Pana la genunchii damelor

Am primit vizita presedintelui francez Emmanuel Macron. Care a venit insotit de partenera sa, Brigitte, prilej pentru concetatenii nostri sa faca exegeza articulatiilor femeii. Cum se prezinta, deci, genunchii frantuzoaicei in comparatie cu genunchii primei noastre doamne, Carmen Iohannis?

0

Pentru aceia dintre dumneavoastra care s-au aflat – ori inca se afla – intr-un binemeritat concediu de odihna, suntem in masura sa va anuntam ca pe pamant s-au intamplat lucruri care merita negresit consemnate.

Pe pamantul nostru stramosesc am primit cu mare bucurie vizita presedintelui francez Macron. Acest Macron a venit insotit de doamna, sotia. Prilej pentru popor sa se inflameze (mai ales virtual, dar si in gazete de mica circulatie) in chestiunea genunchilor femeii si sa ii compare cu ai primei noastre doamne.

Care? Cum? De ce? Astfel, toate chestiunile importante, achizitia de armament si alte nimicuri au trecut in subsidiar. Importante, capitale chiar!, au fost lungimile rochiilor alese. Am aratat, o data in plus, ca in chestiunea geopoliticii ajungem pana la genunchii doamnelor. Noi sa fim sanatosi.

Tot prin Romania au avut loc, timid, primele proteste din noul sezon – sezonul de toamna. Pentru ca nesimtirea guvernantilor nu s-a domolit, ci dimpotriva, si pentru ca (aparent) se cauta iar macelarirea Justitiei, s-a iesit in strada in vederea exprimarii nemultumirii civice. Se asteptau mase largi, dar nu a fost cazul. E inca august, poate si de-asta. Sau poate, cine stie, merge si asa?

In lume, netrebnicii de teroristi au ucis la Barcelona si anunta ca urmeaza Italia. Intorsi si noi din vacanta de vara tocmai din Italia, va dam de stire ca nu va fi chiar asa usor in peninsula. Italia este singurul mare stat vest-european care a fost ferit de atentate in ultimii ani.

Si exista o explicatie: Italia a fost cutremurata de aceste practici in anii `70 si a dezvoltat o buna capacitate de a raspunde provocarilor teroriste. Exemplu banal: felul in care se tine evidenta populatiei. E cel mai strict din Occident, nu te joci.

Alt exemplu banal: la orice adunare de oameni (cu prilejul unei fieste, de exemplu) apar mici blocuri de beton care impiedica orice camion sa se strecoare miseleste spre multime. Le-am vazut de mai multe ori, chiar si la cele mai comune serbari populare (la Treia, in regiunea Marche, de exemplu).

Vesti bune? N-avem. Poate doar ca incepe US Open, caruia din pacate nimeni nu ii mai spune, asa cum s-ar cuveni, Flushing Meadows. Si e pacat.

Iata si recomandarile saptamanii.

 

Ce nu poate lasa in urma Diana Oncioiu

A inceput ultimul turneu de Grand Slam al anului. Sunt patru intr-un an. Doua au fost castigate de Roger Federer, unul de Rafael Nadal. Al patrulea se joaca, caci amandoi sunt printre favoriti. Pentru ca toti avem preferati, al meu este Federer. Propun sa ne pregatim de meciurile de tenis ce vor veni cu articole noi si mai putin noi despre Marele Federer.

 

Ce nu poate lasa in urma Iulian Andrei

  • Muzica de altadata (nu se mai face)

AICI.

  • Harfele

A fost o saptamana bogata in fapte marunte, dar fundamentale. De gasit AICI.

  • Un festival de mers la el

Divan. La Cetate, in Dolj, la mosia lui Mircea Dinescu (unde se bea vinul lui Dinescu si se mananca dupa retetele lui Dinescu, de unde se vad pe geam portul lui Dinescu si, desigur, Dunarea lui Dinescu). La anul, ca anul acesta s-a terminat.

  • Un editorial 

AICI.

  • Carti noi

Le puteti lua de AICI.

  • Un alt Cehov

Insula Sahalin, la Polirom. Ceva frumos.

 

Ce nu poate lasa in urma Vlad Stoicescu

  • Reteta: Cum sa ajungi la o suta de ani (si sa nu ai prea multe regrete)

AICI.

  • Misterele sufletului slav

AICI.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.