Trumpizarea Americii

Statele Unite ale Americii isi aleg chiar acum viitorul, iar odata cu el se alege si viitorul nostru. Oricate nedumeriri ar insoti-o, alegerea aceasta ar trebui sa fie totusi elementara. Dar sfarseste prin a fi o farsa tragica. Ai ce sa alegi intre Donald Trump, un bufon cu vizibile probleme psihice, si Hillary Clinton, o sublimare nefericita a elitismului etatist?

0

E atat de limpede totusi care e drumul pe care nu trebuie mers, ceea ce nu inseamna ca va fi bine. Ori ca americanii mai au fie si atat discernament. E uluitor ca s-a pierdut atat de mult timp in analize profunde a ceea ce un om dotat cu ratiune si bun-simt realizeaza in doua minute: Donald Trump minte cum respira si nu poti sa pui baza pe el nici sa il trimiti sa cumpere o paine.

Dar trumpizarea Americii e deja infaptuita. Urmeaza sa consemnam doar pana unde merge caderea. Si care sunt efectele pe termen lung asupra celei mai vechi democratii din lumea moderna. Pentru ca, sa nu ne amagim, aceasta baie de noroi deghizata in batalie electorala nu va ramane fara consecinte. Ce se intampla in America nu e doar o farsa nevinovata.

Cititi neaparat dosarul special dedicat alegerilor americane de revista germana Der Spiegel.

 

In alta ordine de idei, la Chisinau e tot haos. Ar trebui sa fie la fel de simplu de ales intre Igor Dodon si Maia Sandu, dar uite ca nu e asa. Intotdeauna exista aceasta forta de reactiune, aceasta opozitie la schimbare, si daca ea ar fi triumfat mai des in istorie aveam in continuare pestera sau sclavi sau arderi pe rug.

Ce sa faci, ai ce sa faci? Mare lucru in civilizatia oamenilor (puneti si voi civilizatia intre ghilimele) nu prea e de facut, nu-i asa? Singura cale este sa ramai totusi pe baricadele binelui, oricat de multi ti se vor ridica in contra (si – oho – ti se vor ridica), oameni mici uniti in credinta ca in turma nu li se mai vede micimea. Ascunsi dupa avataruri ca sa arunce cu gunoi, toti frustratii lumii capata astfel un sens.

Asa incep toate marile tragedii. Ar fi trebuit sa stim deja asta, societatile noastre au parcurs un drum lung pana aici, mai lung decat al oricaror altor oameni inainte, in istorie. Dar – vorba aceea – om trai si om vedea. Important, in minim, e sa fie pace in lume, desi probabil nu va fi.

Mai bine sa recomandam.

 

Ce nu poate lasa in urma Diana Oncioiu

  • Un film vazut si revazut – Trenul vietii

Nu e usor sa faci o comedie buna pe un subiect dureros. Radu Mihaileanu o face insa cu inteligenta, delicatete, umor, ajutat de personaje, de coloana sonora si de final.

  • Jocurile din spatele unei fotografii

Despre lungul drum al acceptarii si integrarii in cercurile inalte / respectabile; calatorie din care e greu sa nu iesi putin sifonat indiferent daca esti Trump sau Clinton. AICI.

  • Un episod dintr-un serial – Nosedive

Nu ca nu ar fi bun tot serialul Black Mirror, dar primul episod din seria 3 prezinta o lume care parca ne asteapta dupa colt. E lumea in care nu mai dam like&share, ci dam note, ca la Uber. Fiecare om este media notelor primite de la ceilalti. Nu are cum sa nu te sperie putin si sa te faca sa consumi cu ceva moderatie retelele de socializare.

 

Ce nu poate lasa in urma Iulian Andrei

  • O carte

Ultima carte de nuvele a lui Cunningham – O lebada salbatica si alte povesti. De basm. Polirom.

  • O alta carte

Tristetea ingerilor. De Jon Kalman Stefansson. Magnifica. Polirom

  • O a treia carte

Chipul tau, maine. De Javier Marias. Fara repros. Polirom

  • O revista

Iocan. Proza scurta. Era necesar, daca nu obligatoriu.

  • Un text pentru o viitoare antologie a rusinii

AICI.

  • Un nou apel la harfa

AICI.

  • Ceva de ascultat 

AICI.

 

Ce nu poate lasa in urma Vlad Stoicescu

  • #spersacrapivictorponta

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.