Platforma online pe care cititi aceste randuri va demara la inceputul lui 2013, in parteneriat cu ziarul Adevarul, o campanie editoriala generoasa, menita sa ofere un diagnostic simptomelor istorice ale Romaniei si sa deseneze cateva scenarii de viitor. Pana atunci, cotidianul central publica sub titlul „Cine, cand, cum schimba Romania” povestile unor oameni care au produs schimbare in jurul lor, chiar daca aceasta a ramas deplin anonima.
De obicei, cei care sunt scrisi acolo dau declaratii, explica. Omul de astazi nici macar nu era prevazut, cum se zice, in planul editorial. Reportajul realizat in leprozeria de la Tichilesti de Adevarul si Dela0.ro l-a propulsat, insa, in pagina. Personajul nu va da, cum se obisnuieste, declaratii. El nu va spune nimic, vor vorbi ceilalti, cum si faptele vor vorbi pentru el. E doctorul Rasvan Vasiliu: singurul specialist roman cu doctorat in lepra, medicul care nu are de la cine sa ia spaga, cel care ii ingrijeste pe cei saraci si singuri.
Suntem la Tichilesti, in ultima colonie de leprosi din Romania. Vom sta aici cateva ore si cand vom pleca nu vom mai vrea sa ne intoarcem. Aici e munca de eroi, noi nu suntem eroi, incercam sa ajungem ziaristi de presa scrisa. Luni, 10 decembrie, dupa victoria electorala zdrobitoare a Uniunii Social Liberale, am publicat un reportaj despre ziua alegerilor in leprozerie, acolo unde nimeni nu alege.
Ne-am cautat cuvintele. Am scris „Celalalt 9 decembrie” sau „Duminica Morbului” si am incercat sa adunam, fraza langa fraza, ceea ce nu se poate, de fapt socoti. Caci: cine stie cata suferinta e in ranile acestor bolnavi? De multe ori am vrut sa ne intoarcem, sa il dam naibii de reportaj, nu om fi nici noi vreun Brunea-Fox!, leprosi ne trebuie noua? Am intrat, insa, in curtea coloniei.
Cateva clipe a fost liniste, am privit cerul, un nor era ciufulit de o cioara, am coborat spre pamant si am vazut statuia doctorului Alexandru Filipeanu, care a slujit (verbul e corect) aici intre 1938 si 1959. Si ni s-a facut rusine. Ne-a fost rusine de doctorul Filipeanu care si-a dedicat (si verbul acesta e corect) viata leprosilor.
Aveti, probabil, deja, conturata imaginea unui astfel de bolnav. De milenii, oamenii au fugit de cei atinsi de „ciuma alba”. Nu mai suntem nici noi tineri. Calatorim demult pe toate granitele si stim, deja, ca acolo unde raul e suprem, si binele incearca sa fie absolut. Cei buni nu fug. Doctorul Vasiliu nu a fugit. A fost trimis de DSP Tulcea la Tichilesti in anul 1991, fara prea multe explicatii. Invatase dermatologie cu marii profesori Vulcan si Diaconu, dar lepra tot o enigma ii era. A spus-o in toate interviurile pe care le-a dat in ultimii ani.
„Toata lumea il asteapta aici pe domnul doctor. Pana si cateaua asta, Nova, il simte de la un kilometru cand se apropie” ,
Mariana , infirmiera
Despre erou si morminte
Lui Rasvan Vasiliu nu i-a convenit sa vina la leprozerie, cui i-ar fi convenit? Sa nu credeti ca eroilor nu le e frica. Le e, dar raman. A gasit, atunci, in colonie, 61 de bolnavi. Acum mai sunt 19. Restul sunt sus, la cimitir. Doctorul Vasiliu nu este aici in ziua aceasta de duminica. O asistenta ne-a printat CV-ul medicului. Citim: numele corect al medicului este Rasvan Alexe Vasiliu, nascut in septembrie 1957 la Bucuresti, intr-o familie de medici.
Tatal sau era chirurg, mama – pediatru. Este casatorit cu Otilia Vasiliu, medic veterinar. Este membru fondator al Partidului National Taranesc Crestin-Democrat la Tulcea, in 1990. A fost prefectul judetului intre decembrie 1996 si martie 2000. Si cu asta ce-am aflat? Putin, nimic aproape.
Doctorul Vasiliu poate fi descoperit intr-un singur fel: intrand in pavilioanele si in viata leprosilor. I-am intrebat si ei ne-au raspuns. Bolnavii acestia isi iubesc doctorul cu o dragoste mai potrivita pentru o antologie de poezie, nu pentru un cotidian central. Ce inseamna sa schimbi Romania? E de-ajuns daca ii faci pe cativa leprosi sa se simta oameni intregi, oameni vii, din nou?
Nu-i o exagerare daca scriem ca, la Tichilesti, mangaierea a luat chipul doctorului Razvan Vasiliu. Despre medic, bolnavii vorbesc asa cum se vorbeste despre sfinti. In pavilionul pacientului Mihai Dinescu am vazut pe perete poza doctorului – de pe vremea cand a fost prefect de Tulcea din partea PNTCD – la loc mare, langa icoana.
„Orice voi vedea sau voi auzi in timpul unui tratament, voi pastra in secret, pentru ca aici tacerea este o datorie”
Fragment din Juramantul lui Hipocrate
Desi nu e aici, Razvan Vasiliu e peste tot. E in biletele de voie, pe care bolnavii ni le prezinta – „Uite, asa, semneaza domnul doctor, si plecam daca vrem, dar nu vrem” – , este pe afisul care anunta ca daca bolnavii se vor deda actelor de violenta vor fi expulzati din leprozerie. Doctorul Vasiliu a fost decorat cu Ordinul National Serviciul Credincios in grad de Cavaler. O copie dupa decretul privind conferirea decoratiei este lipita pe o usa alba si darapanata, care ocroteste cabinetul medical.
- Doctorul Vasiliu a pus pe picioare la Tichilesti si un azil pentru batrani, cel mai modern din judet
A fost decorat in temeiul prevederilor articolului 94, litera A, si ale articolului 100 din Constitutia Romaniei, republicata, ale articolului 4, alineatul 1, ale articolului 6, litera A, ale articolului 7, litera B si ale articolului 11 din Legea nr. 29/2000 privind sistemul national de decoratii al Romaniei, cu modificarile si completarile ulterioare, la propunerea ministrului de atunci al Sanatatii. Decoratia a fost conferita „in semn de recunoastere a valorii profesionale, a abnegatiei si a devotamentului fata de bolnavi”.
Ni-l imaginam pe functionarul care a redactat acest text. Am vrea sa stie ca dincolo de toate cliseele, toate articolele si alineatele si literele, dincolo, in inima, doctorul Razvan Vasiliu este decorat in fiecare zi de ultimii leprosi ai Romaniei.
Cititi si:
