Foto: Andreea Alexandru / Mediafax

»» Agenția Națională pentru Egalitate de Șanse, o structură aflată în subordinea Ministerului Muncii, implementează un program național pentru victimele violenței domestice. Valoarea proiectului, care se numește Venus și este finanțat de Uniunea Europeană, e de 11 milioane de euro.

»» Programul guvernamental oferă cazare de lungă durată în 42 de locuințe protejate, dar asigură și recuperarea psihologică și profesională a victimelor. Pe hârtie.

»» Date obținute și prelucrate de jurnaliști în cadrul proiectului Media X Files arată că, în realitate, doar o treime din femeile consiliate vocațional în cadrul proiectului ANES au reușit să se angajeze în primul an al programului. Restul de două treimi sunt pierderi colaterale.

»» Autoritățile implicate în gestiunea proiectului Venus susțin că există justificări pentru procentele scăzute de inserare pe piața muncii a victimelor violenței domestice: lipsa studiilor acestora și pandemia de coronavirus. 

»» Experiențele victimelor arată însă că independența financiară este esențială pentru ruperea de agresori și abandonarea relațiilor abuzive. Fără rezolvarea, cu prioritate, a acestei probleme prezente în cele mai multe cazuri de abuz conjugal – dependența financiară a victimelor de partenerii agresori -, acțiunile de combatere a violenței domestice rămân simple promisiuni teoretice, fără urmări concrete.


În momentul în care o femeie iese dintr-o relație violentă sunt câteva lucruri elementare de care are nevoie – cazare, consiliere, loc de muncă și suport juridic.

Un proiect național derulat cu finanțare europeană promite să acopere timp de un an cazarea femeilor ieșite din relații abuzive și să le ofere consiliere psihologică, dar și vocațională în vederea găsirii unui loc de muncă. Serviciile de consiliere li se acordă inclusiv victimelor care nu sunt cazate în locuințele protejate operaționalizate în cadrul proiectului. Partea juridică, una esențială având în vedere că multe dintre femei au nevoie de protecție legală, a rămas neacoperită de programul guvernamental.

Nu este însă singura problemă majoră a proiectului Venus, implementat de ANES și prezentat în ultimii ani de autoritățile naționale ca exemplu de implicare și reușită în combaterea violenței domestice.

Între serviciile oferite, inserarea victimelor pe piața muncii, pentru ca acestea să capete independență financiară față de agresor și să nu fie nevoite să se întoarcă lângă acesta, ar trebui să fie un obiectiv fundamental. Unul fără de care nu se poate obține, în practică, o rupere efectivă a victimelor de agresori. Nu de puține ori violența domestică are la bază dependența financiară a femeilor abuzate de partenerii agresivi.

Date obținute și prelucrate de jurnaliști în cadrul proiectului Media X Files arată că doar o treime din femeile consiliate vocațional în cadrul proiectului ANES au reușit să se angajeze în primul an al programului. Restul de două treimi sunt pierderi colaterale.

Cele mai frecvente domenii în care victimele au fost consiliate vocațional sunt cele de îngrijire bătrâni la domiciliu, menaj/curățenie, curățenie de scări și blocuri sau industria alimentară. 

Proiectul Media X Files

Sub coordonarea editorială a Dela0.ro, reporteri din șase redacții de presă scrisă (Info Sud-Est, Ziarul de Iași, TVR Cluj, Átlátszó Erdély, Monitorul de Botoșani și Dela0.ro) documentează și publică materiale jurnalistice, în română și maghiară, care abordează subiecte din sfera violenței asupra femeilor.

Tema nu privește strict chestiunea agresiunii domestice – ci vizează, prin altele, și abordarea tratamentului judiciar aplicat infracțiunilor sexuale sau surprinderea tiparelor comunitare / culturale care influențează înțelegerea, producerea și perpetuarea fenomenului în comunele și orașele țării. 

Proiectul Media X Files este coordonat editorial de Dela0.ro și realizat de Centrul pentru Jurnalism Independent – CJI cu sprijinul financiar al Ambasadei Regatului Țărilor de Jos în România.

Datele compilate indică faptul că din cele 331 de victime care au primit consiliere în primul an al proiectului (188 găzduite și 143 care au solicitat doar consiliere vocațională), doar o treime au reușit să-și capete independența financiară prin găsirea unui loc de muncă.

O primă explicație a acestui eșec constă în imposibilitatea finanțării cursurilor de formare profesională care le-ar asigura victimelor pachetul minim de studii pentru angajarea în diverse domenii. Așa a gândit ANES programul de 11 milioane de euro. Le asigură femeilor orientare pentru găsirea unui loc de muncă – nu însă și cursuri de calificare.

Abuzul financiar nu vine niciodată singur

Loredana Kaschovits este o învingătoare. S-a rupt de partenerul abuziv, și-a câștigat independența financiară și a devenit în timp protectorul altor victime ale violenței domestice. Le ajută să găsească un loc de muncă, să se reprezinte în instanță, să își cunoască drepturile și să capete încredere. Asociația Loredanei oferă o intervenție integrată centrată pe nevoile practice ale femeilor ieșite din relații abuzive. A înființat Asociația Luthelo în septembrie 2019. Până în prezent aceasta a ajutat 75 de victime. Aproape 25% din cât a reușit să ajute statul, la nivel național, prin programul Venus. 

Loredana știe din experiență ce presupune abuzul financiar. 

Un abuz nu vine niciodată singur. De obicei abuzul financiar este combinat cu cel social și emoțional. Pe de-o parte, după ce agresorul reușește să o îndepărteze de persoanele care i-ar putea oferi sprijin (o manifestare a abuzului social), îi repetă ca o moară stricată – până victima începe să creadă că nu e în stare de nimic – că fără el nu s-ar descurca niciodată, că dacă nu era el nu o lua nimeni, că nu o să reușească cu copiii după ea sau mai rău o amenință că dacă pleacă rămâne fără copii.

O victimă care obține venituri proprii are mai multe șanse să plece de lângă partenerul abuziv decât una care nu are venituri sau nu a lucrat niciodată. O femeie abuzată se întoarce, în medie, de șase ori la agresor până reușește să se rupă definitiv și să plece pentru ultima oară. Nu de puține ori întoarcerea este legată chiar de dependența financiară. 

Foto: Asociația Luthelo

În primul an de activitate Asociația Luthelo a oferit suport unor femei care aveau loc de muncă atunci când au ieșit din relațiile abuzive, dar și unor femei care nu mai lucraseră niciodată înainte.

Locul de muncă este cel care poate ajuta victima să plătească o chirie, să plătească grădinița copiilor sau cheltuielile legate de școală. Înainte însă să-i găsească un job, asociația Loredanei urmărește ca aceasta să înceapă terapia pentru a-și domoli emoțiile puternice și contradictorii în urma ruperii de agresor. De ce este important acest aspect? Pentru că, susține Loredana, reduce riscurile unei situații pe care femeia ar putea să o interpreteze ca pe un eșec. Unul care ar duce-o cu gândul la vorbele agresorului – “Nu ești în stare de nimic”.

E mai important ca ele să se liniștească, să se odihnească, să se obișnuiască cu noul mediu și apoi să aplice pentru un job. Pe de altă parte e important de ținut cont ce fel de serviciu va urma să presteze și cum este colectivul: E supracalificată pentru jobul respectiv? Echipa din jurul ei este înțelegătoare? O susține? Este un loc de muncă unde există tensiune?

, ne-a declarat co-fondatoarea Luthelo.

Un alt obstacol cu care se confruntă femeile aflate în relații abuzive este lipsa educației financiare. 

Au de învins foarte mult temeri, dar au nevoie și să învețe cum să își administreze banii. O educație financiară minimă este esențială ca ele să se descurce ulterior. Sunt femei care nu știu să prioritizeze cheltuielile sau pur și simplu nu știu cum să citească o factură, cu atât mai mult să o și plătească. Au de asemenea nevoie să înțeleagă că nu va fi ușor în noua călătorie, dar va fi un altfel de greu.

 Loredana a cunoscut și cazuri în care victimele nu doar că aveau venituri, dar îi întrețineau și pe partenerii abuzivi. Cu toate acestea, tot s-au temut să se desprindă. Co-fondatoarea Luthelo numește această situație sindromul broaștei fierte. O broască când o arunci în apă fiartă sare imediat afară. Dar ce se întâmplă când lași o broască într-o oală și crești temperatura apei constant? Își adaptează temperatura corpului până e prea epuizată să mai sară afară.

Dacă nu aveam un job, probabil eram încă acolo

Mariana Floria are 40 de ani, este din Constanța, și este una dintre femeile care au îndurat agresiuni fizice și psihice de la fostul său soț – pe care îl și întreținea financiar. 

Era zilnic terorizată de amenințările repetate că va pierde copilul dacă va divorța. Oscila între posibilitatea de a-și pierde copilul și frica de a fi ucisă.

Mariana Floria susține că nu ar fi început lupta pentru custodie și ruperea de agresor dacă nu ar fi fost ea cea care asigura veniturile familiei: 

Independența financiară este una din părțile foarte importante în procesul de eliberare. La fel cum este extrem de importantă informația, multe femei nu știu cât și ce ajutor pot primi ca să iasă din situațiile de violență. Aud mereu femei, care, întrebate de ce nu pleacă spun că nu au din ce trăi, unde să meargă… Pentru mine, faptul că eram cea care asigura veniturile familiei a fost esențial, dacă nu aș fi avut un job, o casă, probabil eram încă acolo…

Mariana a beneficiat de găzduire și consiliere psihologică în cadrul programului Venus.

Orientare profesională fără cursuri de calificare

Mariana Floria nu a avut nevoie de consiliere vocațională pentru că avea un loc de muncă când a intrat în programul Venus. Alte 26 de victime ale violenței domestice din Constanța au avut însă nevoie. Dintre acestea doar 6 și-au găsit un loc de muncă.

Constanța este unul dintre județele în care puține dintre femeie consiliate vocațional au reușit să se și angajeze.

Potrivit DGASPC Constanța, pe întreaga perioadă de consiliere și orientare vocațională instituția a urmărit informarea victimelor cu privire la ”dezvoltarea carierei în scopul sprijinirii beneficiarelor în luarea deciziilor privind traseul profesional propriu”. 

S-a pus accent pe dezvoltarea socială și personală prin înțelegerea managementului propriei persoane și familiarizarea cu tehnici eficiente de autocunoaștere și autoevaluare pe planul abilităților sociale și profesionale, aceste demersuri având ca deziderat conștientizarea importanței independenței financiare, pentru evitarea dependenței față de alte persoane

, arată directorul general al DGASPC Constanța, Carmen Răducu, într-un răspuns transmis la o solicitare de presă de colectivul proiectului Media X Files. 

Unsprezece din cele 26 de victime consiliate vocațional la Constanța lucrează ca zilieri în mediul rural, acolo unde își au domiciliul. Iar celelalte, susține DGASPC Constanța, sunt pensionare, în concediu de creștere a copilului sau preferă să se concentreze pe creșterea copilului primind, în acest sens, susținere financiară din partea familiei. 

În județul Argeș, din cele 34 de victime consiliate vocațional în cadrul programului Venus, doar 3 au fost inserate pe piața muncii. 

Adela Gogoașe, directorul adjunct al DGASPC Argeș, spune că de vină sunt lipsa studiilor victimelor, dar și pandemia de coronavirus, care a afectat masiv posibilii angajatori:  

Ca să poți să îți găsești un loc de muncă, în funcție de lista de locuri de muncă vacante, sunt cerute niște condiții, și în special cele de studii pe care trebuie să le îndeplinească. Apoi, o parte dintre ele au și un certificat de handicap și atunci locurile de muncă vacante trebuie să fie și corespunzătoare stării lor de sănătate. 

Proiectul Venus are o hibă care îngreunează procesul de angajare a victimelor: imposibilitatea finanțării cursurilor de formare profesională care le-ar asigura victimelor pachetul minim de studii pentru angajarea în diverse domenii.

Acum a rămas ca pe parcurs ce se derulează acest proiect să se găsească în bugetul proiectului, ANES-ul este liderul de proiect, atunci când există o persoană care pentru ocuparea unui loc de muncă să putem să-i oferim și posibilitatea de urmare a unor cursuri de calificare. Deocamdată nu există posibilitatea aceasta și nu s-au organizat astfel de cursuri.

, ne-a declarat Adela Gogoașe.

Ce se întâmplă dacă în decurs de un an victima nu-și găsește un loc de muncă care să-i permită să-și ia o chirie și e obligată să părăsească și locuința protejată? Adela Gogoașe spune că, cel puțin în Argeș, victimele nu sunt lăsate pe stradă în momentul în care expiră durata maximă de un an în care acestea pot beneficia de cazare.

Avem o asociație cu care noi am mai colaborat din când în când și care ar putea să pună la dispoziție o locuință cel puțin temporar, până când ea va reuși să găsească altă variantă.

Un program pornit cu stângul

„VENUS – Împreună pentru o viață în siguranță!” este un proiect finanțat de Uniunea Europeană cu 11 milioane de euro și derulat de Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați. Perioada de implementare este de 48 de luni (2019-2023). 

Contractul de finanțare a fost semnat în martie 2019.

Deschiderea celor 42 de locuințe protejate prevăzute în proiect a fost anunțată cu fast de către guvernarea PNL la începutul lunii martie 2020. Un articol Dela0.ro publicat în aprilie 2020 arăta însă că din cele 42 de locuințe protejate o treime nu puteau prelua cazuri de violență domestică. Iar din restul de 28 teoretic funcționale, în 11 nu era cazată nici măcar o persoană victimă a violenței domestice. 

Cum arată lucrurile la final de februarie 2021? 

La aproape un an de la deschiderea locuințelor protejate, 188 de victime ale violenței domestice au fost găzduite în 34 dintre centre. DGASPC-urile din 8 județe au refuzat să ne dea detalii despre modul în care evoluează proiectul. 

Centrele din Sibiu și Dolj nu au cazat nicio victimă a violenței domestice. La polul opus, Timiș a găzduit cele mai multe victime, 12. În București, cu o populație de peste 2 milioane de locuitori, au fost cazate 5 femei și 2 copii.

La Sibiu, conducerea DGASPC pune lipsa de găzduire a vreunei victime chiar pe seama victimelor. 

Au fost discuții pentru a fi aduse în locuința protejată victime ale violenței domestice, pentru care s-a făcut deplasarea la domiciliul acestora împreună cu asistentul social din cadrul primăriei locale, dar care s-au răzgândit în ultimul moment invocând diverse motive.

Și direcția de asistență socială a Primăriei Craiova susține că a depus toate eforturile necesare, dar cele 7 victime selectate într-un an de zile au refuzat ajutorul:

Până la data de 28.02.2021 au fost selectate un număr de 7 persoane. Aceste persoane au fost informate și consiliate de către specialiștii din cadrul instituției în legătură cu activitățile serviciului social de care pot beneficia în locuința protejată, precum și de rezultatele proiectului.

În urma discuțiilor purtate cu acestea, a reieșit că din diverse motive, momentan nu doresc să beneficieze de cazare în cadrul locuinței protejate și nici de serviciile complementare acordate în cadrul proiectului, dar rămân în atenția instituției pentru a interveni cu măsuri de îndată ce situația o impune.

În Botoșani, Mureș și Gorj doar două femei au fost cazate în fiecare dintre centre. Din cele 6, doar una a reușit să își găsească loc de muncă în urma consilierii vocaționale. În Botoșani se înregistrează și cea mai mică medie a zilelor de găzduire. Pe de altă parte, centrul din Mureș are o capacitate de cazare de doar 2 locuri, față de 6 cât au celelalte centre din țară. 

Sub 6 victime au găzduit și centrele din Alba, Covasna, Hunedoara, Călărași, Giurgiu, Maramureș, Dâmbovița și București

În București, proiectul a demarat foarte târziu, abia în luna septembrie 2020. 6 din cele 10 victime consiliate vocațional până acum în Capitală în cadrul programului Venus au reușit să își găsească un loc de muncă. 

Cele mai multe dintre centre au găzduit câte 6 victime, adică fix capacitatea de cazare a locuințelor protejate. Este cazul centrelor din Olt, Bihor, Caraș-Severin, Cluj, Sălaj, Satu Mare, Tulcea, Vaslui, Vâlcea, Bacău, Brașov, Buzău și Neamț. În multe cazuri, centrele au fost ocupate doar un sfert din an. 

În centrele din Argeș și Galați au fost cazate câte 7 victime din momentul în care locuințele au fost date în folosință, în Teleorman au fost găzduite 7 femei și 4 copii, iar în centrele din Ialomița și Prahova au fost plasate câte 8 victime.

Centrele care au găzduit cele mai multe victime în primul an de funcționare sunt cele din Constanța (11), Vrancea (11) și Timiș (12). În cele 3 centre au fost consiliate vocațional 31 de victime, din care doar 12 s-au angajat. 

Filosofia de a oferi servicii integrate pe care programul Venus încearcă să o implementeze este utilă. Atunci însă când ea e funcțională doar pe hârtie se poate ajunge repede în situația în care victimelor nu li se creează efectiv contextul necesar să iasă din relațiile abuzive.

Fără suport juridic și cu o consiliere vocațională lipsită de posibilitatea absolvirii unor cursuri de calificare sau recalificare, victimelor le rămâne în mod efectiv doar oportunitatea cazării. Simpla extragere temporară a victimelor din mediile conjugale abuzive – cu perspectiva aproape certă a reîntoarcerii lor la agresori – nu poate asigura, de una singură, eficiența programelor statului de combatere a violenței domestice.

Înainte să le ofere servicii victimelor, statul român ar trebui să-și facă sieși un serviciu: să înțeleagă, în mod integrat, cauzele care determină perpetuarea fenomenelor de violență domestică. Altfel, riscul e ca alte milioane de euro să fie pompate în soluții fără finalitate.


Acest material prezintă faptele așa cum au reieșit ele din documentarea jurnalistică. Ambasada Regatului Țărilor de Jos nu este responsabilă pentru conținutul materialului și acesta nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Ambasadei Regatului Țărilor de Jos.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.