Au fost pline retelele de socializare cu postari despre oamenii care au venit la protestul organizat de PSD si au fost multe relatarile care au incercat sa ne arate cat sunt de prosti, necivilizati, urati sau grasi oamenii care voteaza cu PSD – de parca i-ar poseda o gena nefasta.
Si apoi au mai fost postarile despre cum ar trebui sa ne fie mila de prapaditii astia adusi cu autocarele la Bucuresti – de parca i-ar poseda propriul destin.
Doar cu astfel de sentimente suntem in stare sa operam – mila si dispret, ambele manifestate la extrem. Prin mila am incerca – chipurile – sa judecam (cu autoritate morala superioara) de ce au venit acei oameni in Capitala. Si uite asa, ne simtim mai frumosi si toleranti ca i-am inteles pe prapaditii care au participat la marele protest pesedist.
Insa nu de mila noastra au nevoie cei pe care-i numim asistati, prosti, mizerabili. Cu atat mai putin au nevoie de “salvarea” noastra. Pentru ca, da, multe postari pe retelele de socializare, zilele acestea, au fost despre cum sa-i salvam pe acesti nenorociti.
Doar e axiomatic (si elementar) pe Facebook: cine nu voteaza cu PSD trebuie sa fie, trebuie!, un salvator autentic; si invers – cine voteaza cu Partidul e complice la jefuirea bugetelor publice.
Stiti de ce au nevoie, de fapt, acesti oameni veniti la miting in Bucuresti si copiii lor? De acces la educatie, care e gratuita doar pe hartie. De acces la servicii medicale de baza, care sunt nationale doar in documentele ministeriale. De institutii locale care sa functioneze, cum ar fi Directiile Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului.
Sau de o biserica in stare sa inteleaga lumea in care ridica spre cer cruci – pentru ca degeaba e clopotul nou in sat daca enoriasul moare in ambulanta, spre spitalul de la oras, din cauza drumului plin de gropi. Si au nevoie si de o presa intreaga la minte si la meserie – dar, de unde, cand nici macar Televiziunea publica nu-si lasa reporterii sa-i puna intrebari Gabrielei Firea?
Stim cum arata si educatia si sanatatea si politica si biserica si presa in aceasta tara si e o minune ca inca nu ne-am ruinat cu totul. Scoala romaneasca si spitalul romanesc se tin in cateva initiative, programe si oameni. In peticeli, practic, caci oricat de bune ar fi initiativele particulare, ele sunt peticeli si nu pot lua locul efortului sistemic (de care statul, iata, nu e in stare).
Dincolo de toate acestea, ar mai fi ceva de spus. Pentru cei care au avut ochi sa vada in weekend-ul ce a trecut, nu toata lumea prezenta la mitingul PSD a intrat in categoria saraci si fara educatie. Doar ei sunt cu PSD e o forma iluzorie de a evita confruntarea cu o realitate infinit mai complicata.
Cumva ironic, probabil ca unii dintre cei adusi cu autocarele sambata la Bucuresti au votat in 2014 cu Klaus Iohannis.
Iata si recomandarile saptamanii.
Ce nu poate lasa in urma Diana Oncioiu
-
O sambata in strada
Sambata aceasta s-a iesit in strada. A fost , care anul acesta s-a mutat pe Calea Victoriei, acolo unde-i sade bine unui astfel de eveniment. Ca in fiecare an cei de la Noua Dreapta au dorit sa-si faca simtita prezenta. Din fericire par sa fie tot mai putini de la an la an.
Sunt multe imagini frumoase de la Pride, dar mi-a ramas in minte cea care-l arata in primul rand pe amabasadorul Marii Britanii. Mi-a adus aminte de Pride-ul din Amsterdam unde institutiile aveau fiecare barca lor la parada de pe canale. Acest lucru nu ia cu nimic din meritul organizatorilor de la Bucuresti, ci spune multe despre mediul in care comunitatea LGBT din Romania trebuie sa traiasca.
E poate cea mai frumoasa victorie pentru un jucator de tenis, castigarea unui Grand Slam. Simona Halep a atins aceasta performanta la Roland Garros. Si a facut-o intr-un mare fel. A batut trei jucatoare de top in trei meciuri diferite, de-a lungul fazelor finale ale turneului. Este vremea Simonei Halep au scris intr-o postare organizatorii urmatorului Slam, cel de la Wimbledon. Asa sa fie, cine stie…
Ce nu poate lasa in urma Iulian Andrei
-
O carte
Padurea intunecata, de Nicole Krauss, Humanitas Fiction, 2018.
-
Un film mai vechi
Istoria iubirii, de Radu Mihaileanu, dupa o carte de Nicole Krauss, mai vechi (de doi ani), dar actual.
-
Un film la zi
Charleston, la cinema.
-
O alta carte
Pastorala americana, de Philip Roth, regretatul.
-
Poezii actuale
Cautati pe facebook hashtagul #PoemeleInvoluntare si puteti castiga un hohot de ras.
Ce nu poate lasa in urma Vlad Stoicescu
-
Cazul Malin Bot, ep. 2
