Atentate, crime, geopolitica, ignoranta, suferinta, pe scurt istoria lumii la acest final de 2016, asa cum a fost dintotdeauna si cum decurge din natura umana. Una care – in ciuda mileniilor – nu a inregistrat progrese semnificative.
Omul, mai vechea noastra cunostinta e, vai!, la fel, marioneta a manipularii prin idei cu doua fete, un animal macinat de ura, pofte de razbunare si de moarte. Nu e nimic nou aici. Lamentarile – pe ce lume traim, o, pe ce lume traim? – privind spre Berlin sau spre Alep sunt induiosator de naive. Traim pe aceeasi lume pe care s-a trait dintotdeauna, fragili, fara de aparare semnificativa in fata a ceea ce poate omul in rau.
Toate acestea, toate, sunt expresii ale lacomiei, ale jocului nesfarsit in care cand cineva castiga altcineva trebuie sa piarda. Sa piarda, iata, si viata. Culturi, civilizatii, imperii, periferii, toate au fost si nu vor mai fi si vor fi, poate, din nou.
Pe planeta noastra mai mica, preocuparile sunt totusi altele. Romanul intampina si sfarsitul asta de lume la fel ca pe toate celalalte, mai cu o tuiculita, mai cu un sorici, mai cu o pomana porcului, alegerile s-au si uitat, oamenii au revenit cu picioarele in batatura, in apropierea statornicului prieten care urmeaza sa fie ucis – porcul.
Apoi, e frig (n.r. – “un frig inuman si polar” completeaza colegul Iulian Andrei, care oricum cocheteaza cu emigrarea in Cipru, nemaiputand suporta inca o iarna in tara noastra). La urma urmei, poate ca aici se vede cel mai bine deplina limita a speciei noastre. Neputand sa combatem eficient urgiile naturii, ne-am refugiat in leru-i ler si alte colinde. Ne ingheata matele in noi, dar noi plecam sa colindam, domn, domn sa-naltam.
Asta este.
Mai bine sa recomandam.
Ce nu poate lasa in urma Diana Oncioiu
Comunitatea internationala continua sa asiste la genocidul din Siria. Si-a exersat acest statut de observator in Rwanda, Bosnia, Darfur. Cred ca sunt suficiente semne si, mai ales, victime care sa indice nevoia unei schimbari, a unei reorganizari a acestei comunitati care de la Holocaust incoace tot promite ca exterrminarea unui grup nu va mai avea loc niciodata.
-
Violul ca arma a exterminarii
AICI.
-
Genocidul in vremea razboiului
-
Dupa Alep
AICI.
Ce nu poate lasa in urma Iulian Andrei
-
Forta fie cu voi
Un film de cinema din universul «Star Wars»: Rogue One.
-
Un film clasic
Demonii lui Wajda, incercare cinematografica de a-l muta pe Dostoieveski pe marile ecrane. Admirabila, in ciuda misiunii imposibile.
-
Un alt film clasic
Ultra, din 1991. Italian, frumos, cu suporteri de fotbal.
-
O harfa frumoasa si grasa
AICI.
-
O carte
Cinci Colturi, de Mario Vargas Llosa. Humanitas.
-
Droguri si alte bagabonteli
AICI.
-
Un interviu la o artista
AICI.
Ce nu poate lasa in urma Vlad Stoicescu
-
La moartea unui oras
Ce a fost si ce n-a mai ramas din Alep, AICI.
-
Un film
Hacksaw Ridge, in regia lui Mel Gibson. Razboiul asa cum nu l-ati mai vazut.
