“Poporul roman se afla intr-un mare pericol”

Liviu Mihaiu e neobisnuit de calm in aceasta seara. Se ajuta doar de cateva gesturi largi pentru a-si impinge argumentele, dar vocea ii ramane perfect egala. De obicei, Mihaiu e exact invers, un vulcan de temperament pe care ti-l imaginezi aruncandu-si mainile a indignare cand glasul sau evadeaza cu forta pe frecventele Radio Guerrilla.

Si totusi, in seara asta fara stele de deasupra Bucurestiului, vocea sa s-a imblanzit. Efectul e paradoxal: calmul tonului e insotit de o evaluare dura a cauzelor care, inlantuite, au adus Romania in prezentul acesta ambiguu, lipsit de repere si de perspective.

Mihaiu crede ca exista un vinovat principal – comunismul –, mai multi vinovati mai mici – birocratia, lipsa de implicare civica, presa –, dar si o solutie – monarhia, pe care o vede ca fiind regimul cel mai favorabil puterii exemplului personal.

Dupa Lucian Boia, Radu Ioanid si Stelian Tanase, interviurile din seria publicistica derulata de “Romania de la zero” in colaborare cu ziarul Adevarul continua cu Liviu Mihaiu. Ce facem cu Romania? In primul rand, “o luam inapoi” din mainile “celor mai putin pregatiti dintre noi” care o conduc, crede Mihaiu. Cum? Cateva din raspunsurile fondatorului Radio Guerrilla, mai jos.

 

A devenit un loc comun sa spunem ca, in istoria noastra din ultimii 150 ani, mai multe lucruri ne-au dezbinat decat ne-au unit. Ce ne-a iesit bine, totusi? Ce ne-a ajutat sa evoluam? 

Liviu Mihaiu: S-o luam putin dupa eficienta pe care au avut-o diferite regimuri in tara noastra. Teoria mea este ca nicicand nu i-a fost mai bine Romaniei decat in monarhie. Toata perioada noastra renascentista ca tara, ca popor si ca natiune a avut loc in cei 80 de ani de monarhie. Mai precis, asa cum spunea si Eliade, cea mai fericita perioada a Romaniei a fost in Interbelic. De acolo ne vin toate valorile. Nu exista nimic mai bun in ce a creat aceasta natiune decat ce a creat in monarhie. Cei mai mari maestri, cea mai tare moneda, cea mai puternica pozitionare ca tara au fost in timpul monarhiei. Proiectul care a avut cel mai mare succes in istoria Romaniei a fost monarhia insasi.

Un proiect care nu a reusit, insa, sa impiedice aparitia unor monstri ideologici, precum nationalismul. Monstri care au produs, in ultima instanta, insasi disparitia monarhiei.
Noi avem acest tip de cliseu, aceasta spaima care astazi ne face foarte rau: anume ca strangerea unei natiuni in jurul unor valori nationale inseamna, de fapt, nationalism. Iar nationalismul inseamna un fel de patologie nationala. Fals. Elitele noastre monarhiste, care s-au nascut dupa revolutia de la 1848 si pana in 1947, toate au fost nationale, nationaliste si religioase. Cei mai frumosi si inalti romani pe care i-a avut Romania in Paris se intalneau la biserica, aveau fiecare scaunul lui in biserica sub care scria Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin Brancusi. Sigur, poate nu mai e foarte trendy sa fii crestin si sa fii nationalist. Elitele noastre asa au fost, asa au avut succes.

Cred ca putem sa convenim asupra unui principiu: exista o diferenta intre nationalismul lui Eugen Lovinescu si cel al lui Nae Ionescu.
Nationalismul romanesc nu sfarseste intotdeauna cu Holocaustul. Aia a fost o conjuctura europeana, care a costat Romania, care a culpabilizat Romania. Nationalismul in partea lui benefica este strangerea unui popor in jurul valorilor nationale. Un popor devine natiune cand se strange, se coaguleaza in jurul unor valori nationale. Ce este un popor fara valori nationale? Este o suma de indivizi care isi cauta propriul destin aici sau aiurea. Cea mai mare tragedie a acestui popor este ca timp de 45 de ani plus 23 de ani de dupa caderea comunismului elitele au fugit din tara, au murit sau au imbatranit fara sa joace vreun rol. Iar aceasta tara este condusa de orice numai de elite nu. Inainte de aceasta tragedie care ne-a afectat genetic, numita comunism, elitele politice avea un traseu foarte bine stabilit. Nu te trezeai deputat numai pentru ca puteai sa iti platesti locul in Parlament cum se intampla astazi.

Ce intelegeti prin elite?
Managementul celor mai buni dintre noi. La ora asta Romania este o antimeritocratie in care cei mai buni dintre noi, cei mai pregatiti dintre noi nu au nicio sansa in a conduce destinele unui cartier, unei firme, unei entitati administrative din Romania. Asta este de fapt ceea ce poporul identifica de ani de zile in sondaje la intrebarea “se indreapta tara catre o directie buna sau gresita ?”. Poporul simte ca Romania se indreapta catre o directie gresita si asta e si parerea mea, a unui om care cunoaste foarte bine devenirea Romaniei din ultimii 23 de ani. Pentru ca ea este condusa de o asa-zisa elita, un fel de patura clientera a sistemului. Iar sistemul inseamna majoritatea entitatilor administrative care mostenesc puterea din generatie in generatie, nu pe criterii de merite, ci pe criterii de alt gen. Se observa zilnic oameni care ocupa posturi ce nu au nicio legatura cu meseria lor, intr-un mod gresit, intr-un mod pe care nicio alta tara democratica nu l-ar accepta.

E posibil ca una din cauzele perpetuarii sistemului sa fie insasi complicitatea noastra, a celor care nu spunem nimic, a celor care pleaca, a celor care refuza implicarea?
Eu intotdeauna am avut aceasta obsesie a implicarii, a faptului ca democratia se construieste de jos in sus. La ora actuala Romania se construieste de sus in jos. Noi nu avem nicio capacitate reactiva. Suntem un popor obisnuit sa primeasca ceea ce i se da de sus. Noi nu suntem obisnuiti sa ne revoltam, sa ne solidarizam, sa ne cartelam pentru o cauza a unei bresle. Romania se va insanatosi atunci cand breslele si comunitatile vor exista ca entitati autonome. Pana atunci, reactia marelui public este o reactie a unei mari mase de manevra, educate prin televizor, cu un sistem de valori totalmente inversat. La ora asta, a fi educat nu mai este o valoare in Romania, de aceea toti oamenii instruiti pleaca. Daca vreti, e cea mai mare criza a fondului in raport cu forma. Eu nu cred ca exista viitor in Romania fara o investitie masiva in educatie.

 

Interviu cu Liviu Mihaiu – partea a II-a

Propuneti investitia in educatie ca proiect national pentru Romania actuala?

Daca va uitati in toate perioadele istorice de devenire a acestei tari, Romania a fost exceptionala numai cand a avut oameni educati in frunte. Avem cei mai buni olimpici internationali din UE si asta e o statistica cu care nici macar nu ne mandrim. Investitia in factorul uman inseamna totul din toate punctele de vedere. Un popor educat e mai greu de manipulat. Nu exista alt motiv pentru care un partid sa vrea sa guverneze tara  decat sanatatea acelui popor, educatia acelui popor, cultura acelui popor si mediul in care traieste acel popor. De fapt, daca e sa simplificam, este ceea ce iti doresti pentru copiii tai.

Cel mai bun proiect pentru Romania este investitia in educatie si oprirea exodului de creiere pe care Romania il sufera de 68 de ani. Este un exod unic in istoria noastra in care cei mai buni dintre noi au fost persecutati, indepartati, umiliti, omorati, exilati. Ceea ce traim astazi exprima foarte bine aceasta tragedie a ultimilor 68 de ani.

Am ajuns, poate, sa traim acest potential niciodata implinit, de care vorbeati mai devreme, ca pe o fatalitate?
Bratianu spunea ca capacitatea noastra de a ne regenera, de a ne reveni si de a deveni un popor exceptional e foarte mare. Nu sunt atat de pesimist cum sunt foarte multi dintre noi, in ceea ce priveste instinctul de conservare al acestei natiuni. Cred ca Romania trebuie recuperata din mainile celor care sunt nevrednici de a-i conduce destinele. La ora asta Romania e condusa de cei mai slabi conducatori din intreaga istorie. Asta inseamna ca cei care ne conduc sunt mai slab pregatiti si mai rau intentionati decat au fost chiar comunistii.

… ceea ce e o performanta greu de egalat…
Este, pentru ca lovitura fatala pe care noi am primit-o in istorie ne-a dat-o comunismul, care a umblat la configuratia atomica a fiecarui individ. Uitati-va la fotografiile dinainte de 1947. Romanii erau un alt popor, frumos, vesel. La ora asta romanii nu mai sunt asa, iar Romania nu mai este o tara fericita. Un popor care nu se poate bucura timp de mai multe zeci de ani se afla intr-un mare pericol.

 

Interviu cu Liviu Mihaiu – partea a III-a

Insinuati, cumva, ca regimul comunist si-a atins tintele? Ca omul nou este printre noi?

Ceea ce traim astazi este patologic, o nota de plata istorica pe care comunismul ne-a pus-o in fata. Toate tarele pe care le avem noi astazi sunt boli profesionale ale comunismului. Sa dau un singur exemplu: cel mai mare cancer al administratiei noastre este politizarea, care se face pana la cel mai mic nivel. Cel mai mare partid al Romaniei are vreo trei-patru sute de mii de membri. Nici in Germania cel mai mare partid nu cred ca are atatia membri. Un partid nu trebuie sa aiba membri, ci simpatizanti. Ei, toata aceasta masa imensa electorala a corpului de partid trebuie satisfacuta clientelar. Si atunci cei trei-patru sute de mii care au lipit afise in campania electorala, care au venit cu bani de acasa, trebuie sa primeasca posturi. Asta este cel mai mare cancer al romanilor.

Iar tara, la toate nivele la care se poate gandi, are in entitatile administrative oameni care apartin fostelor structuri. Va dau un singur exemplu: ICR-ul. Atata timp cat nu a fost politizat si a avut in frunte un intelectual, a facut performanta. Ma refer la mandatul lui Horia Roman Patapievici. El a fost un simpatizant al presedintului Traian Basescu, eu nu, dar pe mine ma intereseaza performanta pe care o institutie o poate face atunci cand nu este politizata. Acum acest institut a fost politizat, iar rezultatele vor fi realmente dezastruoase.

Bugetul ICR a fost redus.
Toate bugetele in materie de cultura in Romania au fost reduse. De ce? Nu pentru ca Romania nu are bani, asta e o falsa problema. Romania nu trebuie sa aiba bani in pusculita ca sa finanteze. Trebuie sa gaseasca manageri care sa faca bani. Deci oamenii numiti in fruntea unor institutii apolitice au facut performanta nu pentru ca bugetul lor a fost de super productie, ci pentru ca au avut criterii antipolitice in promovarea unor produse. Cand criteriile s-au inversat, iar chestiunea s-a transformat intr-o rafuiala politica, ICR-ul nu va mai avea performanta. Si asta se intampla cu toata Romania in toate entitatile ei administrative. E atat de simplu. Toata lumea recunoaste ca politizarea e un cancer, dar nimeni nu face nimic ca sa il trateze.

Aveti o solutie?
Solutia, cel putin pe subiectul politizarii: o conventie pe care toate partidele ar trebuie sa o semneze, ca nu vor politiza sub nivelul secretarului de stat. Elita politica trebuie sa ocupe functia de viziune politica si de ordonatori de credite, iar celelalte functii trebuie ocupate prin concurs. Tara la ora asta e condusa de cei mai slabi dintre noi. Cu cat esti  mai slab si mai slugarnic, cu atata ai mai multe sanse sa supravietuiesti in statul nostru pentru ca esti controlabil, santajabil.

Credeti ca mass media poarta o vina in toata situatia actuala?
Evident. Singura perioada istorica in care media a fost cu adevarat libera si in care a spus exact ce a gandit, ca de fapt asta e rolul ei, a fost perioada anilor 90. Daca va uitati in presa anilor 90 si la formele de proprietate existente, o sa vedeti de unde s-a tras avantul romantic in anii 90 si daca va uitati astazi in media o sa vedeti ca nu mai este nicidecum in mainile ziaristilor. Si media la ora asta este aliniata intereselor patronale. Este impartita in doua, o parte care apartine opozitiei si o parte care apartine puterii. Nu mai exista o entitate media, cu exceptia Radio Guerrilla (post pe care el il conduce, n.r.), care sa reprezinte idealuri de educatie, de valori publice, de interes public.

Media nu mai apartine nici patronilor de presa, ci sistemului. Pentru ca daca va uitati la profilul patronilor de presa o sa vedeti ca majoritatea fac parte din establishmentul politic si al serviciilor secrete. Media a intrat, a fost acaparata prin forta de catre sistem, ea nu mai este a patra putere in stat si cea mai libera dintre ele. Ea nu mai este un caine de paza al democratiei, ci este un caine de ograda al intereselor politice.

Puteti identifica un moment care poate reprezenta declicul acestei schimbari in presa?
Daca e sa stabilesc un moment cronologic al acestei schimbari totale de polaritate si intentionalitate, cred ca 2004 este. Atunci a inceput marele declin al presei, marea predare a presei, marea invadare a presei. La ora asta este intr-o situatie fara precedent, este industria care a suferit cel mai mult din punct de vedere economic, pe care statul a considerat-o inamicul public numarul 1 si care, la ora asta, reprezinta o vulnerabilitate la adresa sigurantei nationale, conform CSAT. Nu cred ca exista un stat european care sa considera presa un dusman organic al statului. Statul, evident in conceptia celor care conduc aceasta tara, reprezentand sistemul si numai sistemul.  Pentru ei, interesul public reprezinta interesul lor, asta e tot o conceptie comunistoida.

Sistemul e complet transpartinic?
Categoric.  Batalia pe care o vedeti in politica, in presa, este una intraregnus, in cadrul sistemului. Si increderea in media a scazut la cote istorice, n-a fost niciodata asa in ultimii 23 de ani. Publicul are instinct si simte daca acest caine isi apara stapanul sau interesul public. La ora asta presa nu mai apara interesul public.

Totusi, consumul de TV creste.
Creste perioada de captivitate a cetateanului in fata televizorului. Televizorul este o entitate psihotica, hiptonizanta care lucreaza la cativa centri ai creierului nostru, in neurologic, asupra sentimentului de frica, de foame, asupra instinctelor sexuale. Faptul ca publicul sta in fata televizorului, nu inseamna automat ca ii acorda atentie. Televizorul a tradat misiunea culturala in raport cu interesul marelui public. Si nu numai in Romania. Media a fost libera numai cand a fost dependenta de discernamantul ziaristilor care o scriu.

Dar isteria in aceasta tara a ajuns din zona conflictului politic in zona relatiilor personale si un rol aici l-a jucat mai ales televizorul.
E adevarat. Nicicand n-a fost mai atomizata societatea romaneasca ca astazi. Nici macar in anii ’90, cand lumea era impartita in anticomunisti si filocomunisti. Astazi e impartita in 20 de milioane. Deci efectul guvernarilor pe care le-a avut Romania in ultimii opt ani a fost atomizarea societatii pana la consecinte patologice. Oamenii au fost inghititi de un vartej pe care televiziunile l-au creat. Daca i-ati fi intrebat cat stiu despre actorii pe care ii iubesc sau ii urasc, ati fi avut marea surpriza sa constatati ca nu stiau mai nimic.

 

Interviu cu Liviu Mihaiu – partea a IV-a

O societate nu poate merge inainte decat lucrand impreuna si iubindu-se. Nu exista alta solutie. Vrajba intr-o societate, asa cum a fost si este inca in Romania, a fost cel mai nociv lucru care se putea intampla. Acest razboi psihologic om la om, institutie la institutie, firma la firma a dus la o patologie care a facut ca tara sa regreseze. Fata de acum 15 ani, in ceea ce priveste relatiile dintre noi, am regresat, nu mai stim sa lucram impreuna. Una dintre cele mai mari probleme ale noastre este ca lumea nu coopereaza pentru atingerea unui obiectiv.

Putem sa mai adaugam o problema: suspiciunea.
Da, face parte din acest razboi patologic pe care noi il ducem unii cu altii. Si nu din vina noastra. Nu este vina noastra ca politicienii nostri au inceput sa se casapeasca din motive pe care nici acum nu le putem identifica. Una dintre marile greseli ale conducatorilor acestor tari este ca nu au stiut sa administreze aceasta tara. Si asta platim la aceasta ora cu varf si indesat. Economic, social, politic, in politica externa, individual. Plus ca nu mai avem clasa mijlocie, iar asta se vede in PIB-ul nostru precar.

Credeti ca ar fi fost mai benefic pentru Romania ca Traian Basescu sa nu treaca de referendumul din vara lui 2012?
Nu referendumul din vara ne-a adus pe noi in situatia de astazi. Dupa parerea mea a fost bine ca am avut aceasta vara fierbinte, n-am mai avut in istoria noastra o preocupare atat de mare sa discutam lucruri constitutionale. Noi am invatat ce e democratia pe pielea noastra. Eu nu cred ca plecarea sau ramanerea lui Basescu a fost o miza. Alegerea lui da, de-aia sunt si monarhist. Nu cred ca a fost un presedinte de republica in aceasta tara care sa fi fost un bun manager de tara. Iliescu si Basescu apartin aceluiasi corp al sistemului. Iar Constantinescu a fost un accident, un presedinte bine intentionat, dar care, pana la urma, a sfarsit printr-un esec, neavand calitati manageriale.

Dupa parerea mea, republica nu ne-a adus nicio performanta in materie de tara. Sigur, noi o sa mai alegem si alti presedinti, dar fac pariu cu voi ca nici urmatorul presedinte nu va scoate Romania din fundatura. Daca intrebati in 1947 orice cetatean al Romaniei despre republica, toata lumea ar fi spus: ce e aia?

Sunteti convins ca ar exista acum o majoritate care sa nu reactioneze la fel in fata unei optiuni pro-monarhice?

Cred ca monarhia, dupa ultimele sondaje, a ajuns la un grad important de incredere.

Increderea nu indica neaparat intentia schimbarii formei de guvernare.
Cred ca gradul de incredere e verisor primar cu acceptarea monarhiei. Ganditi-va la ce procent era monarhia in anii 90, la 5%. Astazi e la 30% si pot sa va spun ca dupa doi ani promovare, monarhia s-ar putea instala cu 70% linistita. Nu cred ca poporul e o problema in alegerea acestei forme de guvernamant. Poporul, daca ii arati ce a insemnat monarhia pentru Romania si ce inseamna in general, cine sunt oamenii care constituie Casa Regala, ce au facut ei pentru tara, de ce e bine sa rezolvam acea uzurpare din 1947, atunci cred ca mai putine fantome ne-ar bantui decat ne bantuie azi. Sunt unul dintre putinii jurnalisti monarhisti asumati. E foarte greu sa faci predictii pe Romania. Credinta mea este ca trebuie sa ne luam tara inapoi si dupa aceea avem sanse sa ne revenim ca natiune.

Acceptati un exercitiu de imaginatie: daca maine ar fi instaurata monarhia in Romania, cine ar putea sa fie rege?
E un singur om care ar putea fi rege in Romania, cel caruia i s-a luat tronul in 1947, iar acela e Regele Mihai. Ce va urma dupa Regele Mihai e o alta discutie nationala. Despre Rege se spunea in 1990 ca e prea batran. Astazi, dupa 23 de ani, aud acelasi repros: e prea batran. Daca mai traieste23 de ani, acelasi repros va fi. Regele nu trebuie sa joace fotbal, sa bea whisky pana la 5 dimineata, sa se urce in remorca sau sa se duca la podul de la Maracineni. Regele trebuie sa fie un model de comportament si mediere. Monarhia in Romania a fost stralucita pentru ca a promovat elitele. Prin natura ei, Casa Regala promoveaza elitele, oamenii educati. Astazi, cei mai needucati dintre noi conduc institutii care altadata apartineau celor mai educati dintre noi.