Un motiv pentru care vrem inapoi in vacanta

Nu s-a instalat bine toamna ca a si inceput nebunia: agitatie sporita, aglomeratie, calatorie in dementa pe stadioane, spovedanii dubioase. Si lucrurile - ni se spune - sunt la inceput. Urmeaza o campanie electorala plina de „dezvaluiri socante” si alte surprize. E un motiv suficient sa vrem inapoi in vara.

0

Ne era asa de bine la aerul prafos de august, cautand cu disperare un pic de umbra si de racoare, trandavind ore in sire la terase sau plecand in weekenduri prelungite la mare.

De-acuma c-a venit toamna, suntem aproape ca greierele din celebra balada a lui Toparceanu, resemnati in fata inevitabilului. La fel ca anul trecut si ca in alti ani si mai trecuti, frunzele o sa cada, toamna o sa refuze sa lase pomii verzi, ignorand cererea dintr-un vechi slagar romanesc si baba iarna o sa ne ia pe nepregatite.

Fata de alte toamne, insa,  acum avem pe cap beleaua electorala numita alegeri prezidentiale, cu toate ale ei: tematici la granita dintre fantastic si real, reeditari ale serialului “Homeland”, adeziuni, pupincurisme si dezertari.

Si-atunci cum sa nu vrem inapoi in vacanta? Probabil si voi vreti asta. Ca sa ne mai alinam pofta, haideti sa planificam o escapada in viitorul apropiat si sa va oferim si cateva recomandari.

 

Ce nu poate lasa in urma Oana Dan

E o scrisoare veche de cativa ani dar foarte actuala. Numai de-ar putea sa le scrie Nick Cave si tuturor credulilor care se duc la emisiunile tampite de tip „ Vocea Romaniei” sau „X Factor” nestiind ca asa de fapt isi incheie cariera in muzica in loc sa si-o inceapa.

 

Ce nu poate lasa in urma Iulian Andrei

Ganduri prilejuite de cea de-a patruzeci si doua aniversare a Iubitului Conducator

1. Merita sa insist asupra mai vechii mele idei de a oferi deplina autonomie, independenta, tot ce trebuie, Olteniei. O tara frumoasa, plina de ea – Oltenia! – ar trebui sa apara pe harta Europei, in ciuda esecului de la referendumul din Scotia. Maria Sa Ponta i-ar fi un bun presedinte noului stat.

2. Mai sus am facut o gluma in chestiunea olteneasca. O gluma. Ha-ha. De fapt, Romania, statistic, Romania pe care o stiu pana in maduva ei – salas al imposturii, al kitschului, al respectului pentru hot si pentru trantor, loc al mandriei, al fuduliei de propria prostie – merita sa ii fie grandomanul alesul. E secretia justa, statistic vorbind, a poporului acesta .

3. Lansarea nord-coreeana (si partial manelista) a candidatului suprem explica destul de mult psihologia de mitoman fanatic. In tot ce intreprinde e inconjurat de fals si de ridicol, la care s-a imunizat. Minciuna permanenta este – in cazul acesta – singura realitate posibila. Ma tem ca nici la Jilava sau Rahova, cand ii va calca magistrului Nastase pe urme, Ponta nu se va mai putea trezi. E un om pierdut, fara sa fie tragic, acela caruia i se potriveste dispretul, nu compasiunea.

4. O mentiune si despre caderea in derizoriu a lui Radu Beligan, marele nostru actor cu voce blanda si nas acvilin, talentatul nonagenar din Cartea Recordurilor. Sa consemnam ca e trista, ca e deprimanta, dar intru nimic suprinzatoare pentru cei familiarizati si cu viata, nu doar cu opera indragitului.

 

Ce nu poate lasa in urma Vlad Stoicescu

  • Sminteli

Dintre toate lucrurile mai putin agreabile care se intampla in Romania, cel mai scotator din sarite, cel mai trist si cu efectele cele mai nocive pe termen scurt, mediu si lung, mi se pare a fi felul in care oameni intregi la cap si la suflet – prieteni, mai putin prieteni, conteaza mai putin – amesteca opinii, referinte si raportari care abia ar sta la aceeasi masa, daramite in aceeasi gura si-n aceeasi minte.

Stiu oameni, vad oameni, aud oameni absolut respectabili pentru cum isi fac meseriile, cum isi cresc copiii, cum isi traiesc vietile, dar care vad lucrurile din jurul lor si inteleg tara in care traiesc si prin Gabriel Liiceanu, si prin Ion Coja; si prin Andrei Plesu, si prin Mihai Giurgea; si prin Alina Mungiu, si prin Bogdan Chirieac; si prin Dorin Tudoran, si prin Ion Cristoiu; si prin Catalin Tolontan, si prin Cornel Nistorescu; si prin Lelia Munteanu, si prin Victor Roncea.

As putea sa fac cupluri de-astea la nesfarsit, binoame ale incapacitatii noastre cronice de a separa scurt, chirurgical, fara recurs, intre bine si rau, intre alb si negru.

Nu vorbesc aici de suma unor opinii diferite, poti foarte bine sa-i citesti si pe Tolontan sau Guran, si pe Ernu sau Rogozanu, ba chiar s-ar putea sa ai parte de o realitate mai intreaga facand-o. Dar Coja, Giurgea, Chirieac, Roncea nu-s surse de informare si opinie, nici manifestari ale faptului ca gandim diferit – sunt, pur si simplu, referinte gresite cu totul, nu marci ale diferentei, ci ale indiferentei fata de linia care, vrem, nu vrem, separa totusi acceptabilul de inacceptabil.

  • Intrebari pentru R. Turcescu

Urmeaza un val de acoperiti care, nemaisuportand precum R. Turcescu conflictul interior, se vor deconspira spre oprobiul si judecata publice? Intrebarea mea e: iubiti acoperiti, cautati cainta pentru ce ati facut, dar – ca sa avem toate datele pe masa – ce anume ati facut mai exact?

Caci il vad pe R. Turcescu spunand ca nu si-ar mai fi putut face meseria – de jurnalist – daca ar mai fi trait asa acoperit de vremuri. Dar cand si-a facut-o R. Turcescu – meseria, adica, de jurnalist -, mai anul trecut, mai acum doi ani, mai acum zece ani, in serviciul cui a facut-o si servind ce interese?

Nu viitorul, asadar, dragi acoperiti si descoperiti, e in joc aici. Nicidecum. E-n joc doar trecutul. Tot trecutul vostru in care ati facut playback pe o partitura publica acolo unde era loc doar pentru apelul pe unitate.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.