Se împlinește în vară un an de zile de când o nouă majoritate parlamentară a învestit la Chișinău un guvern care și-a propus să reformeze din temelii sistemul de justiție din Republica Moldova.
Sintagma reformă judiciară nu-i deloc una nouă peste Prut, unde în ultimul deceniu toate administrațiile centrale au conturat pe hârtie nevoi și direcții de reorganizare a justiției. Și-n timp ce reforma s-a tot formulat și reformulat, în realitate problemele justiției moldovenești s-au adâncit, iar statul a fost abandonat rețelelor de corupție politico-economică.
Noua putere de la Chișinău pare echipată astăzi cu voința de a reconsolida acest serviciu public fundamental, fără de care nu poate fi imaginată o democrație funcțională. Dar cum asiguri, într-un sistem de justiție precum cel din Republica Moldova, implementarea rapidă și eficientă a unor standarde de integritate și independență?
Peste Prut, sistemul judiciar se gestionează din punct de vedere profesional prin intermediul a două organisme esențiale: Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) și Consiliul Superior al Procurorilor (CSP). Modelul e diferit de cel românesc, unde avem un singur CSM, cu două secții – una pentru judecători, alta pentru procurori. La Chișinău, funcționează două consilii separate, fiecare beneficiind de propriile structuri.
Miza majoră a reformei în justiție este deocamdată chiar componența acestor consilii, adică metodologia prin care se va obține calitatea de membru. Un mecanism de evaluare extraordinară a candidaților la CSM și CSP e operaționalizat în această perioadă. Ulterior ar trebui ca toți judecătorii și procurorii din sistem să treacă o verificare de integritate.
Vor reuși strategiile de pe hârtie să nu eșueze în practică și de data aceasta?
Am mers în Republica Moldova pentru a afla încotro se îndreaptă justiția de acolo.
