Îndrăgita noastră rubrică – Pixul cu mină – și-a propus să scoată la iveală detalii mai puțin cunoscute din viețile unor români și românce.
Ne-am ocupat până acum de dictatori și dictatoare, nihiliști, dadaiști, umoriști, suprarealiști și romantici, favorizând, în ciuda mileniului care predispune la non-gândire, partea culturală.
Astăzi a sosit momentul să luăm la mână un bandit de odinioară: notoriul Terente, mai cunoscut publicului larg pentru mădularul său rămas ca o piedică în calea uitării la Institutul de Medicină Legală, până când – din pricina degradării – a fost aruncat la lada de gunoi a istoriei.
Dar Terente a fost în epocă mai mult decât penisul acela pe care își tatuase cuvintele: Fut bine și apăsat la cioc. Cine a fost Terente și ce a făcut el pe pământ?
Am încercat reconstituirea biografiei banditului parcurgând lucrările lui Nicolae Mocioiu, Regele bălții – legendă și adevăr, Constantin Cumpănă, Terente și Mihai Tican Rumano, Icoane dunărene.
I. CINE
Nici nu se mai știe când s-a născut Terente. Un an orientativ este 1895, dar nu sunt evidențe care să ateste (se prespune că s-ar fi putut naște și în 1902).
Nu se știe nici măcar unde s-a născut Terente, dar cel mai probabil e să se fi întâmplat în Carcaliu (județul Tulcea), deși o ipoteză plauzibilă este și Baldovineștiul din Brăila.
Ce se știe însă sigur e că Terente era lipovean, dintr-o familie săracă în care se trăia din pescuit, și că se numea Ștefan Vasili (sau Vasile sau Vasali – nici asta nu e sigur).
Copil fiind, Terente și-a văzut de copilăria lui pe bălți, apoi a crescut flăcăiandru, l-au luat la oaste și a servit în Primul Război Mondial, în care și-a pierdut un frate (a mai avut doi frați, care ar fi murit tot împușcați, și cel puțin două surori – care n-au murit împușcate).
S-a însurat cu o fată, Ustinia, cu care a făcut patru copii. Trăia ca pescar (ba chiar conducea echipe pescărești). Numai că nevasta și copiii i s-au prăpădit de ciumă.
Era secolul XX, se murea de ciumă în România. Atunci a cam luat-o Terente razna, ziceau oamenii, umblând singur în lotcă pe bălți și certându-se cu Dumnezeu.
II. CE
Faptele lui Terente sunt multe. Nu se mai știe nici măcar câți oameni a omorât – se presupune că măcar șapte (dar numărul oscilează până la nouăsprezece – că a mai omorât și pe la bulgari).
Prima tentativă de omor a avut-o Terente cu a doua sa nevastă, Avdotia Arina, din gelozie. Terente a băgat cuțitul în ea, înjunghierea petrecându-se când a găsit la nevastă un armator grec. Se presupune că infidelitatea i-a fost înscenată lui Terente de cumnată-sa, care îi purta sâmbetele.
De la această faptă i s-a tras și căderea la pușcărie, de unde a evadat.
Faptele lui Terente (pentru care există dovezi):
» o spargere în 1922, pentru care a căzut iar la pușcărie (și iar a evadat);
» banda lui a ucis un șef de post de jandarmi;
» un jaf în primăvara lui 1924;
» răpirea a două fete, Oana Stângă și Maria Oancea;
» uciderea unui alt șef de post de jandarmi, pe nume Bursuc;
» atacarea unui vaporaș botezat Lydia, care se deplasa spre Brăila;
» răpirea a două domnișoare – Netty Herșcovici (16 ani) și Sylvia Cernescu (17 ani).
În cel din urmă caz, s-a oferit recompensă generoasă (300.000 lei) pentru acela care l-ar denunța pe bandit, dar nu s-a întâmplat. Fetele au fost răscumpărate.
Sylvia și-a scris memoriile – În ghearele lui Terente – întâi în foileton, în cotidianul Dimineața. Ulterior, cartea a ajuns best-seller la Paris (depășindu-l în vânzări pe brăileanul Panait Istrati).
Autoritățile au intensificat procedurile de prindere a banditului, instituind o blocadă în zona Brăila și introducând cenzura în ziarele brăilene. Presa îl mediatiza intensiv pe Terente, întreținând isteria.
Oamenii fiind cum sunt, a apărut și moda Terente. Au fost puse în vânzare, cu mare succes comercial, produse vestimentare – ciorapi, pălării și altele.
Cetățenii-și doreau a se înveșmânta ca marele Terente, personaj deja legendar, pe fondul incapacității statului român de a-l captura.
Veneau și reporterii de peste hotare (de la Corriere della sera sau Daily Express, dar și din Franța, Ungaria, Austria, Cehoslovacia, Germania) să scrie reportaje despre misteriosul bandit renumit pentru virilitatea sa.
Iar ziarele nu mai conteneau a primi scrisori de dragoste de la cucoane pentru Terente (i se dusese buhul unui penis de 28 de centimetri, dar așa cum s-a constatat ulterior acesta avea doar 23 de centimetri).
III. UNDE
Urmărit de ai noștri, Terente a fugit în Bulgaria ca să scape și a scăpat.
Se pare că a fost anturat și cu membrii societății iredentiste Dobrogea și, mai mult, că nu a fost străin de influența rusească în România (lipovean fiind, Terente vorbea rusa). Zvonistica timpului îl dădea agent rusesc.
Cât a fost fugit din țară, în lipsă, justiția din România l-a condamnat pe Terente (și pe complicii lui) la muncă silnică pe viață. Până în 1927, se semnalează apariția banditului în Grecia, Serbia, Turcia și Bulgaria. Umbla Terente și făcea fapte.
În primăvara acelui an a revenit pe bălțile din țara noastră, jefuind locuința unui pădurar, apoi în noaptea de înviere a aceluiași an l-a jefuit pe primarul comunei Carcaliu, pe un comerciant și pe un alt pădurar.
A intrat și în casa preotului, pe care a jefuit-o de asemenea. Găsind preoteasa acasă, a violat-o. În aceeași noapte de pomină Terente își mai violează și o verișoară minoră.
Oripilați de faptele banditului, lipovenii care până atunci îi ținuseră partea (Terente acționa ca un haiduc, împărțind din pradă, în zilele bune, și cu săracii) s-au unit împotriva lui, indicând ascunzătorile sale preferate, fapt care a condus la dibuirea banditului care a fost împușcat.
Terente n-a murit pe loc, fiind atins de glonț în gură, ceea ce a condus la anchetarea sa pe cale scrisă. Banditul a lăsat mărturie că și-a presimțit moartea, fiindcă și-a visat fratele mort în Marele Război.
Deși slăbit, Terente a mai avut o tentativă de evadare din arestul de la Carcaliu, fiind împușcat, de data aceasta mortal, de un jandarm pe nume Lăbuș. Nici asta nu e sigur: circula și legenda că această tentativă de evadare i-a fost înscenată.
Din Terente s-au prelevat capul și penisul, care au luat calea Institutului de Medicină Legală. Capul și penisul se doreau a fi studiate pentru a se stabili ce era cu acest individ.
Creștinii n-au vrut să înhume cadavrul banditului care îi oripilase cu jefuirea popii și violarea preotesei. Pe Terente l-a băgat la groapă un evreu.
IV. CÂND
Terente a fost declarat mort pe 6 iunie 1927 (după alte surse pe 4 sau 5 iunie). Se încheia o epocă de banditism care mai dăduse legende (faimosul Aghei, faimosul Cocoș).
Zona Brăilei cunoscuse o epocă de aur înainte de Primul Război Mondial (vapoare, cartiere cu felinare roșii, prostituate, lire, cuțitași, bani, piane), apoi a tot decăzut pe măsură ce creștea importanța portului din Constanța.
Pe fondul unui stat slab și pentru că încă erau vapoare de jefuit (nu ca acum, când nu mai circulă pe Dunăre nici măcar bărcuțe de agrement), un personaj ca Terente nu era venit de nicăieri.
V. CUM
Legenda lui a durat, a ajuns erou în literatură (l-a scris și Fănuș Neagu) și cinema, a fost cântat în balade populare (Terente și Didina/ Se plimbă cu mașina – Didina era o amantă de-a lui, care l-a ajutat să evadeze, mai spune legenda, Didina aceasta fiind chiar nevasta unui comisar de Poliție din Brăila).
Presa l-a făcut mare, iar pe vremea aceea ziarele existau și aveau importanță. Brăila era plină de gazete care apăreau zilnic, dar și de săptămânale. Toate scriau de Terente, cum scria și presa centrală.
Băieții care vindeau ziare la colț de stradă (și care se numeau jurnaliști – fiindcă ziariștii erau cei care chiar scriau în ziare) strigau de la prima oră:
Terente! Terente!, senzații, violențe!
VI. DE CE
Și cetățenii cumpărau să vadă ce a mai furat Terente, pe cine a mai răpit și pe cine a mai violat.
Erau multe plăsmuiri care i se puneau în cârcă:
⊗ că o dată i-a somat pe jandarmi să oprească urmărirea fiindcă e rănit la un picior, o pot relua după ce se face el bine și până atunci nu va face acte de banditism;
⊗ că la apogeul faimei sale îi jefuia pe cârciumari doar din nume – le trimitea o scrisoare în care îi anunța că vine după ei și se semna Terente și era de-ajuns ca aceștia să-i dea tot;
⊗ că juca la barbut tot ce câștiga din furt și că o dată și-a jucat la barbut viața, câștigând;
⊗ că a violat toate fetele și femeile dintr-un sat;
⊗ că a atacat închisoarea din Tulcea und era închisă mama sa (care nu l-a trădat);
⊗ că avea un cult pentru mumă-sa (Terente avea două tatuaje, unul cu Maica Domnului cu pruncul în brațe și unul cu o cruce mare), care obișnuia și când era mare de-acum să îi țină capul în poală și să-i zică povești;
⊗ că a incendiat casa soră-sii Daria, care nu i-a trimis bani cât fusese el la pușcărie;
⊗ că a început să batjocorească femei după ce a fost rănit în dragoste de o amantă de-a sa pe nume Nastasia;
⊗ și câte și mai câte (inclusiv că i-au mâncat fiarele sălbatice trupul care nu fusese îngropat după datină).
Și pentru că natura umană a fost dintotdeauna aceeași, după ce s-au înfruptat din legenda lui Terente sporind-o, la mormântul lui oamenii au așezat o inscripție pe care ar fi scris așa:
Aici este mort banditul Terente, cine mai face ca el, ca el să pățească!
