Vești foarte bune pentru România!, anunță pe pagina sa publică de Facebook ministrul de Interne Lucian Bode după publicarea raportului anual privind traficul de persoane al Departamentului de Stat american.
Politicianul liberal jubilează: se bucură să constate că raportul menționat conturează o imagine favorabilă a activităților anti-trafic desfășurate de autoritățile de la București. Sistemul anti-trafic din România este unul funcțional, capabil să ofere un răspuns adecvat acestui tip de criminalitate, notează sigur pe el ministrul Bode.
Sprijinul oferit de domnul Prim-Ministru Nicolae Ciucă a fost esențial, mai consemnează mesajul ministerial, nelăsând vreun dubiu asupra identității persoanei care ar fi făcut posibilă accelerarea eforturilor de combatere a traficului de persoane.
Neîndoios suntem în țara lui Caragiale: poziția publică a ministrului Lucian Bode e sublimă – dar e totodată și o desăvârșită falsificare a realității. Veștile nu sunt neapărat bune pentru România (cu atât mai puțin foarte bune), căci raportul Departamentului de Stat al SUA nu surprinde o imagine favorabilă a activităților anti-trafic românești, sistemul de combatere a acestui tip de criminalitate fiind încă departe de a fi unul funcțional.
Dacă Nicolae Ciucă ar fi trecut prin fața clădirii Guvernului într-o zi cu soare, ministrul Bode ar fi în egală măsură în stare să ne atragă atenția asupra caracterului esențial al contribuției premierului la vremea însorită.
Traversăm o epocă de cruntă falsificare a realității, de îndoire a faptelor și de reinterpretare a lor în cheie triumfalistă, spre a servi consolidării impresiei publicului că administrația centrală ghidată de bagheta generalului Ciucă e o oază de performanță, credibilitate și recunoaștere internațională.
Prea mulți ani România a fost victima lui ‘nu se poate’. Astăzi, în România profesioniștilor care muncesc, rezultatele se văd aici și acum. De data aceasta, în domeniul luptei împotriva traficului de persoane, declară și Mădălina Turza, consiliera de stat din cadrul Cancelariei Prim-ministrului care coordonează eforturile anti-trafic.
Imediat după publicarea raportului Departamentului de Stat american, doamna Turza a fost prezentă la un briefing de presă pentru a oferi detalii despre unde ne aflăm în chestiunea combaterii traficului de persoane. Citiți declarațiile consilierei premierului Ciucă, sunt o adevărată epopee a profesionistului muncitor care se jertfește eroic, printr-o fabuloasă muncă de echipă, în slujba binelui public.
România şi-a câştigat locul pe nivelul doi ca rating de ţară în domeniul traficului de persoane în cadrul raportului Departamentului de stat al Statelor Unite, susține la fel de sigură pe ea Mădălina Turza, contaminată probabil de optimismul incurabil al veselului Lucian Bode.
România câștigă recunoaștere în lupta împotriva traficului de persoane, anunță oficial și un comunicat de presă al Guvernului, în care premierul Ciucă le mulțumește celor alături de care „am atins obiectivul pe care ni l-am asumat”.
Victoria e totală. Cu o singură condiție: să nu citească nimeni cele mai bine de patru pagini dedicate României în raportul Departamentului de Stat american. Cine se încumetă va citi totuși următoarea propoziție chiar la startul descrierii: The Government of Romania does not fully meet the minimum standards for the elimination of trafficking.
Guvernul României nu îndeplinește încă standarde minime, carevasăzică. Cum anume poate fi asta o veste foarte bună? Ce anume te-ar împinge în atare condiții să transmiți public că sistemul anti-trafic e funcțional? Și de ce în România profesioniștilor care muncesc neatingerea unor standarde minime în mai multe zone-cheie de acțiune e într-atât de neglijabilă încât să lase loc ideii că s-a muncit fabulos în echipa guvernamentală?
Evident, niciun factor guvernamental nu se sinchisește măcar să ia în calcul pertinența unor astfel de întrebări. În general, întrebările reprezintă forme de confruntare cu faptele – și necesită, în acest sens, o minimă racordare la realitate.
Dar Cabinetul Ciucă nu e o alcătuire guvernamentală stricto sensu, adică nu funcționează în primul rând ca mediu de raționalizare. Din contră chiar: funcționează mai degrabă ca mediu de fantazare, de plăsmuire a unor realități paralele, de livrare a unor pre-fabricate de gândire și expresie.
Premierul Nicolae Ciucă e creația ultimă a acestei super-specializări în împopoțonare, în fardarea continuă a chipului hâd al administrației românești. Totul la Nicolae Ciucă e efort substanțial, totul e muncă susținută, totul e coordonare instituțională, totul e un marș înainte. Chiar și atunci când – ori mai ales atunci când – se bate pasul pe loc.
În fapt, datele raportului privind traficul de persoane publicat de Departamentul de Stat american arată că România bate pasul pe loc – deși face eforturi ca să nu-l mai bată pe loc și-n viitor. Neîmplinind încă standarde minime de combatere sistematică a flagelului infracțional monitorizat, guvernarea de la București dă totuși câteva semne că ar avea voința de a avansa.
În mare, cam asta e diferența între Palierul 2 – Lista de supraveghere (pe care se afla România înainte de recentul raport) și Palierul 2 (pe care se află România astăzi). Am scăpat de amenințarea de a fi fost retrogradați pe Palierul 3 – dar nu am scăpat de toate defectele sistemice care ne țin încă pe Palierul 2.
Ce nu se spune
Citiți raportul Departamentului de Stat (descrierea cazului românesc începe la pagina 460).
Complicitatea angajaților statului în funcționarea rețelelor de trafic de persoane e persistentă – dar despre asta nu ne spun nimic nici premierul Ciucă, nici ministrul Bode, nici doamna consilier Turza.
Peste 43% dintre cei condamnați în procese de trafic de persoane au primit în 2021 pedepse cu suspendare sau mai mici de 3 ani de închisoare, ceea ce încurajează în practică extinderea fenomenului infracțional – dar despre asta nu ne spun nimic nici premierul Ciucă, nici ministrul Bode, nici doamna consilier Turza.
Autoritățile reușesc cu dificultate să identifice victime ale traficului de persoane și nu monitorizează activ situația din centrele de plasament ale statului (adevărate rezervoare de trafic) – dar despre asta nu ne spun nimic nici premierul Ciucă, nici ministrul Bode, nici doamna consilier Turza.
Guvernul nu achită costurile de asistență medicală ale victimelor traficului de persoane, nici nu a adoptat legislația necesară finanțării ONG-urilor care acoperă astfel de costuri – dar despre asta nu ne spun nimic nici premierul Ciucă, nici ministrul Bode, nici doamna consilier Turza.
Autoritățile de la București nu asigură personalul specializat necesar combaterii eficiente a traficului de persoane – dar despre asta nu ne spun nimic nici premierul Ciucă, nici ministrul Bode, nici doamna consilier Turza.
Ce ne spun, totuși, acești oameni cocoțați în funcții la Palatul Victoria? Ei bine, ne transmit că între reușitele lor s-ar afla „înființarea camerelor de ascultare a copiilor victime la nivelul tuturor inspectoratelor județene de poliție”. De fapt, comunicarea publică e eliptică, scurtată cât să inducă în eroare: înființarea nu e efectivă, e doar prospectivă. Formula corectă ar fi că „s-a dispus înființarea camerelor” – dar în realitatea deformată a Guvernului Ciucă acest lucru e perfect echivalent cu „s-a făcut”.
Palatul Victoria merită negreșit un sinonim oficial: Palatul Victoria Scornitorilor, adică al celor care, scornind, tulbură ordinea obiectivă a lucrurilor, inventând adevăruri alternative.
O singură cameră de audiere la nivelul IJP-urilor era înființată în România la începutul primăverii anului 2022, conform relatărilor presei. Dar ce contează faptele? Cabinetul Ciucă se laudă cu înființarea lor la nivelul tuturor IJP-urilor.
O selecție de PR
Un capitol fundamental în raportul Departamentului de Stat e reprezentat de recomandări. Ce spune Palatul Victoria despre ce i se recomandă? Spune astfel:
Recomandările vizează în principal diversificarea și creșterea calității serviciilor destinate victimelor traficului de persoane, îmbunătățirea procesului de identificare a potențialelor victime, îmbunătățirea mecanismelor de finanțare a organizațiilor neguvernamentale care oferă servicii victimelor.
Ce spune însă raportul? În principal, spune altfel:
Sentence convicted traffickers to significant prison terms.
Significantly increase the quality and availability of specialized victim services for adults and children.
Vigorously investigate allegations of complicity and prosecute and convict complicit officials.
Adopt legislation to allow for financial support to NGOs for victim services.
Regăsiți vreuna din formulările exacte de mai sus în comunicarea oficială a Guvernului Ciucă? Nu regăsiți niciuna, pentru că nici premierul Ciucă, nici ministrul Bode, nici doamna consilier Turza nu consideră că au obligația raportării oneste la realitate. Consideră doar că au sarcina raportării la propriile nevoi de PR.
E responsabilitatea fundamentală a guvernării să asigure urgent dispariția din administrația publică a complicităților care întrețin rețele de trafic de persoane? Este – dar asta nu înseamnă nimic pentru comunicarea guvernamentală, care reinterpretează până și negrul pe alb scris în raportul Departamentului de Stat, pentru a ajunge la concluzia izbăvitoare că avem echipă, avem valoare.
Sistemul anti-trafic din România nu e funcțional, însă această realitate obiectivă, constatabilă la simpla lectură a raportului american, scapă privirii guvernamentale de la București.
La Palatul Victoria, lumea jubilează. Prea mulți ani România a fost victima lui nu se poate. Ba se poate!, ni se spune. Se poate, mai ales, să primești cu chiu cu vai o notă de trecere – și să sari în sus de bucurie că, iată!, n-ai picat examenul, ceea ce te plasează în grupul select al performanților care l-au trecut.
Premierul Nicolae Ciucă e deja un ins experimentat în acest sens. Cu doctorat plagiat (lucru evident pentru orice persoană cu minime capacități de lectură în limba română), doctor Ciucă e un onorabil truditor pentru propășirea spirituală și materială a poporului român.
Adevărul factual – precum cel surprins în reacția publică a unei rețele de ONG-uri care activează în combaterea traficului de persoane – e doar o victimă colaterală.
Iată și recomandările săptămânii.
Ce nu poate lăsa în urmă Diana Oncioiu
Cum a omorât statul român vaccinarea
AICI.
Cum ne explică tinerii de ce e impotant să taxăm declarațiile lui George Buhnici
AICI.
Centrele anti-avort din România susținute cu bani din SUA
AICI.
Ce nu poate lăsa în urmă Vlad Stoicescu
Judecata de Acum #27 (sezonul 2)
»» GENERAȚIA BUHNICI: Despre occidentalizare prin blugi vs. occidentalizare prin valori. Despre oportunism și onestitate în jurnalism. Despre responsabilitatea care ar trebui să vină la pachet cu influența publică. Și despre PR-ul de criză al unui sponsor bancar care arată tot ce e greșit în prezența publică a marilor actori comerciali din România.
»» Un ministru jubilează: sistemul de combatere a traficului de persoane ar fi funcțional în România, iar asta n-ar fi fost posibil fără premierul Ciucă!
»» Toate instituțiile lucrează pentru protejarea indispensabilului Nicolae Ciucă. Noua legea a Educației îi dă o mână de ajutor premierului în chestiunea plagiatului prin desființarea CNATDCU, instituția care ar fi trebuit să-i verifice teza de doctorat încă din ianuarie.
»» DUHUL RĂU: Reduta Almășan-Buhnici, ultimul bastion al libertății de exprimare
Vedeți și judecați .
Ne puteți asculta pe Spotify, Apple Podcasts și Google Podcasts.
