Scenariul e paradoxal: medici luptandu-se pentru viata pacientilor si incuviintand in acelasi timp un sistem la capatul caruia se afla doar moartea. Scenariul e, dupa toate datele, real.
O tacere complice a invaluit atatea si atatea “defecte” ale sistemului sanitar romanesc. Corpul medical le stia ori macar le intuia – si cu cat vedea sau intuia mai multe cu atat se auto-convingea ca sistemul nu poate fi schimbat si ca trebuie doar sa incerci sa salvezi cat poti, cum poti, daca poti in conditiile date.
Infectii intra-spitalicesti? O realitate atat de raspandita incat devenise un simplu fapt de viata – si uneori de moarte. Lipsa instrumentarului de specialitate sau starea deplorabila a echipamentelor medicale? Oamenii invatasera sa lucreze in contra lor – mai o carpeala aici, mai o carpeala acolo.
Cand Sectia de Arsi de la Spitalul Floreasca si Sectia de Cardiochirurgie Pediatrica de la Marie Curie stateau inchise, desi erau perfect functionale dupa investitii de milioane de euro, medici si asistente treceau in fiecare zi pe langa facilitatile aflate in conservare. Le vedeau – si mai intelegeau inca ceva din functionarea mizerabila a sistemului. Si paseau mai departe – pentru ca inertia sistemului era prea mare si pentru ca mai aveau totusi niste pacienti de salvat in nenorocita aia de rezerva supra-aglomerata si prost dezinfectata.
Cine ar fi vrut sa fie, pana la urma, un Don Quijote cu coif de hartie pe cap, singur pe holurile spitalului, neurmat de nimeni in Lupta cea Mare?
Suntem atat de obisnuiti cu aceste lucruri… Este o obisnuinta a noastra foarte trista, intelegeti?,
descrie situatia doctorul Catalin Cirstoveanu de la Marie Curie, intr-un interviu recent pentru Republica.ro in care arunca mizele dezbaterii dincolo de problema dezinfectantilor. Diluarea lor e un punct pe o harta a neregulilor mult mai mare. Daca evolutia rezistentei la antibiotice este un indicator de calitate al modului in care un spital controleaza infectiile, atunci mai toate spitalele romanesti esueaza mizerabil in a-l bifa. Simplu spus: in loc sa ii combata, spitalele noastre au reusit sa faca microbii si mai puternici.
Nu gasim incheiere mai nimerita decat o scena pe care ne-a relatat-o chirurgul Dan Oprea de la Spitalul Judetean Prahova, intr-un interviu realizat acum doi ani si jumatate pe care l-am intitulat sugestiv “Confesiunea cartitei”:
“Ca sa primeasca spitalul nu stiu ce stele trebuie sa se indeplineasca niste criterii – sa fie un modul de pediatrie si unul de ginecologie. Si la modulul de pediatrie, jos, nu era niciun copil internat si au adus copiii salariatilor si i-au internat acolo, i-au pus in pat, sa se prefaca bolnavi!
Va jur ca asa a fost. Si toata lumea stie treaba asta. Iar sala de ginecologie pe care au vizitat-o si oamenii astia din minister, care sunt tembeli, ca nu poti sa fii altfel daca te lasi prostit in asemenea hal, era fieful lui nea’ Mihai, de la stafful tehnic. Nea Mihai isi tinea acolo, in sala de nastere cum ar veni, sculele lui – diode, tranzistori, fire, firisoare, dracu’ sa le ia.
‘Domnule, urgenta!, vor sa vada sala de nasteri!’. Vaj! Au venit treizeci de infirmere si de asistente, au strans tot pe acolo si au lasat doar masa ginecologica si un aparat de anestezie defect. Asta se intampla, asta e realitatea. Traim intr-o minciuna. Si minciuna asta se face tot mai mare de la an la an si cand o sa ne trezim o sa vedem ca nu mai avem nimic.”
Iata si recomandarile saptamanii.
Ce nu poate lasa in urma Oana Dan
-
Numai pentru tauri
Bineinteles, e vorba de cei nascuti in zodia Taurului. Luati, cititi si va amuzati.
-
Un interviu minunat cu Cristi Puiu
In care descoperiti de unde isi trage seva si de ce are tot dreptul sa fie antipatic cand vrea si cu cine vrea. In nou aparuta revista Scena9.
-
De vizitat
S-a deschis publicului, de doua luni deja, fosta resedinta a familiei Ceausescu din cartierul bucurestean Primaverii. Programati-va online un tur ghidat, face toti banii! Vila e spectaculoasa, opulenta si pe alocuri kitchoasa, dar e o lectie de istorie recenta, deci trebuie vazuta. Detalii AICI.
Ce nu poate lasa in urma Iulian Andrei
-
O carte
Toata lumina pe care nu o putem vedea, Anthony Doerr, Editura Humanitas
-
O alta carte
Muzeul inocentei, de Orhan Pamuk, Editura Polirom
-
O a treia carte
Casa tacerii, de Orhan Pamuk, Editura Polirom
-
Un spectacol de teatru
Maskar, la Replika
-
Un film de cinema
Bacalaureat, de Cristian Mungiu
Ce nu poate lasa in urma Vlad Stoicescu
-
„Voiajul”
Ultimul video-documentar Dela0.ro dispune acum si de subtitrare in limba engleza. Povestea lui Nicolae Cojocaru din Fagaras (poate) ajunge la ochii si urechile unei audiente internationale. AICI.
