A trecut, pe 24 mai, de Senat un proiect de lege care propune introducerea cotelor de gen la alegerile parlamentare. Legea prevede ca listele de candidaţi pentru Senat și Camera Deputaţilor să fie întocmite cu respectarea unei cote minime de reprezentare de 33% – atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi – din totalul candidaturilor propuse.
Parlamentara USR Cristina Prună a scris pe rețelele de socializare că propunerea este una greșită, un afront la adresa femeilor care nu vor tratament preferențial și nici legi speciale.
Cotele de gen, alături de alte măsuri legislative similare, nu înseamnă însă tratament preferențial. Astfel de intervenții vin să repare ani de discriminare și excludere. Vorbim de un trecut recent în care femeile nu au avut drepturi de bază, darămite acces la funcții publice despre care societatea a stabilit că trebuie să le aparțină doar bărbaților.
Am scris la Pixul cu mină, rubrica noastră săptămânală de istorie recentă, despre perioade deloc îndepărtate în care femeilor li se interzicea să apeleze la justiție sau să exercite autoritatea părintească. Acum 100-150 de ani în România se credea că rolul femeii nu este să voteze, pentru că își poate pierde feminitatea și familia (alegând altfel decât soțul).
Am scris despre destinele unor femei care au îndrăznit să viseze la profesii rezervate doar bărbaților. Poveștile lor ilustrează încâlcitul drum spre modernitate al unei societăți care avea încă, în prag de secol XX, credința că e datoria bărbatului să lucreze, iar rolul femeii – să gospodărească.
Completăm această serie despre poziția femeii în societatea românească, la începutul secolului XX, cu o lucrare semnată de un învățător din Buzău, I. Voiculescu – Rolul femeii în familia plugarului român. Studiu de moravuri cu propuneri de îndreptare asupra stării săteanului.
Publicată în 1898, broșura ar putea fi considerată inovatoare pentru secolul XIX.
Învățătorul Voiculescu vorbește la 1898 despre lipsa de consimțământ în cazul fetelor măritate de părinți. Introduce ideea de împărțire a sarcinilor între femei și bărbați într-o gospodărie. Și aduce în discuție importanța muncii pe care femeia o face în casă, efort deseori minimalizat de bărbați. Dar în același timp accentuează și ideea că îngrijirea copiilor revine strict mamei, iar maternitatea este o obligație.
Rolul femeii și dreptul de a-l asculta pe bărbat
Cu toată civilizația noastră, s-ar vedea înjosit bărbatul căruia cineva i-ar impune să asculte pe femeia sa, fără să se gândească că fiecare femeie se naște cu dreptul de a asculta pe un bărbat, care nu în toate cazurile îi este superior.
Creștinismul a ridicat mult pe femeie în fața bărbatului, dar n-a făcut-o egala lui: Femeie este datoare să asculte pe bărbat, iar bărbatul este dator să-și iubească femeia sa.
Și numai singur faptul că femeia are darul de a fi mamă i-ar da dreptul a fi deopotrivă bărbatului, căci dacă ea nu poate în totul îndeplini rolul lui, apoi nici el nu poate îndeplini pe acela al femeii.
Apucându-mă să scriu despre rolul femeii nu o fac din motivul că vreau să îndrept o stare de lucruri care durează de la Adam. Ceea ce urmăresc este îmbunătățirea soartei familiei plugarului, nu atât prin acordarea drepturilor cuvenite femeii (aceasta va veni prin forța lucrurilor, când starea societății o va cere), ci prin împărțirea treburilor casei între el și ea.
Căsătorite fără voia lor
Fetele de plugar se căsătoresc cam între 16-18 ani și de multe ori rolul părinților, în alegerea viitorului soț, este trist și josnic. E o simplă târguială, pe care o fac părinții tânărului, cunoscută sub numele de logodnă.
La logodnă, afară de părinții tinerilor, se adună din o parte și alta rude, din care cineva trebuie să facă pe samsarul. Întocmai ca la bâlci, intervine: Mai dă jupâne, mai lasă române, către socri cei mari. Iar soacrelor nu li se prea aude gura: Femeia să-și vadă de ițe.
(…) Preotul ar fi trebuincios la logodnă, că el singur ar afla adevărata voință a tinerilor. Preotul cu autoritatea sa morală ar putea aduce mult bine, ar alina multe suferințe și prin sfaturile sale duhovnicești ar putea convinge pe părinți că rău fac de-și mărită fata fără consimțământ.
(…) Pentru binele atât al lor cât și al copiilor, părinții să pregătească din vreme, pe tineri, mai ales în ce privește pe fete, pentru viața în familie. Căsătoria să se facă pe plăcerea și libera alegere a viitorilor soți. Niciodată să nu căsătorească pe copii în contra voinței lor, numai ca să capete avere sau comori trecătoare.
De asemenea să înceteze cu petrecerile prea zgomotoase de nuntă. Să micșoreze cheltuielile făcând mai puțin lux de îmbrăcăminte, fără ca prin aceasta să scadă din frumusețea intrării soților în viața de familie.
Nenorocirile maternității
Din fericire până astăzi femeile de care mă ocup nu au obiceiul a purta corsetul, această cămașă de forță cu care, în familiile bogate, se periclitează viața atâtor mame și copii.
În schimb însă nevoile vieții, trebuința de a lucra în câmp, la munci grele și obositoare, nevoia de a țese la niște războaie vechi și mai ales brutalitatea unui bărbat lipsit de cea mai elementară cultură, fac mai mult rău viitoarei mame.
(…) E însă o altă nenorocire care atinge pe toți câți viețuiesc afară din orașe. Lipsa cu desăvârșire a moașelor pricepute să dea primele îngrijiri leuzei, până și după naștere.
Împărțirea rolurilor
Nu admitem teoriile acelora care vor să țină pe femeie departe de tot ce-i poate desăvârși înțelegerea, de tot ce o poate ajuta să-și desăvârșească puterile sufletului, ocupându-se cu știința înaltă, cu literatura și filosofia. E un fapt sigur că femeia urmărește tot cu atâta răbdare problemele științei ca și sfârșitul unui migălos covor, lucrare de care adeseori bărbatul caută să se sustragă.
Cu toate acestea, cât privește pe femeia de țară constatăm că locul ei este în gospodărie. Aceasta o zicem pentru motivul că numai împărțindu-se rolurile în conducerea treburilor reușim a avea casă bine îngrijită. Nu admitem că femeia nu e destoinică să lucreze la câmp alături cu bărbatul, dar folosul ce aduce, lucrând așa fel, este mult mai mic decât acela pe care-l aduce dânsa stând în locuință, în curte și grădina familiei.
Femeia bună la toate
(…) Deprinsă din copilărie, din casa părintească, femeia știe să lipească, să văruiască, să spele, să gătească. Așa că în această privință poate fi luată ca model de bărbații care-și petrec vremea prin cârciumi.
Nu laud pe femeie că scutură praful, că văruiește întotdeauna la vreme, că știe să gătească mâncăruri bune; dar vina cade și asupra bărbatului care nu-i dă timp luând-o la treburile lui. Rar femeia de la țară stă o jumătate de ceas pe zi fără să facă nimic.
(…) Ar putea cineva să întrebe: Ce vrei dumneata să se amestece bărbatul în nimicurile casei, în loc să-și vadă de treburile mari de afară? Nu zic asta. E de dorit ca bărbatul să nu împiedice pe femeia sa de la îndeplinirea lucrărilor curat femeiești, punând-o la altele ce o îndepărtează de casă, copii.
Dar dacă m-ar întreba de pildă, ce face dumnealui voinicul în timpul iernii când femeii nu i se vede capul de treabă, ce aș răspunde? Aș avea de spus că are doi boi și doi cai și vreo 10-15 oi. Această lucrare o săvârșește în două ore pe zi cel mult și uneori ajutat de un argat. Ce femeie de plugar are slujnică în casă?
Femeia nu are voie în cârciumă
Fapt hotărât, dacă bărbatul e bețiv, însă femeia e harnică și cuminte, casa nu se strică, copiii nu se răspândesc, căci ea îi adună cum adună cloșca puii. De se întâmplă însă ca femeia să fie stricată, bețivă, atunci copilașii sunt pierduți și casa se risipește. Cine crește puii, cocoșul ori găina?
De se întâmplă ca amândoi soții să fie bețivi, stricați, atunci nu numai copiii lor, ci și copiii copiilor sunt tot așa. Și cu timpul neamul acela de oameni se stinge.
Ce poate să se întâmple cu femeia sau femeile care merg în cârciumă? Acolo aud vorbe proaste, vorbe de ocară, care le fac mai întâi să roșească ca omul nevinovat, apoi să râdă, mai apoi să se întreacă la vorbă ca gâștele. Și la urma urmei să cadă în necuviințele cele mai ticăloase, când omul nu mai are rușine de nimeni, respectul datorat de soț se pierde împreună cu teama de păcat.
Copiii, exclusiv în grija mamei
Să îngrijească ca copiii, fetele ca și băieții, să urmeze regulat la școală, să depărteze toate ocaziile de a vorbi de rău sau de a înjosi pe preot și învățător în fața lor, să nu-i sperie făcându-i să creadă că școala este o gogoriță, o spaimă și un loc de necaz, pentru copii.
Să nu se înșele că copiii le fac oarecare ajutor oprindu-i acasă, deoarece averea ce le-o pot lăsa moștenire este supusă pierderii sau stricăciunii. Pe când învățătura rămâne omului până la moarte.
Încheind dar adaog:
Vă blestem, femei: să nu muriți voi în legea creștinească dacă nu veți pune carnea la saramură și nu veți da copiii la școală!
ARTICOL plin de IDIOTENII, de la cap la COADA : Multe Femei au Primit PREMII Nobel ( Marie si Irene-Joliot Curie ), Au FOST Aviatoare ( Cea care a Disparut cand Incerca sa faca Inconjurul LUMII, Pilotii Militari din Romania, din timpul primuluiu Razboi Mondial ), etc. Mai Exista Si Specimene Feminine, ca Diana Sosoaca, ori CA ” Paviana cu mantie “-CTP, ANALFABETA, Ex.-Premierul Romaniei DANCILA, care FAC de RAS sexul Feminin, dar invatatoarele si profesoarele, care-s si MAME in acelasi TIMP, le SPALA RUSINEA lor !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!