Patru documentare pe care trebuie sa le vedeti

Weekendul care tocmai s-a incheiat a avut loc, la Tulcea, a cincea editie a Festivalului International de Film Pelicam, un eveniment dedicat documentarelor despre oameni si mediu. In doua zile am vazut sase documentare pe diverse subiecte de mediu, patru dintre ele foarte bune. Vi le recomandam, in detaliu, mai jos.

0

„Bunicutele din Cernobil”

Un documentar despre cateva femei in varsta care refuza sa traiasca departe de satele in care s-au nascut, chiar daca acestea sunt in zone cu radioactivitate crescuta. Povestea e emotionanta, razi si plangi – caci babutele sunt pline de ceea ce Iulian Andrei numeste „harfe”. Desi le macina pierderea vecinilor, amintirea exploziei de la reactorul 4 de la Cernobil, lipsa copiilor, problemele de sanatate, singuratatea, ele gasesc motive sa mearga mai departe, hotarate sa moara in casele in care s-au nascut. Documentarul a fost foarte apreciat de publicul si juriul Pelicam, castigand premiul sectiunii Black Sea Docs. Urmariti trailerul AICI. 

„Poached”

Filmul este bine realizat, povestea e surprinzatoare, iar personajele exact ce trebuie sa sustina actiunea. Se vede ca s-a muncit enorm la acest documentar, asa a si iesit un film despre o pasiune mai ciudata a britanicilor, anume colectionarea oualor de pasari rare. Documentarul surprinde atat eforturile politiei de a-i opri si de a proteja pasarile in perioada de imperechere, cat si povestile a cinci colectionari, fosti si actuali. Trailerul e disponibil AICI. 

„The Yes Men are revolting”

Un documentar despre o forma extrema de activism, foarte bine realizat, amuzant si plin de inedit, „The Yes Men are revolting” spune povestea a doi activisti de mediu si a unor proteste surprinzatoare organizate de ei. Trailerul poate fi urmarit AICI.

„Liber sa alergi”

Stiati ca acceptarea femeilor la maratoane a venit dupa o lupta intensa si in urma presiunii constante, timp de cativa ani? Astazi atletismul este un sport foarte popular, in fiecare mare oras al lumii au loc maratoane, la care alearga milioane de oameni. In urma cu 50 de ani, insa, alergatul era un sport foarte putin popular, rezervat exclusiv barbatilor si cu reguli foarte stricte. Cine sunt cei care au schimbat lucrurile? Descoperiti in documentarul acesta. Trailerul poate fi urmarit AICI. 

Urmeaza si recomandarile saptamanii, in acelasi spirit al oamenilor si al mediului.

 

Ce nu poate lasa in urma Oana Dan

  • Drumul care leaga Harsova de Tulcea

Daca ati fost vreodata la Tulcea venind dinspre Slobozia, dupa ce treci podul peste Dunare, la Harsova, peisajul se schimba. Drumul devine colinar si foarte pitoresc, o incantare pentru ochi si minte, un traseu ideal pentru biciclisti.

  • „Amintirile unei nonagenare”

Memoriile regretatei Antoaneta Ralian despre calatoriile sale sunt absolut delicioase. Intreaga carte sta sub semnul cunoasterii si descoperirii, iar cel mai bine o explica motto-ul ei, randuri care fac parte din „Jurnalul unei femei maritate”, scris in 1949:

„Mi-e teama ca o sa imbatranesc, ca o sa implinesc termenii contractuali care s-o fi incheiat in cer la nasterea mea, ca o sa imi inchei misiunea pe pamant (care o mai fi si asta?) si ca tot n-o sa cunosc viata. Viata asta pe care am asteptat-o in toata tineretea mea, resemnata in atmosfera clorotica din Roman, resemnata in existenta anodina din Bucuresti, resemnata in speranta ca va veni, ca va izbucni cu tot tumultul ei. (…) Vreau sa merg in carciumioarele din Harlem si sa ascult muzica de negri. As vrea sa fumez opium imbracata in faldurile unui kimono; vreau sa ma ingrop in bibliotecile din Oxford; vreau sa ratacesc o luna intreaga prin Louvre. Vreau sa ma plimb cu un iaht, vreau sa fiu invitata in manoarul unui baronet care se trage din William the Conquerer si sa ii studiez galeria de armuri, vreau sa ascult, in amurg, indepartandu-se din ce in ce, serenada unui gondolier. Vreau, vreau, vreau…”

 

Ce nu poate lasa in urma Iulian Andrei

  • Doua reprezentative pe care merita sa pariezi la Euro 2016

Croatia si Polonia. Vor prinde cel putin sferturi de finala. Credeti-ma pe cuvant, sunt parior batran.

  • O carte

„Bucurestiul meu”, o antologie, la Humanitas. Am si eu un text despre mahalaua Teilor. Trebuie recomandata si re-recomandata fiindca e o carte foarte buna.

  • Un actor aflat la Bucuresti

Tim Robbins. Va fi zilele astea in oras. I se joaca spectacole la Teatrul de Comedie. Eveniment mare.

  • O destinatie

Biarritz, la granita dintre Franta si Tara Bascilor, Spania. Vis.

  • O alta destinatie

Localitatea Tours, de unde era domnul Balzac.Tot vis.

  • O alta carte

„Criza spiritului si alte eseuri”, de Paul Valery, publicata la Editura Polirom. Buna.

  • Sir Paul

A fost ziua lui. Sa il ascultam. AICI.

  • Sapte ani fara Michael Jackson

Acum, pe 25 iunie. Din 2009, lumea nu va mai fi niciodata la fel. Suntem mult mai saraci. Sa ne consolam. AICI.

 

Ce nu poate lasa in urma Vlad Stoicescu

  • Alegeri, primari, Romania eterna

Vazandu-l saptamana trecuta pe primarul Adrian Mladin de la Jilava ridicat de potera, mi-am amintit ca la parlamentarele din 2008 eram un biet reporter intrat in paine abia de cateva luni, trimis sa faca teren pentru primele sale alegeri chiar in Ilfov. Trimis alaturi de inegalabilul Andrei Craciun (il stiti, Iulian Andrei, tot el este).

Dumnezeul reporterilor n-are cum sa nu fie alaturi de tine cand mergi la Chiajna, Dragomiresti-Vale, Chitila sau Magurele – asa ne facusem noi calculul si n-am gresit.

Suprarealism in toata splendoarea s-a servit la Jilava, unde abia debuta atunci primar Adrian Mladin. Domnul fusese ales in vara acelui an dupa ce incantase comuna cu un show pre-electoral sustinut de Simona Sensual. Desi nu prea il stia lumea prin Jilava, eticheta de aducator al reputatei Sensual fusese suficienta – ce sa mai, omul se califica pentru functie dupa toate criteriile locuitorilor.

De parlamentare, care au fost la sfarsitul lunii noiembrie 2008, Mladin impartise prin comuna toate lemnele tinute in depozitele din jurul Jilavei. Venea iarna si edilul – pe atunci la PNL – se ingrijea sa fie bine. Nu era insa bine chiar pentru toata lumea. In ziua aceea cu reporteri imprastiati prin tara, noi am gasit in fata primariei din Jilava doua cetatence nemultumite: isi exercitasera dreptul de vot, dar nu primisera. Ce sa primeasca? Milionul.

Mai pe seara, tot la primarie, alte doua persoane se chestionau daca se mai dadea ceva. „Da’ cu cine ai votat?”, a intrebat prima. „Cu Ciuma, cum ne-a invatat domnu’ primar”, a raspuns a doua. Pe-atunci, in 2008, in colegiul electoral care includea si Jilava candida pentru deputatie liberul Hubert Thuma.

Fusese o zi cu multa ceata in Jilava si imprejurimi la acel sfarsit de noiembrie. Cum s-a scris si la ziar, „o ceata atat de groasa ca-ti puteai sprijini bicicleta de ea”. Asta a favorizat turismul electoral, dar a produs si incurcaturi. Primarul Mladin de la PNL avea un Lexus alb. Prim-vicepresedintele PDL Ilfov, Marin Anton, avea un BMW alb. Prin Jilava lumea i-a tot incurcat in acea zi, confundand masinile. Si-apoi sa vezi comedie: unii de la un partid opriti de cetateni sa fie luati la rost pentru pomana electorala a altui partid.

A descins atunci in Jilava si domnul Gigi Netoiu, candidat PSD la Camera Deputatilor, venit sa-i bata obrazul primarului Mladin pentru autobuzele electorale. Netoiu nu venise singur, ci alaturi de comicii Romica Tociu si Cornel Palade, care faceau si ei munca de campanie. L-au mustruluit pe Mladin, care n-a mai apucat decat sa se scuze, „asta e, imi pare rau, s-a intamplat…”

Am incheiat acea zi in casa opozitiei, a unui presedinte de filiala din Jilava, vopsita chiar in culorile partidului din care facea parte. Omul se cam codise sa vorbeasca, „alegerile trec, eu raman cu primarul Mladin pe capul meu!”. De la atat stres, ii aparusera basici mici pe frunte.

Presedintele anonim de filiala pierduse si controlul electoral asupra propriei familii. Nu reusise sa-si convinga nici mama sa voteze. Isi indemna totusi odrasla abia trecuta de majorat sa o faca. „Tati, nu vrei sa te duci la vot?”. Pustiul nu prea avea chef, ca era urat afara.

Presedintele avea trei telefoane, din toate retelele, mai incerca sa dreaga ce se mai putea drege. Nu mai erau multe de facut, totusi, pentru ca in Jilava lui Mladin totul se cumpara, inclusiv votul.

Incordat, transpirat, sub auspiciile nefavorabile ale inserarii, presedintele anonim se freca peste bubele gri aparute de la stres: „Domnilor, daca aici, la 17 kilometri de Palatul Cotroceni, se fura asa, va dati seama ce e in tara?”

 

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.