Totul pentru Ciucă

Orice formă de control democratic se poate evapora pe fondul unei gândiri locotenente, care nu mai are ca instrumente nici legea, nici egalitatea în fața legii, ci onorabilitatea factorilor politici, de neatins de suspiciuni, mai ales în perioadele în care e nevoie de luminata lor conducere.

0

Ce s-a întâmplat recent în justiție, cu statul de drept punându-se de-a curmezișul procesului formal de verificare a tezei de doctorat a premierului Nicolae Ciucă, are toate datele unei coțcării demne de vremurile în care Liviu Dragnea tăia și spânzura la vârful puterii de la București.

Epoca nu mai este însă Dragnea, ci Iohannis-Ciucă, iar ceea ce era inacceptabil înainte de pandemie nu mai provoacă astăzi nici măcar o tresărire în societate. 

Folosirea influenței subterane și schimonosirea regulilor (altfel aplicabile celorlalți) pentru a determina consecințe judiciare favorabile, pentru sine și pentru clică, nu mai sunt motive de ieșit în stradă. Nu mai sunt nici măcar aspecte de interes public, demne de dat la televizorul cu care, și la mai bine de 30 de ani de la revoluție, continuă să fie mințit poporul.  

O recapitulare e necesară. Nicolae Ciucă, insipidul premier pus cu mâna de președintele Iohannis, e suspect de furt intelectual după ce jurnalista Emilia Șercan a publicat în ianuarie 2022 un articol în care a arătat că lucrarea sa de doctorat prezintă conținut plagiat în 42 de pagini din totalul de 138.

După publicarea investigației jurnalistice, mai multe sesizări au fost depuse la CNATDCU, instituția abilitată să verifice formal existența sau inexistența unui plagiat în teza care l-a făcut pe generalul Ciucă doctor în științe militare.

În declarațiile publice premierul a susținut ferm de la bun început că vrea ca lucrarea sa să fie analizată cât mai repede, spre a fi înlăturate toate suspiciunile publice. Dar, în culise, Nicolae Ciucă a demarat o amplă acțiune legală, vizând practic anularea sesizărilor înregistrate la CNATDCU, adică însăși stoparea procesului de verificare formală. Pentru a parcurge și analiza un doctorat suspect, instituția menționată are nevoie să fie solicitată expres, pe baza unei (sau a unor) sesizări.

La început de martie 2022, o instanță a Curții de Apel București a suspendat efectele înregistrării sesizărilor depuse în cazul Ciucă la CNATDCU. Câteva luni mai târziu, o altă instanță a anulat cu totul înregistrarea acestor sesizări, sistând orice posibilitate de verificare a tezei premierului de către organismul instituțional care ar fi putut constata formal prezența sau absența plagiatului.

Practic, problema furtului academic a devenit secundară, fiind transformată într-o poveste a chichițelor de registratură. Au fost sau n-au fost completate corect formularele în baza cărora se depun sesizări la CNATDCU?

Odiseea judiciară – care a sfârșit prin a consemna faptul că sesizările n-ar fi fost completate corect – conține, în sine, detalii înfiorătoare. Fiorii sunt rezervați, în mod evident, cetățenilor plătitori de taxe și impozite, îndeobște chemați să respecte ordinea legală dintr-un stat de drept în care toți suntem egali în fața legii, dar unii sunt mai egali decât alții.

G4Media a făcut publice aceste detalii înfiorătoare în două articole care arată cum:

A. la prima instanță, efectele sesizărilor privind eventualul plagiat doctoral comis de Ciucă au fost suspendate cu justificarea uluitoare că ar putea afecta credibilitatea premierului, a partidului său și a guvernării într-o perioadă de criză

B. la a doua instanță, efectele sesizărilor privind eventualul furt academic au fost anulate prin decizia unui judecător la care dosarul Ciucă a ajuns dirijat, prin metoda COPERTA, adică prin trucarea procesului de repartizare aleatorie; după luarea deciziei favorabile premierului, judecătorul în cauză s-a pensionat imediat

“Luând în considerare contextul social şi politic în care s-a desfăşurat procesul de verificare al tezei de doctorat, chiar până ca CNATDCU, respectiv instanţa de judecată să se pronunţe asupra veridicităţii susţinerilor invocate prin sesizări, Curtea apreciază că reclamantul a suferit un prejudiciu prin aceea că […] sesizările […] nu conţin o analiză personală, motivată şi sprijinită pe probe a celor care au formulat sesizările.”

, notează motivarea primei instanțe.

Ce e de înțeles: cine sesizează o faptă (de posibil furt intelectual în cazul de față – dar la fel de bine am putea vorbi de o faptă penală) trebuie să facă analize personale, să încadreze legal, să aducă probe și, eventual, să furnizeze organelor abilitate toate elementele de care acestea, nedepunând niciun efort, s-ar putea folosi pentru a emite o dispoziție sau alta.

De ce mai avem, în acest caz, instituții însărcinate să verifice, în loc să strângem noi, cetățenii, tot probatoriul necesar și să mergem cu el direct la judecător, spre a obține o decizie formală? Statul de drept nu ne mai spune asta prin vocea judecătorului care a scris motivarea citată mai sus.

În motivarea CAB mai sunt și următoarele rânduri:

“Luând în considerare cariera profesională şi, în concret, cea politică a reclamantului (n.m. – Nicolae Ciucă), generarea unei astfel de ştiri are un impact major în credibilitatea electoratului şi a partidului, care poate să conducă la retragerea încrederii acordate, mai ales în contextul social şi politic actual, în care este nevoie de o stabilitate în conducerea executivă a statului.

Astfel de sesizări neconforme sunt susceptibile de a deveni arme ale adversarilor politici, important de menţionat fiind şi faptul că sesizările şi declanşarea verificărilor au avut loc în scurt timp de la preluarea de către reclamant a funcţiei de prim-ministru al României.”

Ce e de înțeles: plătiți taxe și impozite, inclusiv pentru existența și îmbunătățirea serviciului public reprezentat de justiție, pentru ca în acest caz simplu (ajungem să citim sau nu ajungem să citim o teză suspectă de plagiat?) un judecător să dispună cu argumentele, justificările și îngrijorările unui membru PNL preocupat de cariera politică a lui Nicolae Ciucă.

Nu abilitatea efectivă a unei instituții sau alteia de a funcționa (când e sesizată) este importantă pentru un astfel de judecător, ci efectele electorale și de imagine pe care însăși funcționarea instituțională le-ar putea cauza asupra “stabilității conducerii executive a statului”.

Tiparul acesta de gândire legală poate determina mâine, ba chiar azi, dispariția jurnalismului din societate – care devine în noile condiții nu doar inutil, ci impracticabil într-o societate în care judecătorii ajung să se preocupe ca oamenii politici să-și păstreze funcțiile.

Orice formă de control democratic se poate evapora pe fondul unei asemenea gândiri locotenente, care nu mai are ca instrumente nici legea, nici egalitatea în fața legii, ci onorabilitatea factorilor politici, de neatins de suspiciuni, mai ales în perioadele în care e nevoie de luminata lor conducere.

Nici mai mult, nici mai puțin: suntem în condiții de război.

Ce este de reținut:

👉 în spațiul public circulau suspiciuni clare de plagiat cu privire la teza de doctorat în științe militare a lui Nicolae Ciucă; 

👉 mai multe sesizări fuseseră depuse la CNATDCU, autorii lor solicitând verificarea formală a tezei;

👉 Nicolae Ciucă susținuse public că abia așteaptă să fie elucidată chestiunea, cerând la rândul său (doar verbal) verificarea tezei; Klaus Iohannis avusese o poziție similară, calificând ca “binevenit” orice demers de clarificare a suspiciunilor;

👉 în culise, premierul Ciucă demarase o acțiune legală pentru sistarea procesului de verificare, atacând conformitatea procesului de registratură, adică valabilitatea înregistrării sesizărilor depuse la CNATDCU;

👉 o primă instanță de la nivelul Curții de Apel București (CAB) a decis suspendarea procesului de înregistrare a sesizărilor, cu argumentul că se prejudiciază imaginea și stabilitatea guvernării;

👉 un al doilea complet CAB a dispus anularea procesului de înregistrare a sesizărilor, după ce dosarul Ciucă a ajuns “dirijat” pe rolul său, printr-un mișmaș care a ocolit repartizarea aleatorie a cazului.

👉 Nicolae Ciucă tace mâlc. Klaus Iohannis tace mâlc. În afara câtorva publicații, nimeni din presa centrală (cu precădere presa de televiziune, care e principalul mijloc de informare din România) nu difuzează știri sau opinii despre mușamalizarea plagiatului premierului.

Iată și recomandările săptămânii. 

Ce nu poate lăsa în urmă Diana Oncioiu

Curajul femeilor din Kabul
AICI.

Moscova o duce bine
AICI.

Ce nu poate lăsa în urmă Vlad Stoicescu

Judecata de Acum #24 (sezonul 2)
»» MAREA MUȘAMALIZARE. Statul de drept s-a pus de-a curmezișul verificării tezei de doctorat a premierului Nicolae Ciucă, suspectă de plagiat. Două completuri de la nivelul Curții de Apel București l-au scutit pe Ciucă de posibilitatea să fie declarat formal plagiator, apelând la argumente și mișmașuri judiciare demne de o justiție de lumea a treia.

»» RADIO CIUCĂ ACTUALITĂȚI. Radiodifuzorul public l-a intervievat recent pe șeful Guvernului, punându-i 16 întrebări “curajoase”. Am selectat câteva exemple de servilism.

»» PARLAMENTARI CĂZUȚI ÎN CAP. Forul legiuitor național s-a preocupat în săptămânile din urmă de introducerea educației sexuale în școli, de regimul avertizorilor de integritate sau de încadrarea penală a consumului de droguri. Deciziile tembele luate în legătură cu aceste teme grăiesc de la sine pentru condiția de (foarte) jos a parlamentarismului autohton.

»» LEHAMITE. Cum mai stăm, în 2022, cu speranța reformistă din societate.

»» DUHUL RĂU. Biata mână a înotătorului David Popovici.

Emisiunea integrală AICI.

Ne puteți asculta și pe Spotify, Apple Podcasts și Google Podcasts.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.