Obligatoriu in democratie

Data fiind situatia politica la zi, care le e imputabila altora, dar ne este – in egala masura – si noua, sa constatam ca lipseste in Romania intelegerea elementara a ce anume este, totusi, democratia. Iata o posibila varianta: democratia e regimul in care e obligatoriu sa construiesti alternative, din care sa alegi. Altfel nu ai ce sa alegi.

Se observa pretutindeni o inconsistenta in intelegerea democratiei – o inconsistenta care are harul de a irita. Se da hula celor ca n-au votat si se vehiculeaza ideea ca e obligatoriu sa alegi. Nu, nu credem ca este obligatoriu sa alegi. Obligatoriu e altceva.

E obligatoriu sa construiesti alternative din care sa alegi. Asa functioneaza o democratie, nu stampiland din patru in patru ani niste buletine de vot cu oameni tot mai straini de tine. Asa ajungi sa ai din ce sa alegi. Daca nu, nu.

Dar cum se construieste o alternativa, daca nu ai chef sa fii membru intr-un partid politic? Ce e de facut?, cum ar intreba si tovarasul Vladimir Ilici Lenin.

Ar fi asa: alege oameni politici in care crezi, pentru ca te-au convins cu un discurs, cu o propunere, dar cere-le socoteala intotdeauna, nu ii lasa sa devina ceilalti. E valabil si pentru alesul primar sau pentru alesul consilier local – pe care nu-i poate controla toata presa cat ii pot controla cetatenii reprezentati.

Mai mult: nu se poate fara sa dai din timpul tau cetatii. Sustine o cauza, un ONG care face ceva in care si tu crezi, cumpara presa libera (patroneaz-o tu, ca sa nu o patroneze mafia – dar nu-i comanda ce sa scrie & cum sa scrie), protesteaza, fa efortul de a intelege ce sunt institutiile si cum functioneaza, cere-ti drepturile, nu te abandona tacerii in fata nedreptatilor de orice fel, nu te lasa cumparat in viu, nu astepta sa ajungi complice, nu da si nu lua spaga.

Plus lucrurile mici, dar fundamentale: strange rahatul de caine, nu arunca gunoiul pe jos, la tine pe scara de bloc, pe strada, la tine in sat, la tine in cartier, la tine in oras.

Si – foarte important – intr-o lume care condamna saracia fara sa intelega ce condamna, fa tot ce depinde de tine ca si altii, cetateni care vor vota alaturi de tine, sa aiba acces la educatie si la sanatate. O societate fara educatie este doar o gloata. Iar o societate fara sanatate nu va mai fi nimic, curand.

Altfel, Romania va fi ce-a fost si pana acum, ba chiar mai mult decat atat: o tara plina de probleme si de moftangii care vad mereu problemele, dar niciodata solutiile.

Iata si recomandarile saptamanii.

Ce nu poate lasa in urma Diana Oncioiu

…in vremea adolescentei, dar si despre salvare, acomodare, viitor, planuri si viata intr-o tara fara razboi. Cu alte cuvinte, despre „partea luminosa a razboiului” vazuta prin ochii unui tanar din Siria.
Cand scoala te exclude exista un alt mediu dispus sa te includa. Un mediu infractional. Pentru traficantii de droguri, de exemplu, elevii exclusi reprezinta o sursa de recrutare.
Despre revenirea mult asteptata a lui Novak Djokovic, despre meciurile lungi de peste sase ore si discutiile pe care acestea le-au pus masa.

Ce nu poate lasa in urma Iulian Andrei

  • O carte

Acum nici tacerea nu-ti mai apartine, de Asli Erdogan, Editura Polirom
  • O alta carte

Lincoln intre vieti, de George Sanders. Polirom.
  • Un film ceva mai vechi

Paris when it sizzles, de la 1964. Cu Audrey Hepburn. Si Parisul de altadata.
  • Un film la zi, la cinema

Cateva conversatii despre o fata foarte inalta.

Ce nu poate lasa in urma Vlad Stoicescu

  • Satele (odata) sasesti

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.