Țara lui Nenea. Sublimele arte ale negocierii la români

Un an tragicomic, așa cum a fost 2020, nu se putea încheia decât cu încercările caraghioase de a încropi o alianță guvernamentală care să conducă țara.

0

O să avem majoritate în Parlament și un executiv stabil? O să avem în măsura în care țara prezidată de Klaus Iohannis e Domnul Goe, Ludovic Orban e Mam’Mare, Dan Barna e Mamița și Kelemen Hunor e Tanti Mița.

Convingerea noastră, la Dela0.ro, este că dacă divinitatea are un consultant pe probleme electorale românești acela nu poate fi altul decât Nenea Iancu. De unde avocata Șoșoacă, de unde struțo-cămila AUR, dacă nu i-ar sufla Nenea în ureche bunului Dumnezeu? Nici măcar românii n-aveau cum să dea binomul Șoșoacă-AUR fără Caragiale la bază.

Ați urmărit comedia recentă a negocierilor? După alegeri, reputatul bugetar de-o viață Ludovic Orban și-a dat demisia din funcția de premier, pentru a arăta că nu se cramponează de funcție. Apoi, simțind că pierde dulcele trai pe vătrai, s-a propus iar premier, cu mantă.

Surprize-surprize! Poate că șlagărul dumisale preferat nu este Amintire cu haiduci, cum se credea până acum, ci clasicul Adio, dar rămân cu tine. Negociază cu stil domnul Orban – stilul fiind desigur românesc.

Bătaie mare în Marele PNL pe împărțirea prăzii electorale! (de parcă n-ar predispune deloc la reflecție și jenă faptul că 7 din 10 români nu s-au prezentat la vot, iar – din cei 3 care au venit – mai puțin de 1 a votat cu liberalii)

De altfel, pare că școala românească de negociere are sediul principal în piață, la Obor. Obiectivul: să nu rămână nici măcar un bugetar special fără funcție. N-ai cum să fii bugetar special și să n-ai funcție. Nu e voie. Pentru asta au mers cetățenii la urne, ca să umple fotoliile de prin ministere cu dosurile liderilor de partid (și, mai ales, ale lacheilor lor).

Păcat că e și Casa Poporului atât de mică și n-are destule camere, să ostoiască toată pofta de conducere care zace în politica românească, de la stânga la dreapta. Păcat…

Și uite că, până la urmă, nici n-a mai ieșit Orban premier, a ieșit Florin Cîțu – care, dacă rămânem în registrul Caragiale, e leit Bubico. L-au plimbat, săracu’, de la Palatul Victoria la șefia Senatului și înapoi, de ți-e și teamă să nu-i fi rătăcit lesa pe undeva.

Merge și așa

Din partea USR-PLUS negociază Dan Barna de parcă ar fi îndrăgitul George Costanza din serialul Seinfeld. Negociază, așadar, cum își negocia George leafa, de venea cu bani de acasă. Se aude vorbă că ar fi pus mâna pe șase ministere, să te ții de-acum, iată reforma de centru-dreapta modern la care au visat masele largi, populare.

Pe de altă, UDMR-ul știe divin arta curluntrismului. Nu a existat niciun partid în Parlamentul României în ultimii treizeci de ani care să fie, aidoma UDMR-ului, și la putere, și în opoziție, și sus pe lustră, după cum au bătut vânturile și nevoile.

UDMR-ul ia forma oricărui vas politic în care e pus. În ultimele trei decenii, asta a fost (în parte) o izbăvire, pentru că a oferit stabilitate actului executiv al puterii. Dar a fost simultan și o osândă, exact din același motiv: stabilitatea furnizată a fost benefică, mai ales, găștilor de putere deghizate în tradiționalele noastre partide, cu sigle îmbinând creativ literele – PDSR (PSD), PD (PDL), PNL și alții.

Vin sărbătorile, trec sărbătorile, pandemia rămâne cu noi, se va difuza Singur Acasă, se va trece la tobă, caltaboși, șorici și vom avea și guvern. Unul după chipul și asemănarea energiilor consumate pentru a-l constitui (consumate, așadar, mai ales pentru stabilirea algoritmului politic de împărțire a funcțiilor și pozițiilor pe palierele 1, 2 și 3 ale guvernării).

N-o să fie el prea închegat – dar o să fie demn de țara lui Caragiale.

Știm deja că o să meargă și așa.

Iată recomandările săptămânii.

Ce nu poate lăsa în urmă Diana Oncioiu

Decizia lui Ciucă
AICI.
 

O revistă
AICI
.

Ce nu poate lăsa în urmă Andrei Crăciun

Luni: un serial
Gomora. Pe HBO GO.

Marți: o carte de recitit
Sapiens. Scurtă a omenirii. De Yuval Noah Harari.

Miercuri: o altă carte de recitit
Diavolul în istorie. De Vladimir Tismăneanu.

Joi: încă o carte
Cântecul stepelor, cântecul munților. De Cinghiz Aitmatov.

Vineri: un film de revăzut
Home Alone I (firește)

Sâmbătă: încă un film de revăzut
Home Alone II (desigur)

Duminică: încă un film de revăzut
Home Alone III (de ce nu?)

Ce nu poate lăsa în urmă Vlad Stoicescu

Starea Nației Special
Știți deja că, de la începutul lunii septembrie, producem în parteneriat cu prietenii și colegii de la Starea Nației formatul duminical special al emisiunii TV.

Edițiile au putut fi văzute, pe Prima TV, la fiecare sfârșit de săptămână.

Dar, în noua lume a internetului, astfel de emisiuni (care abordează în profunzime o temă socială, politică sau economică de interes public) pot fi vizionate oricând. Discuțiile despre sărăcie, traseism politic, sistemul de pensii, violența împotriva femeilor, Holocaustul din România sau moștenirea lăsată de regimul comunist sunt relevante și în decembrie 2020, după cum vor fi și în 2021.

Poate că aveți zile libere în perioada următoare și nu știți exact ce să faceți cu ele. Pandemia ne ține pe toți prizonieri la domiciliu. Și dacă lucrurile stau așa, atunci arhiva Starea Nației Special vă poate fi de folos.

Toate emisiunile pe care Starea Nației și Dela0.ro le-au produs în parteneriat în ultimele patru luni sunt disponibile pe Youtube. E nevoie doar de un abonament lunar de 2 euro.

Puteți arunca o privire AICI.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.