Cateva studente de la Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative vor sa schimbe Codul de etica al universitatii. Initiativa lor vizeaza o mai buna tratare institutionala a cazurilor de hartuire sexuala, pentru a preveni si combate acolo unde mecanismele administrative actuale doar constata (in extrem de putinele cazuri in care ajung sa faca si asta).

Precum in multe universitati publice romanesti, la SNSPA (una dintre cele mai mari institutii de profil din tara) cazurile de hartuire sexuala ajung teoretic in atentia unei comisii de etica. Mijloace institutionale concrete (si transparente) de raportare, investigare si sanctionare nu exista insa.

Ce ar trebui sa faca o studenta sau un student hartuit, care sunt pasii de urmat, la cine poate apela pentru suport / consiliere ori cum ar trebui sa arate macar un model de plangere?

Procedurile universitare nu raspund acestor intrebari.

In mediul universitar national, hartuirea sexuala este considerata o non-problema, un subiect frivol sau, pur si simplu, rusinos de abordat.

Date compilate de Dela0.ro arata ca de-a lungul deceniului 2005-2015, in cele 55 de universitati publice romanesti, doar trei cazuri de hartuire sexuala au parcurs un traseu institutional, intrand pe rolul unor comisii de etica si soldandu-se cu decizii administrative.

Notati aceasta cifra: trei. In contrapartida, putinele studii sociologice asupra fenomenului claseaza hartuirea sexuala ca fiind una dintre principalele probleme etice semnalate de studenti.

In spatele zidurilor universitatilor, lucrurile stau altfel.

Hartuirea sexuala din facultatile romanesti devine subiect de interes public doar cand fenomenul ajunge in zona sa extrema, manifestata prin avansuri explicite, probate cu inregistrari video.

Precum in 2004, la Facultatea de Medicina din Timisoara, cand un profesor cu pantalonii in vine ii promitea unei studente marirea notei de la examen cu un punct. Pentru sex oral.

Ori precum in 2011, intr-o camera de camin de la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj, cand un alt profesor – pe jumatate dezbracat – se lamenta ca “nu avem timp!”, dupa ce acceptase acordarea unei note de trecere. Contra unei partide de sex.

Ori precum in 2015, la Facultatea de Medicina din Iasi, cand un profesor convoca urgent o studenta, avertizand-o: “Pasarica, iti dau ultima sansa!” Ultima sansa: sex in schimbul promovarii.

Tot in 2015 patru profesori de la Universitatea Eftimie Murgu din Resita erau trimisi in judecata pentru luare de mita si solicitare de favoruri sexuale de la studente. Toti sunt astazi condamnati.

La trei zile de la demararea anchetei, universitatea le-a cerut celor patru demisia de onoare. Pentru desfacerea contractului de munca institutia de invatamant superior ar fi trebuit sa desfasoare propria ancheta administrativa. Demisia a rezolvat de la sine situatia. Dar a anulat si posibilitatea unei evaluari oneste a mecanismelor care determinasera, alimentasera sau ignorasera cazuistica de hartuire sexuala devoalata la Resita.

Ce urmeaza nu este povestea unui caz de hartuire sexuala care ajunge pe prima pagina a ziarului sau intr-un jurnal TV. Randurile urmatoare spun povestea unor studente care se lupta sa introduca o propunere universitara pentru prevenirea si combaterea hartuirii sexuale in institutia in care invata.

Initiativa lor e un altfel de #rezist, care se desfasoara departe de reflectoarele publice.

Sa vorbesti, ca student, despre un subiect bagat sub pres pentru a nu afecta imaginea institutiilor de invatamant superior este, deja, o forma de curaj. Sa incerci sa determini schimbare, plecand de la acel subiect tabu, este si mai mult de-atat – e o forma de a fluiera in biserica.

Prima saptamana de campanie
27-31 martie 

Miercuri, 29 martie, la ora 14:00, cinci fete se intalnesc in curtea Scolii Nationale de Studii Politice si Administrative. Urca impreuna la primul etaj, la Amfiteatrul 3, unde au curs cei din anul I.

“Buna ziua”, spune una dintre ele. “Suntem o parte din membrele grupului informal Initiativa AS. Strangem semnaturi pentru o petitie prin care cerem Senatului sa adopte un document de politica universitara pentru prevenirea si combaterea hartuirii sexuale”.

“O initiativa laudabila”, conchide profesorul Catalin Augustin Stoica. Incantate fetele lasa la capatul primului rand de banci patru foi capsate, trei cu tabele pentru semnaturi si una cu preambulul documentului care urmeaza sa fie propus Senatului SNSPA. Patruzeci de minute mai tarziu fetele primesc 44 de semnaturi, adica sustinerea multora dintre cei prezenti la curs si, la fel de important, sustinerea cadrului didactic.

Fetele pleaca apoi catre Centrul Filia, o organizatie neguvernamentala unde se tine saptamanal sedinta grupului informal.

Sunt zece in jurul mesei: Adela Alexandru, Alexandra Leca, Ioana Circiu, Aurora Constantinescu, Teodora Strompl, Georgiana Stan, Adina Paun, Bianca Piciorea, Madalina Belu si Elena Marinescu. Fac planuri – ce profesori le sustin deja, pe cine ar mai trebui sa atraga de partea lor, se fac echipe pentru strangerea de semnaturi din a doua saptamana, sunt desemnate responsabilele pentru pagina de Facebook.

Diana Oncioiu
Se trage si o prima linie sub reusite: 127 de semnaturi scrise, 160 pe online.

Geneza (unei solutii punctuale)


Centrul Filia, care le gazduieste pe fete saptamanal, este si locul de unde a pornit totul. Povestea o stiu cel mai bine Adela Alexandru si Alexandra Leca. Ele sunt liderele informale ale Initiativei AS.

Adela si Alexandra sunt amandoua din Ploiesti. Au aflat asta la facultate unde s-au si imprietenit. Adela e in anul II la Stiinte Politice, Alexandra tot anul II, dar la Relatii Internationale si Studii Europene.

Ce le-a apropiat si mai mult, dincolo de cursurile aproape identice pe care le urmau este practica facuta la Centrul Filia in primul an de facultate. Se completeaza una pe cealalta foarte bine. In felul acesta stiu sigur ca nu le scapa nimic. Cand merg la strans de semnaturi prima care incepe sa vorbeasca e Adela. Alexandra o asculta atenta si la final adauga ce ramane nespus.

Adela e de statura medie, poarta blugi negri, tricou negru, bocanci si geaca din piele ecologica. Are ochi mari gri-verzui si gene lungi date cu rimel. Vorbeste repede, fara cusur, are o voce calda si un ras molipsitor. Nu stie ce o sa faca dupa facultate. Stie insa ca va pleca un semestru la Praga prin programul Erasmus. Tocmai ce a fost acceptata. Si mai stie ca semestrul acesta va face un internship la Camera Deputatilor, la Comisia pentru egalitatea de sanse. Tocmai ce a fost acceptata si aici.

Alexandra e putin mai inalta decat Adela. Poarta o rochie neagra scurta cu dresuri subtiri negre si ghete crem. Peste rochie are o haina military care se asorteaza cu parul ei rosu-caramiziu. Vorbeste hotarat, e mereu atenta si din cand in cand mai scapa cate o ironie, spre deliciul celor din jur. Uneori poarta ruj rosu si ii sta foarte bine. Alexandra isi doreste sa fie jurnalist. Viseaza la un rezidentiat la Casa Jurnalistului. Pana atunci face un internship la revista PoliticALL si se gandeste la un master pe jurnalism.

In primul an de facultate fetele au facut practica la Centrul Filia. Practica lor a coincis cu studiul pe care organizatia il facea pe tema hartuirii sexuale in universitati, dar si cu o campanie impotriva hartuirii sexuale. La studiu au participat inclusiv studenti de la SNSPA. Concluzia a fost cat se poate de clara: una din doua femei care au completat chestionarul a afirmat ca exista hartuire sexuala in universitati.

Cele mai multe studente venite in practica la Filia erau de la SNSPA si la propunerea Andreei Braga, presedinta Centrului si fosta studenta SNSPA, fetele au hotarat sa se organizeze ceva mai bine. Initial s-au numit “Grupul studentelor si studentilor impotriva hartuirii sexuale in universitati”.

Sub forma asta au participat la Targul de Initiative Cetatenesti. Apoi au organizat vizionarea documentarului Hunting Ground, al carui subiect e hartuirea sexuala si au mai pus la cale un format de dezbateri pe tema harturii sexuale, ambele in cadrul SNSPA. Le-a ajutat sa ia pulsul lucrurilor. Au fost primii pasi in elaborarea documentului pe care acum il propun Senatului.

Alexandra (pe scaun) si Adela, la o sedinta a grupului Initiativa AS / Foto: Diana Oncioiu

“Ne-am ciocnit de tot felul de carcotasi”, isi aminteste Alexandra: “Dar ce? Va simtiti hartuite, fetelor?” sau “Da, voi feministele…”. Ba chiar cineva din cadrul Senatului SNSPA le-a avertizat ca le va fi foarte greu pentru ca hartuirea sexuala este un subiect pe care vrei sa il musamalizezi pentru a nu strica imaginea universitatii. Au intalnit si colegi care le spuneau: “Ah, dar si ea i-a facut avansuri. Nu ii trimitea el (n.r. – profesorul) de nebun poze”.

Intr-o zi, in lift, Adela a auzit o colega cum povestea unui prieten ca un profesor ii trimite mesaje pe contul de Instagram. Adela a intervenit si i-a explicat ca nu e in regula. Studenta i-a luat cumva apararea spunand ca nu face asta doar cu ea, ci si cu alte colege. Alarmata Adela i-a cerut numele. In acel moment prietenul studentei a intervenit si a sfatuit-o sa nu pronunte niciun nume pentru a nu avea probleme. Si Adela nu a primit niciun nume.

Cand au inceput sa lucreze la documentul pe care urmeaza sa il propuna acum Senatului SNSPA, fetele s-au impartit pe echipe, unele au lucrat la definitii si exemple, altele la proceduri, altele la sanctiuni. Sunt putin in dubiu cu sanctiunile pentru ca nu au avut acces la un jurist. Sunt insa mandre de cele 16 pagini la care au muncit cateva luni bune. Inspiratie le-au servit Codurile de etica ale universitatilor din afara. Fetele propun inclusiv un model de plangere.

In acest moment hartuirea sexuala arata astfel in Codul de etica al SNSPA, care dateaza din 2011.

“SNSPA se opune hartuirii sexuale si afirma ca un astfel de comportament este interzis cu desavarsire, atat de lege cat si de politicile si normele universitare; SNSPA ia masurile necesare ca sa previna, sa corecteze si sa sanctioneze comportamentele care contravin normelor si politicilor sale.

Se defineste hartuirea sexuala ca avansuri sexuale nepotrivite (inclusiv incercarea de corupere sexuala), cerere de favoruri sexuale si alte manifestari verbale sau fizice de natura sexuala care au legatura cu conditionarea instruirii, evaluarii, angajarii, promovarii sau participarii la activitatea universitara.”

Ce le nemultumeste pe fete este lipsa exemplelor de hartuire sexuala, una absolut necesara dat fiind ca au intalnit in universitate studenti care asociaza hartuirea sexuala doar cu violul. Dincolo de exemple lipsesc metodele de prevenire / combatere a hartuirii sexuale.

Si, cel mai important, lipsesc procedurile, mai exact ce ar trebui sa faca o studenta sau un student hartuit, care sunt pasii de urmat, la cine poate apela pentru suport/consiliere. Si lipsesc sanctiunile. Tot ce se stie este ca astfel de cazuri se discuta in Comisia de etica.

Nu a fost insa mereu asa. O spune profesoara SNSPA Mihaela Miroiu intr-un comentariu pe pagina unde se strang semnaturile online. Prevederile cerute acum de catre grupul informal existau explicit in fostul Cod de etica. De ce nu mai sunt si acum? Raspunde Mihaela Miroiu: “Cand Codul a fost introdus in Carta, s-au simplificat toate articolele sale, inclusiv cel despre hartuire sexuala. Nu cred ca a fost o intentie, ci doar o consecinta a simplificarii codului.”

Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative sta bine, insa, in comparatie cu alte universitati din Romania.

Contextul (unei probleme generale)


In Romania sunt 55 de universitati publice. In perioada 2015-2016 Dela0.ro a trimis solicitari catre toate pentru a afla cum gestioneaza problema hartuirii sexuale, cate cazuri au avut in ultimul deceniu, cum au fost solutionate, cum este abordat fenomenul hartuirii sexuale in codurile de etica si cum procedeaza institutia in momentul in care ii este semnalizat un caz de hartuire sexuala.

Dintre cele 55 de universitati, trei au refuzat sa raspunda. Dupa raspunsurile furnizate de alte 52 de institutii fenomenul hartuirii sexuale nu exista, cel putin nu oficial.

In zece ani, in cele 52 de universitati au existat doar trei cazuri de hartuire sexuala: unul la Universitatea din Bucuresti care s-a soldat cu suspendarea cadrului didactic pe o perioada de trei ani, unul la SNSPA in 2015 in urma caruia cadrul didactic a fost “indepartat din activitatea de predare” si unul la Universitatea Babes Bolyai din Cluj, unde probele au fost “insuficient de concludente pentru a demonstra incidentul invocat”. Drept urmare Comisia de etica de acolo nu a dispus nicio sanctiune.

In timp ce universitatile sustin ca nu se confrunta cu o astfel de problema, cei care le calca pragul spun cu totul altceva. Si nu o spun de ieri, de azi, ci din 2005.

In anul respectiv profesoara Mihaela Miroiu incheia o cercetare realizata in 13 universitati, in cadrul careia au fost consultati 2500 de studenti. Proiectul era dedicat eticii in universitati. Concluzia la care a ajuns Mihaela Miroiu a fost ca universitatile nu aveau coduri si consilii de etica sau acolo unde existau nu erau decat niste forme fara fond.

Tot din cercetarea facuta in cele 13 universitati a mai rezultat si o lista a problemelor etice considerate serioase – favoritismul, hartuirea sexuala si relatiile sexuale dintre profesori si studenti. Hartuirea sexuala a fost identificata in 2005 de catre 2500 de studenti ca fiind a doua mare problema etica din mediul academic romanesc.

In loc de raspunsuri clare la solicitarile de informatii trimise de Dela0.ro, cele 52 de universitati ne-au trimis sa consultam Codurile de etica si deontologie profesionala. Am facut asta pentru toate cele 55 de universitati – 23 dintre ele au Codurile din 2011, trei din 2012, sase din 2013, sase din 2014, opt din 2015, opt din 2016, iar o universitate are in acest moment codul in proces de modificare.

In Codurile de etica de la trei universitati – Academia de Muzica Gheorghe Dima, Academia de Studii Economice si Politehnica Bucuresti – nu apare nicaieri mentionat termenul hartuire si cu atat mai putin conceptul de hartuire sexuala. Asta in contextul in care ASE a adus ultimele modificari la Carta universitara si la Cod in 2016. Celelalte doua institutii au Codurile din 2011. In cazul Universitatii Gheorghe Dima termenul de hartuire apare intr-o insiruire de reclamatii in statutul Comisiei de etica.

In codurile de etica de la alte 29 de universitati nu apare conceptul de hartuire sexuala, ci doar termenul hartuire. Formulele clasice sunt – Universitatea / Membrii academiei nu ingaduie / nu admit(e) / exclude(e) / nu permit(e) orice manifestari si forme de hartuire. Dintre cele 29 doar zece merg dincolo de “nu ingaduie, exclude, contravine, nu permite”, oferind definitii ale hartuirii fara a mentiona totusi macar o data hartuirea sexuala.

Conceptul de hartuire sexuala apare in codurile de etica de la 23 de universitati, adica mai putin de jumatate din universitatile publice. Dintre cele 23, cincisprezece folosesc formulele clasice prin care hartuirea sexuala e parte dintr-o insiruire de fapte care sunt interzise, nu sunt permise sau sunt monitorizate si sanctionate.

Doar opt universitati din cele 55 publice din Romania merg dincolo de mentionarea hartuirii sexuale intr-o insiruire de alte fapte / manifestari interzise.

Doua, SNSPA si Universitatea Alexandru Ioan Cuza, ofera o definitie a hartuirii sexuale fara insa a da vreun exemplu concret. Celelalte sase dau definitia hartuirii sexuale plus o serie de exemple / manifestari ale acesteia. Cele sase universitati sunt: Academia de Politie Alexandru Ioan Cuza, Universitatea Transilvania din Brasov, Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, Universitatea din Craiova si Universitatea de Arte George Enescu.

O singura institutie publica de invatamant superior din Romanai – Universitatea Lucian Blaga din Sibiu – aloca in Codul sau de etica un spatiu dedicat fenomenului. E vorba de patru pagini, cu accent specific pus pe hartuirea sexuala.

A doua saptamana de campanie
3-7 aprilie

La ora 9 dimineata fetele, de data aceasta patru la numar, se intalnesc la canapele, la intrarea in SNSPA. Se pun la punct cu ultimele realizari dupa care pornesc la atac. Pare un inceput bun de zi  – opt semnaturi de la Amfiteatrul 3, alte 22 de la etajul doi, inclusiv a cadrului didactic care asista cu zambetul pe buze la o mini dezbatere intre Adela, Andreea si doi baieti de la curs.

Andreea Rusu e anul trei la Stiinte Politice si un membru important al grupului in aceasta campanie de strangere de semnaturi. E sigura pe ea. E genul de om pe care o dezbatere il anima, nu il inhiba. Inainte sa isi porneasca pledoaria, face un pas in fata sa fie sigura ca baiatul din fata ei o ia in seama, sa ii arate ca e acolo si ca are si ea ceva de spus. Se discuta pe codul penal. pe codul civil. La final baietii le asigura pe fete ca au semnat si le ureaza bafta.

Incurajate de aceste cateva realizari matinale, fetele urca la etajul trei la un curs al celor de la Comunicare tinut de profesoara Monica Bira. Adela intra prima si dupa ea restul. Tot ea e cea care porneste discutia.

– Buna ziua! Va putem deranja doua minute?

– Cine sunteti si de ce ne intrerupeti ora?

– Ne cerem scuze. Suntem o parte din membrele Initiativa AS. Strangem semnaturi pentru o petitie prin care cerem Senatului sa adopte un document de politica universitara pentru prevenirea si combaterea hartu….

– OK, o sa va rog ceva. Nu ca ma deranjeaza pe mine, dar s-ar putea ca pe viitor sa fiti date afara sau sa suferiti cine stie ce alte repercusiuni. Veniti la pauza.

Descurajate fetele revin la pauza. “Poftiti, propovaduitoarelor!”, le intampina profesoara dupa care paraseste sala. Se intoarce dupa ce Adela termina de vorbit si le invita sa vina la urmatoarea pauza pentru a strange semnaturile.

Fetele nu renunta si chiar revin. Din aproape 20 de studenti prezenti la curs doar doi semneaza. Pe hol Adela o intreaba si pe profesoara daca nu vrea sa semneze petitia. Raspunsul e insotit de o grimasa.

– Presupun ca asta e doar preambulul.

– Da, documentul are aproape 20 de pagini.

– O sa citesc mai intai tot documentul.

Apoi, profesoara Monica Bira pleaca fara macar sa astepte sa i se spuna si unde anume poate gasi tot documentul.

Alexandra (stanga) si Adina, asteptand o pauza intre cursuri pentru a strange listele cu semnaturi / Foto: Diana Oncioiu

A doua zi fetele isi fac curaj si merg sa discute cu presedintele Senatului SNSPA, Iordan Gheorghe Barbulescu. Alaturi de Adela, Alexandra si Andreea mai sunt alte doua fete din grup, Bianca si Adina. Au emotii. Dupa scurte introduceri Adela trece direct la subiect:

– Exista un singur paragraf in care se mentioneaza ca e interzisa hartuirea sexuala.

– Si ce vreti mai mult?

– Nu exista proceduri.

– Ba exista, dovada ca noi l-am chemat pe acel profesor la Comisia de etica.

– Ne referim la faptul ca un student sau un profesor aflat intr-o astfel de situatie nu stie exact care sunt pasii de urmat, explica Andreea.

– Faceti o hartie in sensul asta, le indeamna presedintele Senatului.

– Noi am elaborat un document.

– Trimiteti documentul. Si ma uit peste el ca sa vedem daca e nevoie sa fie modificat, completat. Si il trimit informal si la Comisia Juridica ca sa facem astfel incat sa nu mai intarzie. Nu vad de ce nu ar fi toata lumea de acord. Faceti, mi se pare foarte bine. Dar trimiteti-mi sa-l vad, vorbesc si cu Juridicul, sa il punem in acord.

– Credeti ca ar fi nevoie sa trimitem si la Consiliile facultatilor?

– Treaba voastra. Dar atunci trimiteti-mi mie cand aveti avizul… De fapt, nu va trebuie niciun aviz, e initiativa voastra. Oricum nu e o decizie de facultati. E la nivel de Senat. Daca mergem si lucram ca parteneriat, ca sa spun asa, in momentul in care avem un text il depuneti la secretariatul Senatului. Il depuneti, primeste un numar de inregistrare si intra pe ordinea de zi. Eu cred ca trece. Atat cat stiu componenta Senatului, eu zic ca trece.

Fetele ies mai mult decat incantate din birou, dar nu foarte lamurite. Carta universitatii ia in calcul doar modificarile ce ar putea fi aduse de cadrele didactice, nu si pe cele aduse direct de studenti. Potrivit Cartei, modificarile se fac la propunerea a doua facultati sau la initiativa unei treimi din membrii Senatului. Modificarea se voteaza apoi cu majoritate simpla, conditia fiind ca doua treimi din Senat sa participe la sedinta.

In Senat sunt 35 de membri: 25 de profesori si 10 reprezentanti ai studentilor. Dupa doua saptamani de campanie fetele au semnaturi de la patru profesori din Senat (Cristian Pirvulescu, Bogdan Iancu, Todor Arpad si Marius Precupet) si de la un reprezentant al studentilor (Teodora Chis). Si sustinerea verbala a presedintelui Senatului.

Ceilalti reprezentanti ai studentilor nu le-au raspuns fetelor la mailuri sau la mesajele de pe Facebook, desi le-au vazut. Semnaturile studentilor pe care fetele le aduna de doua saptamani de la toate cele cinci facultati ale universitatii nu sunt obligatorii. Doar ca ele arata Senatului ca studentii SNSPA sustin schimbarea.

Din discutiile cu presedintele Senatului si alti profesori, documentul ar trebuie sa treaca prin aceasta Comisie Juridica, despre care nu exista nicio informatie. Nu se stie nici ce rol are decizia Comisiei. E doar consultativa sau poate opri traseul documentului catre Senat?

Nu au lamurit situatia nici raspunsurile solicitate de Dela0.ro rectoratului. Ni s-a indicat ca nu se poate adopta o pozitie in raport cu un document care nu este depus oficial. Orice initiativa a studentilor – a indicat cel mai inalt for al SNSPA – poate fi adusa la cunostinta Senatului prin reprezentantii studentilor, adica cei care nu au raspuns la mailurile trimise de Initiativa AS.

Chiar si asa, a doua linie a reusitelor e trasa in sedinta saptamanala de la Filia: 289 de semnaturi scrise si 198 in online.

Nevoia (de jos in sus)


Pentru fete, Centrul Filia nu este doar spatiul in care isi tin sedintele. Filia este in primul rand Andreea Braga, presedinta organizatiei, cea despre care Adela si Alexandra spun ca este pe rand mama, tata si prietena grupului informal.

Despre ele Andreea are numai cuvinte de lauda: “Am un sentiment de mandrie. Mi se pare ca sunt un germene de schimbare si ca genul acesta de inititaitive sunt binevenite. Nu stiu cum o sa se termine, dar faptul ca ele s-au unit, ca s-au inchegat ca grup mi se pare mai mult decat un succes.”

Modul in care fetele propun schimbarea – un grup de studente care iau problema in mana, se organizeaza si se duc pana in panzele albe sa o rezolve – i se pare Andreei scenariul ideal. E convinsa ca in cadrul universitatii exista o cunoastere asupra fenomenului de hartuire sexuala doar ca abordarea acestui subiect nu este o prioritate iar la asta se mai adauga si ideea ca o discutie pe subiect ar afecta automat imaginea universitatii.

“Ar fi ipocrit insa ca universitatea sa se opuna unui astfel de demers, care se pliaza perfect pe valorile pentru care SNSPA militeaza”, mai crede Andreea.

Sprijin si sfaturi pentru grup au venit si din partea profesoarei Alina Dragolea pentru care initiativa grupului este ceva deosebit: “Nu vreau sa folosesc cuvinte mari, dar o vad ca pe o initiativa unica. Din cunostintele mele este prima de acest fel, care sa vizeze subiectul hartuirii sexuale. E o lectie de civism si de ceea ce numim actiune civica si politica pentru ca are si aceasta component grassroots, de jos in sus.”

Precum Andreea, Alina este optimista in ceea ce priveste viitorul initiativei si asta pentru ca fetele se bucura de o sustinere larga in cadrul universitatii si in special in cadrul Facultatii de Stiinte Politice. Nu va fi insa o batalie simpla. Hartuirea sexuala e perceputa ca o non problema, ca un subiect frivol.

Ba mai mult, considera Alina, “exista o anumita dificultate in a vorbi despre anumite subiecte in mediul universitar sau poate mai ales in mediul universitar, care este inca, conform datelor statistice, dominat de barbati”.

Foto: Silviu Panaite

Dincolo de a fi considerata o non problema, hartuirea sexuala este si un subiect sensibil. Face parte, potrivit profesoarei Mihaela Miroiu, din “categoria experientelor mute, oricat sunt de dureroase si de umilitoare, sau poate tocmai de aceea”.

In perioada in care a fost decana, Miroiu a intalnit persoane care i s-au plans verbal. Au refuzat insa sa faca reclamatie scrisa sau sa confrunte agresorul: “In acest caz tot ce am putut sa fac, in afara de indignare si consolare, a fost sa atentionez intre patru ochi persoana acuzata si sa o somez sa inceteze. Evident persoanele reclamate negau.”

Poate tocmai de aceea intiativa grupului informal este extrem de importanta. Pentru ca dincolo de definitii, exemple si sanctiuni ea pune accent pe indrumarea, consilierea si protejarea victimei.

Despre initiativa, Mihaela Miroiu are numai cuvinte de lauda. E convinsa ca asa este normal sa se nasca normele si regulamentele. “Initiativa este dezirabila. Mult mai dezirabila decat faptul de a impune asemenea prevederi, de la nivelul conducerii, asa cum s-a intamplat prin Codul de etica. Inseamna ca exista o cerere pentru dreptate, din interiorul comunitatii studentesti”.

A treia saptamana de campanie
10-14 aprilie

E ultima saptamana de campanie. S-a mai pierdut putin din energie si din implicare. Raman insa pe baricade: Adela, Alexandra si Andreea. Adela e racita. Andreea are otita. Sunt insa la SNSPA pentru o noua tura de strangere de semnaturi.

Prima oprire, cursul profesorului Dumitru Bortun. Adela e intampinata cu un zambet larg si multa disponibilitate. Profesorul o intreaba daca nu cumva nu e nevoie si de CNP-urile celor care semneaza. La pauza Adela numara 88 de semnaturi: 87 de la studentii prezenti la curs, una chiar de la profesor. Nu ii vine sa creada. E mandra ca a gasit cursul.

A doua oprire e la un curs al celor de la Management. E o sala plina de studenti. Profesorul inca nu a intrat asa ca Adela ii abordeaza cu deja cunoscutul text. Studentii incep sa o intrebe de cate semnaturi e nevoie, daca au fost cazuri de hartuire sexuala in cadrul universitatii, daca invitatia la film din partea unui profesor poate fi considerata hartuire sexuala.

Pana sa le raspunda Adela intra in sala profesoara. O da afara tipand la ea ca are nevoie de avizul decanatului. Adela incearca sa ii explice ca e studenta in aceasta universitate. Profesoara ii tranteste usa in nas.

Zece minute mai tarziu bate la usa decanatului. Surpriza. Decanul Facultatii de Management este Florina Pinzaru, profesoara care tocmai a dat-o afara. Ii atrage atentia Adelei ca ar trebui sa actioneze institutional. Adela ii explica calm ca a trimis pe mailul tuturor decanilor datele despre initiativa grupului. “Tu nu stii ca mailul e facut sa nu fie citit?”, ii raspunde Florina Pinzaru.

La cererea profesoarei Adela povesteste cum s-a ajuns la aceasta initiativa, mentioneaza studiul Filia la care au participat inclusiv studenti de la SNSPA. Decanul apreciaza demersul, dar o roaga sa nu stranga semnaturi la cursuri pentru ca nu cumva studentii sa spuna ca au fost constransi. Si mai solicita ceva. Sa ii trimita pe mail numele studentilor de la Management care au completat studiul celor de la Filia; numele si raspunsurile lor, mai exact.

“Ma intereseaza foarte mult acest fenomen al hartuirii sexuale si as vrea sa stiu ce au spus studentii”, isi justifica profesoara cererea. Adela paraseste biroul socata si descumpanita.

Am abordat-o pe Florina Pinzaru institutional, pe adresa de mail a facultatii, pentru a o intreba despre demersul Initiativei AS. Nu am primit niciun raspuns pana la momentul publicarii acestui articol.

E greu sa mai pornesti dupa alte semnaturi dupa o zi precum aceasta. Inainte de sedinta de grup de la Filia fetele au curs de Politici Publice cu Alfred Bulai. Dupa dusul rece din ziua precedenta, vine si o minune pascala, dupa cum va remarca ulterior Adela. Profesorul intreaba in sala cine sunt fetele care i-au trimis documentul privind hartuirea sexuala. Timide, putin speriate si pregatite de ce e mai rau, se ridica opt maini:

Tot Amfiteatrul e cu ochii pe Adela, Alexandra, Teodora, Georgiana, Adina, Aurora, Elena si Ioana. “Foarte buna initiativa, ultralaudabila. Ar trebui sa o aplaudati”, spune profesorul. Si tot amfiteatrul le aplauda. Alexandra se gandeste ca ar fi vrut sa imortalizeze cumva acest moment. Elena are lacrimi in ochi.

La sedinta de la Filia se trage linia finala: 391 semnaturi scrise, 208 pe online.

Celor patru profesori din Senat care au semnat in primele doua saptamani li se alatura alti doi, Andrei Taranu si Alfred Bulai. Oficial, grupul are sustinerea a sapte membri din Senat. Pe langa acestia alte 30 de cadre didactice si-au pus semnatura pe tabelele pe care fetele le plimba cu ele de trei saptamani.

Dincolo de bucuriile aduse de ultima zi de campanie, e momentul ca fetele sa puna pe hartie temerile si dorintele, dar si un plan de actiune. Andreea Rusu li se alatura de pe Skype. E greu sa iti faci un plan clar atunci cand nu stii exact care sunt procedurile. Fetele se tem ca va dura foarte mult pana cand documentul lor va ajunge pe masa Senatului, se tem ca isi vor pierde din entuziasm.

“Eu nu am nicio temere. Singurul risc pe care il vad este ca voi sa nu va lasati dominate de temeri”, le spune convinsa Adela colegelor ei.

Dorintele sunt ceva mai multe decat temerile: ca documentul sa treaca de Comisia Juridica, apoi sa ajunga pe masa Senatului cat mai aproape de forma propusa de ele, sa nu isi piarda din entuziasm si implicare, sa aleaga cea mai buna strategie si sa se miste calculat.

In spiritul ultimei dorinte enuntate, hotarasc ca imediat dupa vacanta sa mearga din nou la presedintele Senatului si apoi sa inregistreze la secretariatul Senatului documentul. Potrivit Cartei, el trebuie inregistrat cu o luna inaintea luarii oricarei decizii prin vot.

Final (incert, fara happy-end)


Dupa o saptamana de vacanta si o alta de asteptare a unui raspuns de la Comisia Juridica, Adela, Alexandra, Adina, Bianca si Ioana sunt din nou la usa presedintelui Senatului Gheorghe Barbulescu.

“Ma asteptam sa ma intampinati din nou in grup”, le spune profesorul. Le confirma ca a citit documentul, ca e bun, dar putin cam lung, motiv pentru care ar fi indicat sa aiba si o forma mai scurta a sa. Nimic despre vreun raspuns informal al Comisiei Juridice. Dat fiind ca saptamana care urmeaza va avea loc o sedinta a Senatului, profesorul e de acord cu fetele ca documentul ar trebui inregistrat.

Fetele ies din biroul presedintelui Senatului si urca la etajul opt. Nu stiu in ce birou ar trebui sa intre asa ca nimeresc in prima faza la PR. Sunt intampinate de Anca Goga, coordonatoarea departamentului de relatii publice, care le spune ca nu stie exact care este procedura, dar ideea ar fi ca cine inregistreaza documentul sa fie si persoana care il asuma si il dezbate.

Pentru ca Anca Goga nu le poate lamuri deplin, in scena intra un domn care le explica fetelor ca ceea ce vor ele nu este atat de usor. Sa schimbi Carta universitatii e ca si cum ai vrea sa schimbi Constitutia. Drept urmare, ele, niste studente de la o facultate din cadrul universitatii, nu pot inregistra un astfel de document. O poate face doar un reprezentant al studentilor. Deja nervoasa Adela il roaga sa ii arate unde exact scrie asa ceva. In plus, Adelei nu i se pare normal ca munca lor de aproape un an sa fie asumata de altcineva.

De la biroul de PR fetele merg la rectorat, tot la etajul 8. Aici le intampina Costela Mitrea, sefa de cabinet a rectorului. Cu acelasi raspuns negativ – Nu sunteti reprezentante ale studentilor, nu se poate. E al doilea moment in doar cateva minute in care Adela rabufneste: “Va bateti joc de noi! Ne trimiteti de la o usa la alta. Nu mi se pare normal. Domnul Barbulescu ne-a trimis sa inregistram acest document. Nu cred ca ne-a trimis degeaba.”

La auzul numelui presedintelui Senatului, Costela Mitrea isi schimba atitudinea: “Ah, dumnealui v-a trimis?”. Si dintr-o data procedura de inregistrare e posibila. Adela ii intinde documentul, femeia il ia, se uita la el mirata, apoi la Adela: “Serios? Hartuire sexuala? Altceva mai bun de facut nu avem si noi? Altceva mai important?”

O hartie patrata, galbena pe care sunt trecute intr-un chenar numele universitatii – Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative, data – 2.05.2017 si numarul de inregistrare – 287, este dovada ca initiativa fetelor a intrat pe un traseu institutional, indiferent care va fi acesta. Odata inregistrat documentul va trebui luat in discutie in sedinta Senatului.

Cand se va intampla exact asta este greu de anticipat. Dupa asigurarile presedintelui Senatului grupul a crezut initial ca va fi vorba de ziua de 11 mai. Cu doua zile inaintea sedintei de Senat, insa, Adela a aflat de la profesorul Barbulescu ca vor trebui sa mai astepte pana in iunie. Documentul lor nu a intrat pe desfasuratorul sedintei din 11 mai intrucat “au intervenit niste lucruri care trebuie rezolvate urgent”.

Foto: Silviu Panaite

Pana acum fetele isi puneau problema daca documentul va trece sau de Senat. Acum se pune problema daca el va ajunge macar pe masa Senatului. Nici macar pe hartie SNSPA nu e pregatita pentru a canaliza institutional modificari / schimbari propuse din partea studentilor. Regulamentul universitar prevede doar mecanisme de reglementare de sus in jos.

Grupul are un plan de rezerva pentru situatia in care initiativa lor pica. Acum trebuie sa gaseasca unul pentru posibilele amanari. Regruparea are loc tot la sedinta de la Centrul Filia intr-o alta zi de miercuri. Fetele isi promit sa nu renunte atat de usor. Au trimis deja solicitari in baza Legii 544/2001 la rectorat pentru a afla exact cine este in Comisia Juridica, cum se iau deciziile, care sunt datele de contact. O a doua solicitare vizeaza modul in care se stabileste in Senat ordinea de zi.

“Noi suntem unite si ne mobilizam”, se imbarbateaza fetele pe pagina de Facebook a grupului.

1 COMENTARIU

  1. Bravo fetelor! Poate dupa
    Bravo fetelor! Poate dupa experienta asta, se apuca se de alte initiative: cum se modifica Carta universitatii? Unde se inregistreaza cererea? In cat timp trebuie dezbatuta? etc. Succes!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.