Tudor Chirila: „Sunt si eu precum Setila, Fomila, Pasari-Lati-Lungila. Dau o mana de ajutor”

Tudor Chirila pune pe primul loc libertatea, valoarea din care deriva atatea si atatea subvalori si vorbeste despre primele modele din viata sa – parintii – si despre importanta de a crede, in general, in modele, desi noile filosofii de viata promoveaza experienta directa, nu invatarea de la altii.

1

Actorul si cantaretul Tudor Chirila s-a format la intalnirea dintre doua epoci si a avut sansa nesperata de a ocupa un loc pe rafturile pline de casete ale unei intregi generatii. Din versurile lui Chirila, adolescentii anilor ’90 au invatat cum e sa n-ai chef azi, cum sa conduci cu-a cincea noaptea-n zori de zi sau cum, insetata, sa tragi din tigara.

Un deceniu mai tarziu, solistul de la Vama Veche (specie disparuta intre timp de pe scena muzicala autohtona) facea valva cu o „Scrisoare pentru liceeni”, reluand obsesiile a doua decenii de tranzitie. „Noi am fost fericiti ca am descoperit Coca-Cola si bananele si am crezut ca daca noi citim, si ei vor citi. Si ca toti vom progresa si tara o sa aiba scapare. Noi ne-am inselat”, nota Chirila.

Astazi, din ciocnirea, revoltele si nepasarile Romaniilor tinere, pe care le-a experimentat direct in ultimii 15 ani, Tudor Chirila a inteles ca generatia lui a avut sansa de a crede macar ca e implicata in construirea unui drum. Tinerii de astazi n-o mai au, sustine artistul: ei doar aleg un drum predestinat. Asta, poate, explica de ce nici nu se mai revolta. Diferenta, la scara mare, dintre cele doua generatii este ca tinerii au astazi sentimentul ca sunt liberi, dar liberi sa alerge pe niste drumuri, nu liberi sa le creeze, accentueaza artistul.

In cadrul unui interviu acordat Dela0.ro, Tudor Chirila pledeaza pentru cautarea modelelor, dincolo de libertatea improvizata de la televizor.

  • Dela0.ro a realizat in cadrul seriei de dezbateri „Valori si Modele”, organizata de platforma de mentoring Minti Deschise, patru interviuri speciale cu violonistul Alexandru Tomescu, realizatorul de televiziune Catalin Stefanescu, actorul si cantaretul Tudor Chirila si rapper-ul Deliric (alias Razvan Eremia). Toti cei patru vorbesc despre lucrurile care i-au format, dar mai ales despre lucrurile care ne deformeaza.

 

 

Dela0.ro: Care sunt valorile tale si cum s-au modificat de cand erai in liceu, sa zicem? Au ramas unele constante? S-au modificat altele?

Tudor Chirila: La ce te referi? Valori morale, profesionale?

Din punctul meu de vedere se imbina, e vorba de aceleasi mari valori.
Nu stiu daca am un set de valori care e prestabilit si prefigurat si ma ghideaza in orice as face. Cred ca ele se transforma in subvalori ale catorva valori mari. Libertatea, de exemplu, sub toate formele ei si un soi de independenta care sa elimine o dependenta bolnavicioasa si costisitoare, astea sigur sunt principii. Cred in prietenii consistente, si nu in amicitii. Cred intr-un soi de responsabilitate a artistului fata de publicul sau si in educatie. Iar educatia ma priveste mai degraba pe mine, sunt un individ care crede ca a te opri din invatat echivaleaza cu un soi de coma morala.

Cam aici ma invart, nu as vrea sa intru in chestii din astea cu iubirea si toate declinarile ei. Stau aici la momentul asta, deci valorile mele sentimentale le-as lasa deoparte. Pana la urma am ajuns un om public nu pentru iubirile care m-au macinat, ci pentru munca pe care am facut-o intr-o sfera de audienta.

Tu ti-ai asumat un rol in ceea ce priveste relatia cu tinerii.
Gresit, eu nu mi-am asumat niciun rol.

Ti-a fost dat? Pare a fi asumat.
Nu, eu nu mi-am asumat ca sunt un model pentru generatii. Eu pur si simplu am existat si o generatie a ales la un moment dat sa urmeze niste lucruri. Probabil ca lucrurile s-au stratificat asa in momentul in care am scris „Scrisoare catre liceeni”. Istoria acelui post este simpla. Stateam intr-o seara si ma gandeam ce o sa se aleaga, cu ce e generatia noastra mai buna decat cea dinaintea noastra, cu ce vor fi generatiile care vin mai bune. Mi-am dat seama ca generatiile care vin nu au acces la educatie si cultura asa de mult cum am avut eu sau generatia noastra. Si atunci, dintr-un fel de rabufnire, am scris in 20 de minute acea scrisoare, am lasat-o pe a doua zi sa o corectez si i-am dat drumul pe net. Se pare ca daca scrii un post cu talent reusesti sa devii un fel de model.

Dar eu nu imi asum responsabilitatea si niciun fel de idee ca as putea fi un reprezentant al tinerei generatii. Daca sunt copii tineri care au ceva de invatat de la mine, foarte bine, la fel cum eu am de invatat de la tineri sau de la cei cu experienta din domeniile mele. Atata vreme cat avem de invatat cred ca e mai putin important de unde o facem, de la ce categorie de varsta. Pur si simplu trebuie sa invatam, de unde putem si de unde e relevant. Nu neg legatura mea cu generatia tanara, dar nu e sub forma ’eu sunt responsabil si, daca generatia asta nu va confirma intr-un fel sau altul, la capatul vietii o sa ma sinucid’. Nu, pur si simplu, dau si eu o mana de ajutor.

Cand Harap-Alb a plecat la drum – sa zicem ca Harap-Alb e generatia tanara care pleaca la drum – au fost Setila, Fomila, Pasari-Lati-Lungila care stateau si ei pe drum si au zis ’hai sa iti dam o mana de ajutor!’. Cam in sensul asa. Si eu am avut la randul meu de parte de Setila, de Fomila si de toti cei care m-au ghidat.

„L-am venerat pe Freddy Mercury”

Care sunt modelele tale?
Eu am avut modele si cred ca e bine sa ai modele contrar noii filosofii ca experienta decide si este fara de inlocuitor. Unul dintre modelele mele a fost Freddy Mercury. De fapt, nu stiu daca a apucat sa fie model pentru ca il veneram atat de mult incat nu stiu ce am apucat sa invat de la el. Cand venerezi pe cineva atat de mult, esti intr-o stare de-asta de adulatie continua.

Intotdeauna cred ca artistii pot sa fie reprezentati cel mai bine de pictura lui Magritte unde, in stanga si in dreapta, intotdeauna arata ceea ce in principiu nu vezi din tablou. Si intotdeauna cred ca daca vrei sa privesti un artist cu adevarat il privesti si cu umbrele sale, extinzi acel cadru si la ce se intampla in culise, unde nu e intotdeauna foarte placut si de multe ori e dramatic si tragic. Mercury a avut o viata tragica si cu toatea astea a murit inconjurat de foarte multi prieteni, ceea ce spune mult despre calitatea lui umana.

Parintii tai?
Despre ei am tot vorbit si sunt foarte importanti in viata mea. De mama ma bucur, traieste, si inca am de invatat foarte multe lucruri de la ea. Tatal meu nu mai este, dar statuia lui si statura lui cred ca ma domina si lucrul asta e bun, e si rau in acelasi timp, lupti cu un tata impozant. Au fost si cativa profesori, in liceu. Profesorul de istorie – Dinu Angelescu – pe care l-am admirat foarte mult si care a ales sa ne predea o istorie adevarata intr-un moment in care ar fi trebuit sa faca o istorie a comunismului si a realizarilor socio-stiintifice ale epocii de aur. In 1989, a fost ceva.

Si profesorul de romana, domnul Lungu, care a fost destul de tolerant incat sa imi accepte libertatea de a citi alte carti decat programa scolara, intelegand ca daca nu se predau anumite carti in programa nu inseamna ca ele nu sunt o sursa de invataminte, de cultura si de educatie. Aveam o programa dubla: tata imi dadea ceva sa citesc, la scoala aveam altceva. Si de multe ori am preferat „Schitele” lui Cehov, „Puiului” lui Alexandru Bratescu Voinesti. Citeam prin clasa a V-a “Schitele” lui Cehov, erau perfect pentru ca sunt scurte si foarte de efect.

„Mama este o actrita pe care o apreciez foarte mult. Victor Rebengiuc este un model de profesie si un model de mare actor”,

Tudor Chirila, actor si cantaret

Mentionai libertatea la inceput, ca valoarea fundamentala.
Da, cu mentiunea ca nu exista decat in mintea noastra. Adica e grav sa ai o valoare ceva ce nu exista, nu? Inseamna ca planul meu fantasmatic e destul de exagerat si poti sa spui limpede ca nu sunt cu picioarele pe pamant si ca de fapt nici interviul asta nu exista.

Daca e in mintea ta, inseamna ca e cel mai important, de acolo pleaca totul. In fiecare zi tu iti faci lumea, nu?
Mda dar stii ce nu reusesc? Sa fac sa dispara anumite personaje cu mintea mea, sa pot sa transfer chestia asta si altor oameni. Adica eu sa zicem ca detest un personaj politic sau toata clasa politica. Daca inchid televizorul, internetul si ma retrag undeva in Muntii Apuseni si duc o viata din asta super hippie, ei nu o sa mai existe, dar asta ar insemna ca dam de dovada de mult egoism, nu-i asa? As vrea cumva sa te ajut si pe tine, sa nu mai existe nici pentru tine clasa asta politica care sunt convins ca si tie iti face rau.

Teoria mea e asa: ca daca tu iti faci treaba in patratica ta si produci un val pentru patratica de langa tine sunt sanse ca la un moment da, incet, greu, dar la un moment dat sa vezi o schimbare.
Be the change you want to see in the world, nu?

Da, exact.
Cred ca am avut discutia asta acum 20 de ani cu cineva si mi-a zis ca sunt sanse sa vad o schimbare. Si au trecut 20 de ani.

Generatia care construieste o lume versus generatia care merge pe un drum predestinat

 

Foto: Arhiva personala

Tu te-ai format la intalnirea a doua contexte istorice importante: sfarsitul unei epocii, comunismul, si inceputul alteia.

…si tehnologice.

…asta te-a marcat intr-un fel, cumva ti-a definit lumea. Crezi ca tinerii de astazi, care vad lumea prin prisma libertatii si li se pare ca libertatea e asa un bun de care pot sa dispuna oricum – au libertatea de miscare, libertatea sa consume orice – crezi ca asta le-a deformat perceptia despre lume si, in mod implicit,  valorile?
Se intampla doua chestii. Un lucru bun si un lucru rau. Faptul ca oamenii se nasc liberi e categoric extrem de important, chiar daca in cazul presei noastre a devenit violenta nu libertate, adica de la libertate la violenta de exprimare granita e foarte mica si se pare ca la noi e incalcata fara drept de apel tot in numele libertatii. Libertatea creeaza si monstri. Sa zicem ca e bine si e mult mai important sa traim intr-o lume libera, decat intr-o lume orwelliana cum a fost la noi in ultimii ani comunismul. Si absurda prin natura ei.  Asta ar fi un lucru.

Cred ca diferenta este, insa, ca acum, in societatea asta capitalista exista lucruri predestinate si predeterminate. Cand eu eram tanar elev de liceu si student, la schimbarea asta dintre comunism si capitalism lucrurile erau foarte nedefinite. Felul in care puteai sa te exprimi, faptul ca puteai sa gasesti drumuri noi foarte usor, ’totul s-a mai facut’ nu se spusese inca, mai ales in blocul comunist care nu avusese acces la Vest. Ideile noastre, chiar daca in Vest se mai spusesera, aici se puteau reformula. Drumul unui actor nu era prefigurat si predeterminat de diverse politici culturale sau alte lucruri. Noi inventam cumva in fiecare sector al vietii noastre acest capitalism si invatam si noi lucrurile sa le facem. Si atunci, am avut o generatie care a avut sentimentul ca creeaza aceasta lume, ca o construieste, ca e parte din constructia ei.

Generatia asta de acum, pentru ca totul e prestabilit, predeterminat, incadrat in norme, traieste sentimentul ca totul e facut, totul e normat si ca viata trebuie sa urmeze un anumit drum: am intrat la facultate, am facut master etc. Dar in cadrul tuturor acestor pasi de evolutie ai sentimentul ca nu prea ai cum sa traiesti altfel decat pe niste drumuri pe care oricum s-a mers, iar tu doar poti sa alegi un drum sau altul. Noi nu aveam sentimentul ca alegem un drum, ci ca construim un drum, ca tineri. Asta chiar intr-o societatea dementa cum era prin 90-95 cand nu se intelegea nimic. Si cred ca asta da oamenilor sentimentul de blazare foarte usor. Pentru ca omul, natural, vrea sa descopere noi drumuri.

Sentimentul meu e ca generatia tanara de multe ori nu are puterea sa lupte. Nu are puterea sa fie generatia revoltata a anilor 50-60. Generatia asta parca nu are suflu si nu stie sa spuna ce o deranjeaza. Uita-te la Facebook, e cel mai mare exemplu de norme. Iti pui poza intr-un fel, comunicare e normata. Iti organizeaza viata intr-un fel. La scara mare sentimentul asta ca suntem liberi, dar suntem liberi sa alergam doar pe niste drumuri, nu sa le inventam, cred ca e problema celor doua generatii.

„Noi am avut sentimentul ca aici, in micul nostru univers, facem o revolutie radicala. La sfarsit nu ne-am dat seama ca nici noi nu vedeam the big picture, ci eram doar o mica celula care avea senzatia ca se reinventeaza. Si am reinventat doar ca sa ajungem si noi in aceasta lume ca un oras din jocurile Sims”,

Tudor Chirila, actor si cantaret

Unde isi pot gasi tinerii modele astazi? Eu, de exemplu, nu prea am modele in presa.
Eu am niste jurnalisti pe care ii apreciez in presa romaneasca. Tolontan mi se pare un jurnalist excelent, Andrei Craciun care a scris la „Adevarul” mi se pare un gazetar de foarte mare viitor, un baiat care scrie extraordinar.

Nu stiu unde sa isi caute modelele, dar nu cred ca nu exista modele. Faptul ca presa nu le promoveaza, asta nu inseamna ca nu exista. Binele e doar un pic acoperit, dar binele, undeva in subteran, exista. Alternanta asta bine-rau e o chestie care guverneaza lumea noastra si nu cred vreodata ca raul poate sa prevaleze 100%. Ar fi un rau ca noi sa nu mai avem modele.

Pentru ca traim intr-o societate normata, tinerii stiu ca la televizor trebuie sa se uite, ei nu stiu de ce, nu li se spune de ce trebuie sa se uite, nu li se spune de ce nu trebuie sa se uite. Si ei se uita la televizor pentru ca vad asta la parintii lor, care au cazut in plasa libertatii pe care ti-o da televiziunea. Un exces probabil care naste alt exces si o depedenta inlocuita cu o alta dependenta. Daca in 1989 spuneai care sunt primele trei lucruri pe care le detesti in comunism, spuneai frigul, foamea si faptul ca ai programul scurt la televizor si ca nu ai acces la lume. Acum avem acces la televizor 24 din 24. Dar ce invatam de acolo?

Cititi si: Alexandru Tomescu: „Omul care iubeste devine mai bun”

1 COMENTARIU

  1. Pacat ca toata frumusetea
    Pacat ca toata frumusetea articolului dispare odata cu titlul. Domnule Chirila, cel care ti-a marcat copilaria si maturitatea este Flamanzila si nu Fomila.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.