• Pe vremuri aparitia lor era un eveniment. Etnia lor nu se transformase inca in „bataia de cap” a societatilor europene si in beneficiara principala a unor fonduri de integrare de sute de milioane de euro. Prezentul i-a exilat, preferand fie mediatizarea negativa a romilor, fie popularizarea subdezvoltarii lor. Conditiile de viata precare din multe comunitati si infractionalitatea asociata etniei au erodat nu doar perceptia noastra, a majoritarilor cu idei albe si fixe, ci si a lor. Reteta victimizarilor, au inteles-o si romii, serveste mult mai bine. Generatia mai batrana continua insa traditiile caldararilor, ale argintarilor, ursarilor sau gaborilor. Exemplul lor de succes si continuitate vorbeste despre normalitate. E o normalitate pe care nici macar romii nu par s-o mai aprecieze. Iata, in doua reportaje video, cat de goala pe dinauntru este dilema „tigani sau romi?”.

Era o vreme, nu cu multi ani in urma, cand aparitia lor era un eveniment. Vremurile nu le transformasera inca etnia in bataia de cap a societatilor europene si in beneficiara principala a unor fonduri de integrare de sute de milioane de euro. Caldararii, argintarii, ursarii, gaborii erau continuatorii unor traditii speciale. Fiecare comunitate de romi isi purta cu mandrie meseria si isi arata priceperea la fiecare oprire prin sate, orase, targuri.

Astazi sunt din ce in ce mai putini. Multi s-au stins nemaiapucand sa dea mai departe taina priceperii lor. Cei care mai sunt nu prea mai au cui sa lase mostenire meseria. Tinerii au alte preocupari. Prezentul i-a exilat, preferand fie mediatizarea negativa a romilor, fie popularizarea subdezvoltarii si a nevoilor lor.  Iar mestesugurile romilor au fost impinse catre marginea comunitatii, desi traditia, alaturi de limba raman printre cele mai solide elemente identificatoare ale etniei.

Intre timp, discursul public despre comunitatile de romi a luat proportii semantice greu de inteles pentru cei care au crescut invatand de mici sa topeasca argintul sau sa manevreze alama. Unii isi spun tigani, altii au aderat la termenul „politically correct” de rom, promovat odata cu integrarea in Uniunea Europeana.  Aderarea a adus la pachet sute de milioane de euro destinate integrarii comunitatilor de romi, bani de care insa fix beneficiarii nu prea au beneficiat.

Conditiile de viata precare in multe comunitati, dezintegrarea vizibila – mai ales ca multi tineri pleaca la munca in strainatate -, infractionalitatea asociata etniei, toate au erodat nu doar perceptia noastra, a majoritarilor cu idei albe si fixe, ci si a lor. Traditiile sunt tot mai putin utile in lupta pentru supravietuire. Reteta victimizarilor, au inteles-o si romii, serveste mult mai bine. Generatia mai batrana continua insa traditiile caldararilor, ale argintarilor, ursarilor sau gaborilor, desi exemplul lor de succes si continuitate vorbeste despre prea multa normalitate. E o normalitate pe care nici macar romii nu par s-o mai aprecieze.

Traditiile rome au ajuns un stalp de rezistenta, intr-o fundatie pe care nu mai vrea sa construiasca nimeni. Acelasi lucru se intampla cu limba lor. La fel ca meseriile vechi, limba romani este bogata in dialecte, vorbe, sinonime. Fiecare comunitate si-a lasat amprenta lingvistica. La asta s-au adaugat si aproprierile de limbi sau dialecte straine.

Cei mici invata limba in scoli, in ciuda opozitiei unora dintre parinti, care critica prezenta profesorilor ce nu provin din acelasi tip de comunitate. Problema care atarna cel mai greu este insa ca nu prea au unde sa o vorbeasca. Nici macar in comunitati. Astazi limba, arhiva istoriei romilor, o istorie zbuciumata, marcata de calatorie, ca singura forma de continuitate, este in pericol. Corectitudinea politica, care le-a adus atatea beneficii, ameninta astazi insasi filonul existentei romilor. La capatul proceselor de integrare, gandite initial sa salveze comunitatile rome din mizerie si discriminare, s-ar putea ca succesul sa nu mai gaseasca niciun tigan. Cel putin, niciunul care sa arate si sa vorbeasca asa cum o mai fac astazi putinii continuatori ai traditiilor rome.

In primul reportaj video puteti afla povestea argintarului Mircea Craciun, unul dintre cei mai cunoscuti bijutieri romi. Craciun este unul dintre ultimii 50 de argintari din Romania si, cu tristeste, constata ca tinerii prefera sa faca facultati si sa stea someri, in loc sa invete o meserie. Iar cei trei copii ai lui ilustreaza apasarea mestesugarului. Niciunul nu a invatat meseria parintelui.

Cel de-al doilea reportaj video e o punere in scena savuroasa, cu patru personaje: trei tigani si-un rom. Imaginile spun, de fapt, povestea predarii limbii romani in scoli. Cu cadre inca insuficiente, cu progrese, dar si cu mari provocari inainte. Mai ales din randul comunitatilor, unde limba se vorbeste din ce in ce mai putin.

  • Aceste materiale au fost realizate in cadrul programului regional Vocile comunitatii rome in societate, editia a doua, coordonat in Romania de Centrul pentru Jurnalism Independent, Bucuresti.

 

 

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.