Δ București, anul 1940. | Foto: Margaret Bourke-White / Life Archive

Nu peste mult timp, pe 5 decembrie, vom comemora deja doi ani de la moartea ultimului nostru monarh, Regele Mihai I.

Timpul nu e blând cu nimeni – dar uneori cuvintele potrivite înving timpul, rămânându-le celorlalți.

Ne-am gândit să vă supunem atenției câteva cuvinte rostite de Mihai I către români. Poate acum, când s-a așezat liniștea peste amintirea regelui, ele se vor auzi mai clar.

Cuvintele Majestății Sale sunt alese din cartea „Cuvinte către români”, publicată la Iași, la „Glasul Bucovinei”, în 1992.

Regele Mihai despre despărțirea de România (dintr-un mesaj adresat românilor de Anul Nou 1951 – Regele fusese silit să abdice la sfârșitul anului 1947 și de atunci trăia în Exil)

(…) Neînduplecata voință a unei mari puteri străine (n.r. – Uniunea Sovietică) de a subjuga țara noastră ne-a despărțit pentru un timp. Dar nicio putere din lume nu ne poate împiedica cugetele noastre să fie împreună. Sufletul meu, pătruns de durerile țării noastre, este alături de voi și nădejdile noastre comune de eliberare sunt mai puternice azi decât orișicând.

Regele Mihai despre puterea Rusiei (dintr-un mesaj adresat românilor de Anul Nou 1954)

(…) Țara noastră se află în cel de-al zecelea an de ocupație ruso-comunistă. În același timp, Rusia se află pe Pământul nostru pentru a zecea oară în decursul vremii. Și, de fiecare dată, Rusia a încălcat țara noastră cu gândul de a nu mai pleca niciodată. Dar, de fiecare dată, a plecat! A trebuit să plece! Și de data aceasta va pleca. Va trebui să plece!

(n.r. – ocupația rusească a României a încetat, militar, în 1958, când sovieticii și-au retras trupele)

Acum, însă, Rusia va pleca din țara noastră pentru totdeauna. Fiindcă, în noua orânduire a lumii, nu va mai putea fi loc pentru puterea militară și politică a Rusiei, stat totdeauna cotropitor, prin însăși natura sa și care de-a lungul veacurilor, sub orice formă s-a aflat, nu a însemnat decât: spaimă, lacrimi și sânge pentru toți vecinii săi și chiar pentru propriile sale popoare.

Regele Mihai despre frământările românilor într-o epocă bântuită de frica distrugerii atomice (dintr-un mesaj adresat poporului român cu prilejul Anului Nou 1982)

Români și Românce! (…) Chiar și în această epocă bântuită câteodată de frica distrugerii atomice, noi continuăm să avem la îndemână o armă mai puternică: hotărârea noastră solidară de-a nu ne lăsa intimidați de nicio tiranie și de-a clădi pe pământul strămoșesc o societate a demnității și libertății.

Așa au vrut-o cei mai buni dintre înaintașii noștri și consider că este o datorie sfântă a mea de a reînnoi chemarea lor…

Regele Mihai despre dictatura ceaușistă (într-un interviu acordat televiziunii de stat maghiare în iulie 1983)

Eu am fost totdeauna un rege constituțional, respectând Drepturile Omului, restabilind Constituția din 1923, potrivit căreia toți cetățenii țării se bucură de aceleași drepturi, indiferent de originea lor etnică și religioasă.

Dar astăzi România este o monarhie absolută în care fiecare persoană e proprietatea statului. Are o dinastie care nu domnește succesiv, un membru după altul, ci toți laolaltă, secătuind bogata noastră țară.

Regele Mihai, în zilele Revoluției (mesaje adresate pe 19 decembrie și 21 decembrie – apeluri trimise către Radio Europa Liberă, Vocea Americii și BBC)

(…) Sunt cu gândul și sufletul alături de voi, sunt, ca și voi, îngrijorat când aflu cruzimea cu care reacționează cei de la putere atunci când cereți doar drepturile cele mai elementare și, totuși, totodată, am și aveți mari speranțe: fiindcă luați cuvântul manifestând, fiindcă nu vă mai temeți, fiindcă prin însăși sălbăticia represiunii înțelegeți și înțelegem cu toții că le e frică de voi celor de la putere!

(…) Cer armatei române să răstoarne imediat regimul impostorului Ceaușescu și al familiei sale, precum și să elimine Securitatea. Chem muncitorii la o grevă generală pe tot cuprinsul țării. Apelez la diplomații români din străinătate, cerându-le să participe la răsturnarea regimului.

Cer generalilor precum și persoanelor opuse regimului să procedeze cât mai grabnic la constituirea unui guvern de tranziție, chemat să restaureze democrația prin alegeri libere. Sunt și voi fi alături de voi toți.

Regele Mihai despre zorii noi ai unei Românii eliberată de dictatură (dintr-un mesaj adresat poporului român cu prilejul Anului Nou 1990)

(…) Eliberați acum de dictatură, să punem umărul cu toții pentru a reface țara din dezastrul moral și material în care a adus-o regimul comunist. Trista experiență, trăită aproape o jumătate de veac din pricina dictaturilor și ideologiilor, să ne învețe pe toți că nimic nu e mai de preț decât libertatea individuală și democrația care dă cuvântul tuturor, într-o țară suverană și independentă.

Să jurăm cu toții pe zbuciumata noastră istorie, pe credința și lupta strămoșilor noștri, pe conștiința noastră morală și pe mormintele martirilor noștri din această jumătate de veac, că nu vom mai îngădui niciodată în țara noastră dictatura și extremismele…

Regele Mihai despre Ion Antonescu (declarație din 1977)

Ion Antonescu a fost un dictator prin destin. Împrejurările n-au făcut altceva decât să-i valorifice înclinările. A fost o personalitate care s-a realizat, dar de la un moment dat încolo – în afară de orice necesitate. El s-a dispensat de spiritul civil, nu s-a mulțumit doar să-l disprețuiască în sinea lui.

Regele Mihai despre relația Hitler-Antonescu (declarație din 1977)

Hitler, care era nebun, l-a antrenat pe acest om, Ion Antonescu, în nebunia lui.

Regele Mihai despre diversiunile specifice comuniștilor (declarație din 1990)

Comuniștii au fost întotdeauna puternici în perioadele de confuzie. De aceea le-a și plăcut confuzia și au întreținut-o, fără să aleagă mijloacele.

Regele Mihai despre Orwell și relația intimă dintre politică și limbaj (declarație din 1991)

Așa cum scria Orwell, există o relație intimă între politică și limbaj. Cel care a descoperit “Newspeak” știa foarte bine că “atunci când atmosfera generală (politică) este proastă, limba suferă”.

Atunci când limbajul este separat de baza sa, oamenii nu mai pot să gândească și încep să trăiască într-o lume a aparențelor: jargonul partidului comunist a corupt percepția adevărului și a realității. În astfel de condiții, viața devine nimic mai mult decât un joc, o imitație, un manechin.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.