protest
-
Inca un protest
De data aceasta de la noi. Cele doua ordonante de urgenta ale Guvernului Grindeanu (cele privind gratierea si modificarea Codului Penal) au scos oamenii pentru al doilea weekend in strada. A fost cel mai mare protest din ultimii 20 ani, 50.000 de oameni doar in Bucuresti.
Si a fost un protest linistit in ciuda afirmatiilor facute la anumite televiziuni. S-a scandat, s-a huiduit, ca la orice protest. Chiar si asa tot linistit a fost. O plimbare de seara care a pornit de la Universitate si s-a incheiat la Guvern cu opriri pe traseu, la Ministerul Justitiei si CNA. Imagini, AICI.
-
O dezbatere
…vorba vine. Oficial, a fost o dezbatere pe tema celor doua OUG-uri propuse de Guvernul Grindeanu organizata de Ministerul Justitiei. In realitate, a fost o intalnire colorata care a inceput cu o mica prelegere din partea lui Gigi Becali si s-a terminat dupa patru ore cu cerinta unui cetatean suparat: Domnule ministru, sa va dati demisia!
Pe parcurs s-au fluturat pe rand o punga cu gandaci morti adusi din penitenciar, o scrisoare de la un detinut, diverse procese pe care oamenii le au in speranta ca astfel vor obtine o audienta la ministru, probleme personale, jigniri la adresa protestatarilor si cateva argumente de bun-simt. Ministrul Justitiei Florin Iordache a raspuns la ce intrebari a vrut domnia sa. In rest, a dat din cap si a mai luat din cand in cand notite.
Ce nu poate lasa in urma Iulian Andrei
-
Un film cu adevarat de Oscar
-
Un musical
-
Un film nou
-
Un clasic. Film de top 10 in istorie
-
O carte
-
O alta carte
Ce nu poate lasa in urma Vlad Stoicescu
-
Contrarevolutia americana
-
Federer-Nadal
