Faima a venit oarecum neasteptat pentru Fantanele. Poate ca sunt alte 23 de localitati romanesti care poarta acelasi nume, dar in ziua aceea de aprilie din 2012 nu era loc de confuzii in paginile saptamanalului german Der Spiegel. Satul din judetul Dambovita aflat la doar 35 de kilometri de Bucuresti isi traia clipa de glorie internationala, printre multele consoane incolonate in germana care relatau despre migratia berlineza a 700 dintre localnici.
S-a spus atunci, pe nedrept, ca un intreg sat din Romania s-a mutat intr-unul din cartierele capitalei germane. N-a fost asa. Mai bine de doua mii de oameni au ramas in Fantanele, printre altele si pentru ca aveau o promisiune concreta in directia unei vieti mai bune.
Fantanele este un sat de romi pocaiti. Aventura penticostala a inceput aici prin anii ’60, cand Dumitru Tulica, cizmar si dascal la biserica din satul invecinat Butimanu, s-a rupt de credinta ortodoxa si a pornit Biserica pocaita. Cel putin asa sustine pastorul Constatin Godelea, fiul lui Tulica.
Studiile de specialitate arata ca, de fapt, Biserica penticostala a ajuns in Romania din Statele Unite ale Americii, in anii ’20-’30, si s-a raspandit mai ales in anii ’50-’60, pe fondul persecutiilor comuniste. Astazi cultul penticostal este a patra cea mai numeroasa biserica din Romania, dupa cea ortodoxa, catolica si reformata.
Fantanele e un sat prosper, cu case falnice, numeroase masini si ulite impanzite de copii. Ce a facut Biserica penticostala aici n-a reusit niciun program guvernamental sau european: a ridicat nivelul de trai, a redus gradul de saracie, a lichidat traditia casatoriilor timpurii si i-a educat pe oameni sa isi tina copiii in scoala cel putin pana la finalul clasei a opta.
Cum s-a produs aceasta schimbare sociala profunda si ce efecte se resimt in proximitatea comunitatii care se apropie de doua mii de romi?
Raspunsurile la toate intrebarile sunt cu directie unica: religia. Iar pastorul Godelea, unul dintre predicatorii activi din sat, crede mai mult de-atat: ca trecerea la penticostali este cea mai buna solutie pentru problemele romilor din toata Europa. Godelea spune ca prin respectarea unor reguli din biserica – fara alcool, fara tutun si fara avorturi – problemele majore de educatie si sanatate din Fantanele au fost rezolvate.
Biserica din Fantanele nu vrea sa se opreasca aici. Actor al schimbarii sociale, Godelea si-a asumat misiunea de a propovadui convertirea mai departe. Incepand cu vara anului 2013 eforturile misionare s-au concentrat pe o alta comunitate de romi, din Alunisu, un sat aflat la sapte kilometri de Fantanele. S-au pus bazele unei mici biserici, aducandu-se alimente, haine si rechizite stranse din donatiile organizate la bisericile din Fantanele.
Cei sapte kilometri cascati intre cele doua sate despart doua asezari, dar si doua familii, Dumitrache din Fantanele si Manea din Alunisu. Mai aproape de adevar: cele doua familii sunt la ani-lumina distanta.
Familia Dumitrache are un venit constant, isi trimite copiii la scoala si se ghideaza dupa regulile Bisericii penticostale. Familia Manea traieste de azi pe maine, iar fiica cea mare a renuntat la scoala ca sa stea acasa cu sora ei de cateva luni. Tatal bebelusului, alcoolic si cu antecedente de agresivitate, a parasit familia. Mama copiilor munceste cu ziua sa faca rost de bani pentru mancare. Chiar si asa, insa, aspira la exemplul familiei Dumitrache: isi pune toata speranta de mai bine in convertirea la cultul penticostal.
Documentarul video “Poveste despre doua sate” urmareste destinele celor doua familii, laolalta cu misiunea pastorului Godelea, aducand in prim-plan si explicatiile expertilor din educatie si pe probleme de integrare a romilor.
De ce a avut succes Biserica penticostala in comunitatea din Fantanele? Cum a ridicat-o din saracie si cum a adaugat calitate vietii rezolvand probleme majore de educatie si sanatate? Cum a reusit religia acolo unde guverne si autoritati au esuat lamentabil, in ciuda sumelor colosale cheltuite? Macar o parte dintre raspunsuri pot fi vazute si ascultate in documentarul “Poveste despre doua sate”.
Poveste despre doua sate
Producator senior: Travis Fox
Producator: Aubrey Aden-Buie
Producatori asociati: Dan Bacan, Oana Dan, Silviu Panaite, Elena Stan
(multumiri speciale: Daniel Dinescu, pentru melodia ”Doamne cand privesc natura”)
Filmul face parte dintr-o productie video de 90 de minute, alaturi de alte patru seriale facute de echipe similare din Ungaria, Cehia, Slovacia si Bulgaria (tarile UE cu cele mai mari comunitati de romi).
Intitulat “Visul nostru”, documentarul in cinci capitole a fost filmat in cinci tari din Europa Centrala si de Est (cele precizate mai sus, plus Romania), in mai si iunie 2013. Din colectivul care a documentat, filmat si produs episodul despre comunitatile din Fantanele si Alunisu au facut parte doi membri ai echipei Dela0.ro, Oana Dan si Silviu Panaite.
Intregul proiect a fost co-finantat de catre Programul pentru Cetatenie si Drepturi Fundamentale al Uniunii Europe, cu sprijinul Fundatiei ERSTE si al programului Open Society pentru Jurnalism Independent.
