Cristian Câmpan lucrează în fabrica Electrolux de la Satu Mare din 2002. E presator la secția procese metalice și câștigă 1.900 de lei net, cu 200 de lei mai mult decât colegii care lucrează la benzile de montaj. Ei iau acasă 1.700 de lei în fiecare lună.

Câmpan e și lider sindical. Reprezintă 114 muncitori ai fabricii. Aproape 100 dintre ei sunt în grevă generală de pe 4 martie. Trebuie să fii foarte bine organizat și să ai unitate pentru a susține greva. Se pare că mișcarea lor are ingredientele necesare.

Însă Cristian Câmpan e dezamăgit. Urmărește de câteva săptămâni relatările de presă despre greva muncitorilor de la Electrolux și crede că revolta lor nu primește susținerea, atenția pe care le primesc mereu acțiunile similare ale cadrelor didactice sau ale medicilor.

“Drepturile sunt drepturi indiferent dacă lucrezi la stat sau la privat”

, susține hotărât Câmpan.

Iar bărbatul nu greșește.

Singura care a urmărit desfășurarea evenimentelor de la Satu Mare a fost, până acum, presa locală. În cea centrală greva a fost un eveniment de câteva articole în online și nici zece minute la televizor, amestecate printre multe alte evenimente la zi.

Dar greva muncitorilor Electrolux din Satu Mare e intrată acum în cea de-a zecea zi. Nu e doar o întâmplare, nu e încă un eveniment periferic între cele care aglomerează agendele zilelor.

Când peste 400 de oameni intră în grevă, vocea lor trebuie ascultată, pentru că descrie viața unei părți din societate. Și viața e așa: îmbărbătați de exemplul vestelor galbene din Franța, muncitorii de la Satu Mare s-au gândit să fie ei Vestele Albastre.

Iată faptele.

» Pe 16 februarie sindicaliștii de la Electrolux anunțau, în numele muncitorilor reprezentați, greva.

» La început s-a protestat câte două ore pe zi, în fiecare schimb, în cadrul unor greve de avertisment.

» Pe 4 martie sute de muncitori din fabrică au oprit producția și au declarat grevă generală pe perioadă nedeterminată.

» Până miercuri, 13 martie, conducerea filialei Electrolux din Satu Mare a refuzat orice dialog cu greviștii. Au acceptat însă o discuție, după solicitarea prefectului Satu Mare Darius Filip.

» La discuția organizată la prefectură, conducerea Electrolux a anunțat că va convoca sindicatul la o întâlnire luni, 18 martie. Până atunci greva continuă.


Angajații Electrolux sunt reprezentați de sindicatul Samus, al cărui președinte este Sorin Faur. Potrivit acestuia, în acest moment sunt în grevă generală 420 de muncitori din cei 700 câți are fabrica.

Alături de muncitori au venit și doi angajați din birouri. Doi din cei aproape 150 care lucrează în zona de administrație și servicii la fabrica din Satu Mare.

Muncitorii greviști cer doi lei în plus la ora de muncă, ceea ce ar însemna o creștere a salariului net cu 300 de lei. Conducerea oferă o mărire de 5% și un bonus de prezență de 150 de lei.

Acordarea bonusului de prezență presupune să nu lipsești nicio zi de la muncă în luna respectivă. Nici măcar din motive medicale.

Contractul colectiv de muncă la nivelul fabricii a expirat pe 31 ianuarie 2019. Pentru a preîntâmpina greva, sindicaliștii și-au prezentat cerințele înainte de expirarea contractului. Ele au fost însă ignorate de conducerea Electrolux România, susțin reprezentanții muncitorilor.

“Noi până în 31 ianuarie am încercat să găsim o soluție. Nu a existat nicio deschidere”

, ne-a declarat Vasile Dârle, secretarul Confederației Sindicale Cartel Alfa, filiala Satu Mare. Și doleanțele rămân ignorate în continuare.

Singurul mesaj transmis din partea conducerii a fost <acceptați mărirea de 5% și bonusul de prezență sau la revedere>.Ce înseamnă acest la revedere, nu știu”, conchide Sorin Faur de la sindicatul Samus.

Un român, un polonez și-un ucrainean

Muncitorii și-au bazat solicitările pe o directivă Electrolux privind locul de muncă, valabilă la nivelul întregului grup – un fel de regulament general care guvernează felul în care filialele companiei ar trebui să acționeze în organizarea și gestionarea structurii de angajați. În Directiva scrie clar că

Electrolux încurajează luarea în vedere a costului satisfacerii nevoilor de bază pentru angajați și familiile lor, ca parte a definirii nivelurilor salariale.

Sorin Faur precizează că au invocat această prevedere înaintea conducerii, plecând de la o cercetare realizată de Syndex, Institutul de Cercetare a Calității Vieții, împreună cu Fundația Friedrich Ebert Stiftung.

Publicată în toamna lui 2018, cercetarea arată faptul că pentru o persoană adultă coșul minim decent de consum este de 2.552 lei/lună.

Mărirea pe care sindicaliștii o cer ar însemna ca un muncitor care lucrează la bandă să câștige 2.000 de lei net lunar. “Am zis că nu e o cerere exagerată…”, se justifică Faur. Mai ales că, susține el, muncitorii din România sunt cei mai prost plătiți din țările UE în care funcționează fabrici Electrolux.

“Nu ne comparăm cu Suedia sau Germania”, continuă bărbatul, “dar ne putem compara cu Ungaria și Polonia, de exemplu”.

Sindicalistul spune că un muncitor Electrolux în Polonia câștigă în jur de 600 de euro, la care se mai adaugă un bonus de prezență în jur de 100-150 de euro. În Ungaria salariul se apropie de 500 de euro.

Colegii polonezi însă au o variantă. Pot pleca să lucreze în Germania. Lucru care s-a întâmplat deja. Locul polonezilor a fost luat în fabricile Electrolux de ucraineni plătiți mai puțin decât un muncitor polonez, dar mai bine decât unul român la Satu Mare.

Δ Conducerea fabricii a atacat în instanță legalitatea grevei. Procedurile judiciare sunt în faza de apel.

Muncitorul român care lucrează la benzile de montaj câștigă 360 de euro. Cel care lucrează la presă câștigă 400 de euro. Vorbim de muncă calificată. Cu mărirea cerută, salariile muncitorilor români s-ar apropia de cele din Ungaria, dar tot cele mai mici ar rămâne la nivelul grupului Electrolux în Europa.

Am încercat să aflăm de la sindicaliști dacă, din informațiile și analizele lor, fabrica poate oferi mărirea pe care ei o cer. Vasile Dârle de la Cartel Alfa ne-a spus că nici nu se pune problema să nu poată. Nici măcar conducerea nu a invocat așa ceva vreodată, susține sindicalistul:

“Niciodată, la nicio discuție nu au motivat că nu există bani sau că nu suntem pe profit.”

De la Faur am aflat că mai demult Electrolux era perceput ca un angajator care plătește bine. Dar între timp, explică sindicalistul, au venit din urmă alte fabrici și au depășit oferta companiei suedeze. Asta și pentru că la Electrolux nu se mai fac în prezent ore suplimentare, care ar mai fi adăugat ceva la salariile lunare.

De ce nu mai sunt ore suplimentare la Electrolux? Pentru că au fost angajați muncitori temporari, adică muncitori cu contract pe două, trei sau cinci luni. Sunt în jur de 200 astfel de cazuri, angajați în fabrica din Satu Mare, susține Sorin Faur.

Directiva Electrolux care reglementează relațiile de muncă subliniază că

Unitatea nu trebuie să angajeze lucrători în baza unor contracte temporare repetate sau pe termen lung, direct sau prin agenții de plasare de forță de muncă sau scheme de ucenicie, pentru a evita plata salariilor și a avantajelor acordate lucrătorilor permanenți sau pentru a evita exercitarea de către angajați a drepturilor lor legale de organizare și negociere colectivă.

Erau foarte bune orele suplimentare, spune Sorin Faur, pentru că erau suficienți muncitori dispuși să-și sacrifice o sâmbătă pentru bani în plus la salariu. Preconizează că, la nevoie, măcar 300 ar fi acceptat fără probleme să vină.

Discuția însă acum e despre creșterea de doi lei la ora de muncă. Fără ea cei 420 de muncitori nu se vor întoarce în fabrică, iar asta înseamnă pentru fiecare zi de grevă un minus de 2.000 de aragaze care ar fi putut fi asamblate. Tot ce mai produce acum Electrolux România sunt plitele. Pentru producția lor e nevoie de puțin angajați.

Baletul cifrelor și-o mână de ajutor de la statul român

În penultima zi a anului 2001, Guvernul României condus de Adrian Năstase emitea o hotărâre pentru aprobarea Strategiei de dezvoltare a industriei aparatelor și mașinilor de uz casnic din România pe perioada 2001-2010.

Strategia făcea o sinteză a sectorului industrial, menționând privatizări de succes, precum Electrolux, și acordând afacerilor private din domeniu posibilitatea accesării unor finanțări publice din Fondul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru realizarea unor programe de investiții pentru modernizări tehnologice, protecția mediului, cercetare-dezvoltare de produs și transfer tehnologic.

În total, statul român punea la bătaie aproape 7 milioane de dolari pentru a susține competitivitatea companiilor din domeniu, printre ele – jucând un rol major – și Electrolux.

În strategia guvernamentală este prezentată și o evoluție a productivității muncii în industria aparatelor de uz casnic. Ea se dublase din 1995 până la momentul emiterii hotărârii de guvern din 2001 – și era prognozată să se tripleze până în 2010.

Evoluția pozitivă a afacerilor din sector de manifestă și după 2010, în statisticile fiscale ale filialei Electrolux din Satu Mare. Dacă în 2013, compania a avut o cifră de afaceri de peste 450 de milioane de lei, fabrica a încheiat 2017 cu vânzări totale de aproape 600 de milioane de lei. Cu aproximativ același număr de angajați, în jur de 900.

În 2013, 2014 și 2015, Electrolux Satu Mare a încheiat exercițiul financiar pe pierdere, una tot mai mare de la an la an, în ciuda creșterii constante a cifrei de afaceri.

În 2016, însă, compania și-a revenit brusc în eficiență contabilă, încheind anul cu un profit net de aproape 12 milioane lei. În 2017, Electrolux a ieșit tot pe plus, cu aproape 8 milioane lei net.

În tot acest timp, salariile muncitorilor mai mult au stagnat, creșterile acoperind minimal doar inflația.

Odiseea unui comunicat reîncălzit

Sindicaliștii sătmăreni au trimis scrisori în Suedia, celor din conducerea companiei-mamă, dar și altor colegi sindicaliști. Până acum fără niciun efect.

Sorin Faur de la Samus spune că în perioada în care erau în grevă de avertisment au venit trei reprezentanți Electrolux din Suedia. Nu au discutat însă cu sindicaliștii, pentru a le afla solicitările și motivele.

“Ne-au văzut, ne-au filmat, ne-au fotografiat de zici că eram la Zoo și atât. Nu ne-au întrebat nimic”

, povestește Faur.

La nivelul grupului internațional, Electrolux România este a treia filială din Europa de Est ca număr de angajați, după Polonia și Ungaria. Și a șasea din toată Europa. În 2018 avea 888 de angajați, potrivit datelor Electrolux.

Δ Sindicaliștii au cerut board-ului din Suedia să trimită pe cineva care să vorbească cu ei, să le asculte nemulțumirile și cerințele. Să audă și varianta lor de poveste. | Foto: Cristian Câmpan

Am trimis în cadrul unei solicitări de presă câteva întrebări grupului suedez.

Am solicitat amănunte legate de grevă, de salariile muncitorilor români în comparație cu cele din Polonia și Ungaria, de muncitorii angajați temporar, contrar prevederilor din directivele grupului, dar și de directorul fabricii din Satu Mare și lipsa de comunicare dintre el și muncitori.

Directorul fabricii Electrolux Satu Mare este Dietmar Bloemer. Era la conducere și în 2012 când a avut loc precedenta grevă mare, de 20 de zile. Tot el era la conducere și la începutul lui 2018 când a avut loc o altă grevă mai mică.

În 2018 muncitorii au obținut o creștere salarială de 5% și creșterea valorii bonurilor de masă de la 12 la 15 lei. Era cea mai mare creștere din ultimii ani. În mod obișnuit, salariile muncitorilor de la Electrolux se indexează cu inflația, adică 2-3% în majoritatea anilor din urmă. De data asta, însă, muncitorii vor mai mult decât acoperirea inflației.

La un salariu net de 1.700 de lei, o mărire de 5% (precum cea propusă de conducerea Electrolux) înseamnă 85 de lei în plus la salariul net.

Grupul suedez Electrolux a transmis întrebările trimise de Dela0.ro către biroul din România al companiei. Iar Departamentul de Relații Publice Electrolux a decis să dea mai departe, în loc de răspunsuri concrete, un comunicat deja emis anterior și către presa locală din Satu Mare, pe 8 martie.

Potrivit comunicatului – care nu răspunde niciuneia din întrebările noastre – relatările publice ale grevei nu reflectă în totalitate situația procedurilor de negociere. Electrolux susține că a propus atât creșterea salariului de bază, cât și un beneficiu adițional sub forma unui bonus de prezență, depășind astfel semnificativ rata inflației din România.

Totuși, contraoferta Electrolux la solicitările greviștilor a fost mereu menționată, atât de aceștia, cât și jurnaliștii din Satu Mare care au relatat în presa locală. E bizară, în context, susținerea companiei că s-ar fi propagat informații parțiale, care nu reflectă realitatea.

Realitatea e că oferta Electrolux nu e considerată suficientă de muncitorii greviști. Ei vor 2 lei în plus la ora de muncă.

“În condițiile în care procesul de negociere cu organizația sindicală privind condițiile contractului colectiv de muncă este în derulare, preferăm să nu furnizăm alte detalii.

Suntem încrezători că părțile implicate acționează responsabil pentru a asigura bunăstarea și satisfacția angajaților, precum și dezvoltarea durabilă a fabricii de la Satu Mare.”

Electrolux într-un răspuns pentru Dela0.ro

Contrariați de comunicatul primit, am revenit la compania-mamă, în Suedia, pentru a cere totuși și niște răspunsuri. Ni s-a transmis că el, comunicatul, reprezintă poziția grupului.

Acest comunicat a apărut în presa locală pe 8 martie. În timp ce în el se vorbește de negocieri și de încredere, sindicaliștii susțin că nu a existat nicio deschidere către dialog constructiv de la intrarea în grevă. Primul dialog sindicaliști-conducere a avut loc miercuri, 13 martie, în cadrul întâlnirii organizate de prefectură.

Sindicalistul Dârle le-a explicat reprezentanților Electrolux că ei nu mai au ce negocia. Mandatul dat de cei peste 400 de muncitori este cât se poate de clar. Doi lei în plus pe oră și nimic mai puțin.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.