Ministerul Familiei a pus recent în dezbatere publică un proiect legislativ care prevede oferirea unor împrumuturi garantate de stat pentru organizarea unor “evenimente care conduc la obținerea statutului de familie”. Ideea programului, intitulat FamilyStart, ar fi să stimuleze creșterea natalității.
De câtă creativitate sunt în stare guvernanții români în materie de politici publice?
Programul are un caracter socio-educațional și are ca scop promovarea familiei tradiționale, se precizează în documentul pus în dezbatere.
Pentru familia tradițională, compusă din bărbat și femeie legați prin sfânta taină a cununiei, Ministerul Familiei oferă și alte avantaje. Cum ar fi posibilitatea achiziționării unui automobil cu șapte locuri. Condiția este să fii proaspăt căsătorit.
Ideea că familia trebuie asociată exclusiv cu căsătoria este una pe care pedalăm de secole în spațiul românesc. În urmă cu 120 de ani, la început de secol XX, pericolul de moarte la adresa căsătoriei, natalității și moralei era concubinajul.
Pentru documentarea acestui episod de la rubrica Pixul cu mină pașii ne-au purtat din nou spre Biblioteca Centrală Universitară. Unde am răsfoit, cu nedisimulată curiozitate, o lucrare a doctorului Emanoil Elefterescu publicată la 1904, Despre răul concubinajului în poporul nostru.
Elefterescu era un apărător atât de înverșunat al familiei tradiționale încât lua în calcul inclusiv posibilitatea ca viciul concubinajului să fie pedepsit prin lege. Cu amendă sau închisoare.
Ia să vedeți.
Infamii care trăiau în concubinaj
Acest urât viciu al concubinajului a pătruns foarte mult în mijlocul poporului nostru de la sate, care amenință a înlocui cu totul căsătoria legitimă și pe care îl putem numi un viciu modern.
Concubinajul la oricare popor este cea mai mare dovadă despre decadența lui morală. Este ca un venin care încet pe nesimțite, dar sigur, nimicește morala și scurtează viața poporului. În timpuri trecute, toți care trăiau în concubinaj trăiau ca infami și oameni fără onoare înaintea publicului.
Tinerimea cea desfrânată
Cu durere trebuie să vedem că viermele roade arborele virtuții căsătoriei tocmai la rădăcina lui, pentru că și în inima poporului din clasa de jos, și mai cu seamă a poporului nostru de la țară, s-a răcit pietatea cea exemplară moștenită de la străbuni către taina căsătoriei.
Deoarece tinerimea de la sate petrece cea mai mare parte pe la orașe, fie pentru serviciul militar, fie prin alte împrejurimi, și luându-se după exemplul tinerimei stricate, viețuiesc în căsătorie nelegiuită sau concubinaj. Tinerimei cele desfrânate nu-i pasă de amenințările părinților și nici de lacrimile mamelor. Nu o înspăimântă nici sabia cea cu două tăișuri a Cuvântului lui Dumnezeu, nici vocea cea puternică a sfintei Biserici nu o poate trezi din letargia desfrânării.
Consecințele concubinajului
Deși unii tineri încheie căsătoria legitimă după ce au petrecut mai mulți ani în concubinaj, cu toate acestea ei niciodată nu pot avea o viață pașnică socială, pentru că scârbindu-s ei singuri de răutatea faptelor celor destrăbălate, la cea mai mică diferență se despart.
Iar dacă nu se căsătoresc conform legilor atât civile, cât și bisericești, se văd o mulțime de cazuri triste din partea femeilor care-și leapădă copilul înainte de a-l naște, numai ca să poată scăpa de greutățile creșterii.
Copiii, corupți în familiile necăsătorite
Prin concubinaj mai întâi se clatină viața familială, care este fundamentul societății. De aici ne naște acel efect trist al împiedicării procreării de copii. Statisticile arată, că din o sută de concubinaje, cel mult 16 procrează copii. Așadar acest lucru ar fi de ajuns a pune pe gânduri pe orice om bine simțitor.
Dacă se întâmplă că dintr-o căsătorie nelegiuită să se nască și copii, atunci își poate închipui oricine ce creștere vor căpăta asemenea copii în asemenea corupțiune familială. Astfel concubinajul, ca o adevărată cangrenă socială, își întinde efectele sale cele dureroase din generație în generație.
Decăderea religiozității
Una din cauzele cele mai principale ale acestui viciu este decăderea religiozității. Nu vom zice că doar în poporul nostru a pierit simțul religios, cu toate acestea nimeni nu poate nega cât de mult a scăzut simțul religios în clasele inteligente, în casele cărora nu se mai vorbește deloc despre religiune.
Dacă clasele inteligente ar trăi separate de popor nu ar fi niciun pericol religios. Însă oricine știe în ce relații de apropiere sunt mai toate clasele inteligente cu poporul.
Să nu ne prindă mirare că răul concubinajului s-a încuibat foarte mult în poporul nostru, pentru că toate relele sociale și morale se încuibă mai iute acolo, unde lipsește cultura, unde lipsește școala. Și așa poporul nostru n-are școală, nu este destul de deșteptat și de aici vine răul, că nu este în stare să cunoască urmările cele mai înfiorătoare ale concubinajului.
Minusurile concubinajului
Femeia căsătorită legal are dreptul de a purta numele bărbatului său, iar cea care trăiește nelegitim nu are acest drept.
Femeia căsătorită legal are dreptul a cere de la soțul ei pensie alimentară pentru susținerea ei, în cazul în care bărbatul n-ar mai voi să trăiască cu ea și cere divorț. Pe câtă vreme cea care trăiește nelegitim nu are nici un drept, pe ea poate oricând bărbatul să o alunge, neputând cere nici măcar o leafă pe timpul cât a trăit cu acel bărbat.
Legea a stabilit ca averea de la părinți să rămână la urmașii lor, adică copiilor. Și ce credeți, că copiii rămași de la părinții nelegitimi au drept ca să capete averea rămasă de la părintele lor? Doamne ferește! Și ce durere mare este pentru părinte, când ar putea vedea că alții mănâncă agoniseala lui, iar copiii lui pier de foame?
Rolul preotului
Preotul în a cărui parohie se află oameni care trăiesc nelegitimi nu trebuie să lase nici o ocazie fără de a-și învăța poporul său despre demnitatea, sfințenia și mărirea sfintei taine a căsătoriei.
Preotul, ca să poată și mai mult face ca poporul să se dezbare de acest urât viciu, să refuze Sfânta Cuminecătură celor ce trăiesc în concubinaj, căci sfânta Biserică îi consideră nevrednici de a primi corpul și sângele Mântuitorului.
Să nu se mai ducă în casa acestor oameni nici cu botezul la Bobotează și la alte sărbători unde trebuie să se ducă cu sfânta Cruce, la sfeștanii, pomeni și alte servicii bisericești.
Rolul Bisericii
Mijloacele pentru combaterea acestui rău ar fi de două feluri, mai întâi cel care trăiește nelegiuit să fie pedepsit cu amendă sau închisoare, dar trebuie să facă statul o lege în această privință.
Iar al doilea mijloc este de a face cunoscut poporului urmările cele rele ale concubinajului ca să se ferească de ele, iar pe altă parte a sfătui poporul ca să-și dea copiii la școală și să cerceteze Biserica. Pentru că școala luminează mintea și lățește cultura, iar Biserica propagă morala.
Și oare cine să poată pune capăt acestei rele revărsări a corupției morale? Poate că vor zice unii că statul cu legile lui? Dar legile politice pot să pedepsească excesele în contra instituției căsătoriei ca sacrament comis.
Însă a restabili autoritatea cea decăzută a căsătoriei nu este chemarea statului, pentru că toate instituțiile statului și-au împrumutat sămânța existenței lor din arborele cel de muștar al Bisericii.
