Poezie, muzică, iar poezie, câteva informații de presă și, din nou, muzică. Așa a debutat prima transmisie a Societății de Difuziune Radiotelefonică, serviciul public național de radio din România.

Anul era 1928, luna noiembrie, iar radiofonia avea deja milioane de ascultători în alte țări. Amatorii români de radio doar aspirau la un asemenea rai al undelor.

Lipsea infrastructura tehnică, dar lipsea în mod concret și interesul generalizat de a asculta radio. Lipsa de interes se traducea în lipsa resursei financiare. Și mai lipsea și legislația specifică. 

Înainte de cuvântul vorbit la radio a fost cuvântul scris despre radio în câteva reviste de specialitate publicate la București. Există încă, la Biblioteca Centrală Universitară, numere din revistele Asociației Prietenilor Radiotelefoniei (publicația lor și-a tot schimbat numele de-a lungul Interbelicului), dar și din revista Radio-Român.

Cea dintâi publicație, apărută în 1925, conținea informații tehnice, ținea abonații la curent cu ultimele evoluții de pe piața radiofoniei și făcea, atât cât putea, lobby pentru fondarea unei societăți naționale de radiodifuziune. 

Știți deja: la Pixul cu mină mergem în arhive ca să recuperăm diferite forme de memorie din istoria recentă. E nimerit, la acest început de noiembrie, să iscodim cum a apărut serviciul de radio în țara noastră. Veți afla, printre altele, că și acum 90 de ani românii erau amenințați de fake-news, pe calea undelor.

În toamna lui 1926, Guvernul României numea o comisie care să se ocupe de lansarea Societății de Difuziune Radiotelefonică. Nemulțumiți de felul greoi în care decurgeau lucrurile, membrii Asociației Prietenilor Radiotelefoniei transmiteau un mesaj dur în paginile revistei. 

Va muri și radiofonia, și Radio-român, și Radio-Difuziune – și va rămâne să trăiască doar Radio-intriga și Radio-prostia.

Pe 28 octombrie 1926, prin Decret Regal, se aprobau statutele și prospectul de emisiune al Societății de Difuziune. De aici și până la prima emisie mai treceau doi ani.

Starea radiofoniei

Cum stăm cu radiofonia este întrebarea cu care suntem întâmpinați adesea. La noi în țară, suntem încă în perioada începuturilor merge încet și mai greu. 

În Statele-Unite ale Americei de Nord, radiofonia a luat naștere în 1921 și s-a desvoltat în deplină libertatea, fără nici o restricțiune, având în anul 1925 un număr de peste 500 de stațiuni de radiodifuziune, 5.000.000 posturi receptoare, cu o vânzare de aparate de peste 5.000.000.000 dolari. 

În Europa Anglia deține până acum locul de frunte în această direcție. Organizarea ei a fost dela 1922 pusă pe calea cea bună. La sfârșitul lui 1925 numărul posturilor este de 1.200.000. 

În hotarul nostru de răsărit URSS posedă stațiuni foarte puternice cu bătaie destul de lungă, peste Europa occidentală. 

La noi condițiunile sunt grele, căci nu avem constructori de aparate și nici nu avem încă un număr mare de amatori, așa că aceste două contribuțiuni importante pe care se bazează veniturile unei societăți de difuziune lipsesc. Ne trebuiesc nu câteva sute de abonați, ci cîteva sute de mii. (Revista Radiofonia, 1926)

Primul post modest

Primul post de emisie românesc a fost construit în atelierele Institutului Electrotehnic, în anul 1927. El avea o putere de 200 de wați și funcționa pe o lungime de undă de 280 de metri. Anunțarea emisiunilor se făcea în patru limbi – română, franceză, germană și italiană și postul, având o bătaie de aproximativ 1.000 de kilometri putea fi recepționat și peste hotare, în Europa și Orientul Apropiat. Prin acest modest post s-au produs pentru prima dată la microfon artiștii Operei Române, s-au retransmis concertele de la Ateneu și s-au difuzat în iarna aceluiași an, simfoniile lui Beethoven. (Istoria Societății Române de Radiodifuziune, Eugen Denize)

Societatea de Difuziune Radiotelefonică

Prima emisiune oficială a avut loc pe data de 1 noiembrie 1928. Programul acestei prime emsiuni, difuzată într-o zi de joi, a fost următorul: între orele 17 și 19 cuvântarea de deschidere rostită de profesorul Dragomir Hurmuzescu, urmată de versurile scrise și regizate de poetul Horia Furtună, apoi muzică de dans Quintetul Radio, informații de presă, din nou Quintetul Radio, muzică românească, poezie populară română, o conferință ținută de același Horia Furtună, din nou Quintetul Radio cu muzică românească. 

De la orele 21 până la 24, muzică interpretată de solista Băicoianu, buletin meteorologic, știri sportive, Quintetul Radio din operele lui Johan Strauss. În zilele următoare transmisiunile s-au făcut între orele 17-19 și 20.30-24.

Diin prima zi au fost difuzate conferințe radiofonice. La 10 noiembrie 1928 s-au inițiat emisiunile pentru copii. La 8 decembrie se transmite prima conferință care se adresează femeilor. (Istoria Societății Române de Radiodifuziune, Eugen Denize) 

Radio în școli

Radio-școlar a fost adoptat cu succes în toate statele. După cum se știe, emisiuni școlare la noi s-au făcut și la sfârșitul anului școlar trecut. 

Orele de radio-școlar într-o școală din Viena. | Foto: Revista Radio și Radiofonia

Numeroase școli însă deplâng (în special licee din București) că fiind situate pe străzi din centru, au recepțiuni de paraziți. Unele licee, din această cauză, au și renunțat la recepțiuni. 

Guvernul nu ar putea impune, ca și în alte țări, măsuri contra paraziților industriali?

Interesul pe care generațiile de școlari îl arată radiofoniei, este foarte mare, și el ar putea fi cu folos utilizat pentru completarea culturei. Instrucția prin radio, – iată o formulă pe care elevii o agreează. (Revista Radio și Radiofonia, 1930)

Prima experiență de radio în trenurile românești

Marți 19 August s-a făcut prima demonstrație radiofonică, pe distanța București-Craiova, într-un vagon prevăzut cu cele necesare și atașat la un tren de persoane. 

Emisiunea inaugurată s-a făcut cu un post CFR, iar de la ora 6 seara s-a recepționat postul București și câteva posturi străine. 

Inginerii cari au asistat la această experiență, spun că prima audiție într-un tren românesc, a avut un succes desăvârșit. 
În curând, se va introduce radio în trenurile principale; taxa de audiție va fi de 30 de lei pentru 200 de km, la cl. I și II, și gratis la a III-a. (Revista Radio și Radiofonia, 1930)

Fake-news la radio

Propaganda sovietică prin radio, în special împotriva României, se intensifică din zi în zi. În timp ce postul Tiraspol lansează, în limba română, tot felul de știri subversive, privitoare la situația din România, unii amatori ne informează că ar fi prins de curând la radio și un alt post rusesc, probabil Kievul, care a început să emită în limba română. 

Sunt știri tendențioase, prin care se anunță situația dezastruoasă a agriculturii și comerțului, se atacă instituțiile de seamă ale țării și nici armata noastră nu e cruțată. (Revista Radio și Radiofonia, 1931)

Un anotimp mizerabil

Anotimpul cel mai nefavorabil și chiar mizerabil pentru radiofonie, este incontestabil vara. (…) Din Iunie și până în Septembrie, drumurile parcurse de undele electromagnetice par să fie foarte anevoioase, presărate cu gropi și hopuri fantastice și pavate cu pietroaie uriașe, care se numesc în limbajul radio- technic, fadinguri, paraziți atmosferici sau industriali absorbții solare, în sfârșit, o întreagă serie de mizerii toate la un loc, amăresc viața bietului amator până într-atâta, încât i se face greață atunci când aude numai pronunțându-se cuvântul radio. 

De zeci de ori se decide în decursul verii să-și puie-n cui pofta de a mai asculta la radio – și aparatul de recepție în naftalină. (Revista Radio-Fonia, 1932)

Auditorii

Am constatat și eu că majoritatea caselor din București și foarte multe case din orașele de provincie, sunt împodobite cu antene de radio, cu dimensiuni bizare și cu o înfățișare uneori foarte ciudată. 

Totuși, lucrurile nu sunt chiar atât de favorabile, în realitate, căci după fișele abonaților, din cartoteca societății noastre de difuziune, numărul celor abonați la radio n-a trecut încă de cifra de 200.000. 

Trebuie să existe deci o nepotrivire mare, între cele două constatări: aceea dela oficiul de cartotecă și aceea făcută pe acoperișurile caselor. 

Divergența apreciabilă între cele două puncte de vedere se datorește probabil clandestinilor noștri. (Revsita Radio, 1937)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.