“Suntem teferi datorita credintei religioase”

Pornim de la constatarea ca societatea romaneasca a iesit din comunism mai divizata ca niciodata inainte. Incercam sa gasim raspunsul la „Ce ne mai uneste?”.

Toate sondajele de opinie realizate in ultimele doua decenii au indicat cu incapatanare doua posibile piste: credinta si patriotismul. Cum altfel se poate citi increderea constanta investita de romani in biserica si armata?

Avem, insa, un proiect de tara sau doar identitati imposibil de coagulat intr-un efort comun? Vazand ca, dupa integrarea in UE, nu mai exista un proiect care sa ne canalizeze energiile, ne punem cateva intrebari despre cum va arata Romania in 2030.

Plecam, deci, de la identitati. Tema e fierbinte, mai ales ca recent cateva organizatii non-guvernamentale au solicitat public incetarea finantarii BOR de la bugetul de stat. E sigur, insa, ca un raspuns serios la intrebarea “Ce facem cu Romania” nu poate ocoli identitatea religioasa a majoritatii romanilor.

“Intrebarile care urmeaza nu sunt neaparat ale noastre, ale unor jurnalisti catre un teolog, ci poate mai mult ale publicului. Va intrebam ce stim ca v-ar intreba si altii”, i-am spus teologului Radu Preda. Ne-a raspuns. Inclusiv la intrebarea despre profitul enorm facut de BOR intr-un an de criza. Discordia financiara iscata pe baricadele societatii civile e importanta, insa, cumva, rolul Bisericii Ortodoxe in alcatuirea Romaniei de maine trece dincolo de calcule bugetare.

Citim in sondajele recente ca tot mai multi tineri se declara atei. Va fi societatea viitorului una atee?

Pe de o parte, nu cred ca trebuie sa ne luam doar dupa sondaje. Macar si pentru simplu fapt ca dinamica unei comunitati de credinta nu poate fi surprinsa cu metode strict sociologice. Pe de alta parte, aceste date au menirea de a sugera anumite tendinte pe care este bine sa le luam la cunostinta. In orice caz, BOR are nevoie in mod evident de o innoire a dialogului dintre cler si laicat, in general, si de incurajarea tinerilor de a prelua din mers datele traditiei. La urma urmelor, nu ateismul, adica negarea religiei, este problema oricarei confesiuni, ci ignoranta.

 Care sunt cele mai mari pericole contemporane pentru un crestin?

Cum nimic nu este nou sub soare, ar fi riscant sa afirmam ca, de pilda, crestinul de azi este mai “periclitat” decat cel de ieri, de acum cateva secole. Altfel spus, avem de-a face, pe parcursul istoriei bisericesti, cu o constanta a provocarilor. Unele sunt mai puternice, la suprafata istoriei, altele mai subtile, consumandu-se la nivel de constiinta. In ceea ce il priveste pe crestinul zilelor noastre, as vedea cel putin doua provocari specifice: armonizarea etica a demnitatii umane cu posibilitatile tehnice (de la experimentele genetice la comunicare) si consumismul.

 Credeti ca Biserica intelege concret care sunt aceste pericole? Exista o provocare a urbanului pentru Biserica?

Provocarea este reala si dateaza de la inceputurile Bisericii. Sa nu uitam ca, in comparatie cu Iudaismul sau Islamul, Crestinismul este o religie profund urbana. Primele comunitati sunt la Ierusalim, Corint, Tesalonic, Roma, Alexandria sau Antiohia, adica in centrele cele mai mari si mai importante ale Antichitatii tarzii. Azi, la noi, urbanitatea credintei, pentru a cita titlul unei carti a lui Teodor Baconsky, este din pacate insuficient analizata teologic, de unde si lipsurile pastorale vizibile mai ales in acele parohii conduse de preoti care nu pricep diferenta “stilistica”.

Ce valori credeti ca sunt valide astazi in Romania?

Am afirmat deja: faptul ca Romania, in ciuda tranzitiei confuze, mai este o tara teafara se datoreaza credintei religioase. Or, credinta este daca nu creatoarea, cel putin incurajeaza un set de valori: de la prietenie la familie si de la respectul fata de generatiile anterioare la educatie. Sigur, mai ales in ultimii ani, prin concursul “unei anumite parti a presei”, au aparut si pseudo-valorile: de la pitipoanca in cautare de milionar la fotbalistul care isi permite orice, inclusiv sa treaca pe rosu.

Ce viitor are Biserica intr-un viitor tot mai desacralizat, asa cum pare sa vina din Occident?

Este pripita definitia Occidentului ca parte desacralizata a Europei. Definitia aceasta este cu atat mai putin justa in cazul SUA. Asistam de fapt, cel putin de la 11 septembrie incoace, la articularea unei paradigme post-seculare, cum spun filosofii si sociologii religiei, adica la revenirea pe scena publica a argumentului religios.

 Rezista Biserica intr-o lume tot mai mica, globalizata? Cum poate Biserica sa fie moderna fara sa fie nationalista?

Globalizarea nu este altceva decat traducerea profana a vocatiei universale a Bisericii. Asadar, in plina globalizare, Biserica ar trebui sa se simta foarte bine. A doua intrebare este mai problematica.

De ce?

Pentru ca modernitatea insasi ne-a “cadorisit” cu nationalismul eclesial, pandant al celui etnic, ingredient esential in lupta pentru emancipare si dobandire a independentei ca natiune.

 Biserica a facut un profit enorm in ultimul an, in pofida crizei economice. Cum se explica?

Se pare ca Biserica, generic vorbind, se gestioneaza mai bine decat o face statul in raport cu banul public. Un exemplu de management!

Cum se impaca misiunea sociala a Bisericii cu toate formele de taxare pe care le practica Bisericile?

Pentru Biserica, acestea sunt surse de venituri. Asemeni timbrului judiciar sau a taxei auto, pentru stat. Din banii pe care ii obtine, Biserica sustine tot felul de proiecte de interes si folos comunitar, contribuind uneori mai mult decat statul la coeziunea sociala. Sigur, nu trebuie exagerat. Adica sa transformam lacasul de cult intr-o banca a depozitelor cu dobanda divina…

De Craciun, copiii vad la televizor un Mos Craciun, un individ gras si cu barba alba. De Paste vine iepurasul. E scos Hristos din ecuatie, se transforma sarbatorile in ceva pagan, consumist?

Simbolismul religios traverseaza o perioada ingrata. Cum spuneti si cum am spus-o si eu mai sus, consumismul este la intrecere cu Crestinismul. Din pacate, raspunsul nostru nu este mereu convingator. Ar trebui ca Biserica sa aiba un alt tip de mesaj public pe aceste teme, sa incurajeze mai putin consumul material si sa pledeze pentru un “consum” spiritual: sa stam mai mult unii cu altii, sa exersam comuniunea.

Ce mostenire “spirituala” ne-a lasat comunismul?

“Omul nou”, adica, vorba lui Tutea, omul care nu stie de unde vine si incotro merge. Este, cum se exprima Patapievici, “omul recent”, cel fara istorie, fara traditie, dar si fara prezent sau viitor. Pe scurt, un om dezorientat, frustrat, pus doar pe capatuiala, superficial, dezarmat complet in fata marilor intrebari ale vietii, usor manipulabil, visceral, egoist si incruntat.

Cum vedeti conflictul dintre comunisti si anticomunisti dupa 1990?

Este un capitol deosebit de important in istoria intelectuala a Romaniei. Cum ne arata si ultimele luni din politica de la Bucuresti, mentalitatea comunista, care se traduce in fapte pe masura, nu a disparut, ci doar s-a camuflat. Faptul ca la mai bine de doua decenii de la caderea politica a comunismului mai sunt posibile atacuri grosolane la ordinea de drept, de la revocarea Avocatului Poporului la tentativa de politizare a CNA, ne arata ca polemica dintre (neo)comunisti si anticomunisti nu este una pur retorica. Dimpotriva. Are o miza reala: despartirea in cele din urma a Romaniei de reflexele totalitare, impuse de data aceasta, iata, nu cu tancurile, ci cu majoritati parlamentare.

Ce parere aveti despre politicienii acestia care se folosesc de Dumnezeu in campania electorala?

Sunt fara Dumnezeu! Cine nu a inteles ca Dumnezeu nu este agent electoral, inseamna ca nu stie cine este El.

Sunteti intelectual, cadru universitar. Care este conditia intelectualului in Romania de astazi?

Mizerabila. In Romania, este mult mai rentabil sa fii mester decat maestru, formator de oameni. Nu ai biblioteci bune, nu ai conditii civilizate de lucru , nu ai motivatie financiara. In plus, in ceea ce priveste mediul universitar, este dezarmanta calitatea din ce in ce mai slaba a studentilor, dovada ca in amonte, in invatamantul preuniversitar, ceva nu este in regula.

Cum vedeti Romania anului 2030?
As dori sa avem o tara nu doar postcomunista, ci si democratica; nu doar post-totalitara, ci si cu un plus de cultura a libertatii si a dialogului; nu doar membra a UE, ci o voce in Europa. O tara in care omul sa fie in centrul politicilor, in care sistemele, de la cel educational la cel de sanatate, sa serveasca, nu sa fie servite.

MARUL DISCORDIEI

Societate civila vrea bugetul bisericii pentru educatie si sanatate

Pe 5 februarie, 24 de organizatii neguvernamentale au semnat o scrisoare deschisa adresata Parlamentului, primului ministru, sefului Reprezentantei Comisiei Europene, sefului misiunii FMI si directorului biroului Bancii Mondiale in Romania, prin care care solicitau parlamentarilor sa opreasca finantarea bisericilor din bani publici.

Semnatarii scrisorii cereau, de asemenea, redirectionarea banilor respectivi catre bugetele alocate educatiei, cercetarii si sanatatii.

Potrivit proiectului de buget al anului 2013, votat de Parlament saptamana trecuta, Biserica Ortodoxa Romana (BOR) primeste 540 de milioane de euro, adica 0,4% din produsul intern brut (PIB). Organizatiile care cer retragere acestei finantari sustin, ca argument in solicitarea lor, ca nivelul datoriilor statului la plata medicamentelor este de 0,3% din PIB.

Asociatia Secular Umanista din Romania (ASUR), care se numara printre semnatarii scrisorii si care a contestat de mai multe ori in trecut veniturile BOR, sustine ca Patriarhia Romana beneficiaza, pe langa cei 0,4% din PIB, de scutiri de la plata taxelor si impozitelor pentru toate activitatile economico-financiare desfasurate.

Astfel, toate sumele prin care romanii achita diversele servicii si produse oferite de BOR raman strict in posesia acesteia, nefiind transferata nicio suma catre bugetul de stat pentru activitatile desfasurate, potrivit ASUR. De asemenea, Biserica Romana, cel mai mare proprietar de terenuri din Romania, dupa statul roman, este scutita de la plata taxelor si impozitelor aferente acestora.

Efectul secularizarii averilor bisericii

Patriarhia a reactionat la demersul celor de 24 de ONG-uri printr-un comunicat de presa in care explica: “Statul roman nu plateste integral salariile personalului clerical si neclerical, ci asigura doar o contributie de aproximativ 60% la salariile acestora. Restul salariilor (comparabile cu cele ale profesorilor din Invatamantul preuniversitar), impozitele, asigurarile de sanatate si contributiile sociale sunt platite din fondurile proprii ale unitatilor bisericesti”.

Mai departe, explicatia clericala pentru suma pe care BOR o primeste de la buget vine pe turnanta istorica: “Aceasta situatie este consecinta secularizarii averilor bisericesti de catre domnitorul Alexandru Ioan Cuza, atunci cand Biserica a fost deposedata de sursele de intretinere, iar Statul roman si-a luat angajamentul de a sprijini de la bugetul public salarizarea personalului deservent si intretinerea lacasurilor de cult”.

Patriarhia Romana a inregistrat un profit net de aproape 28 milioane de lei, la venituri totale de peste 87 de milioane de lei, in 2011. Prin comparatie, McDonald’s Romania a avut in acelasi an un profit brut de 22 de milioane de lei.