Vieti improvizate

A fost Ziua Mondiala a Locuirii, prilej sa constatam iar ca stam rau cu locuirea in orasele si satele Romaniei. Doar in Bucuresti sute de oameni ajung anual in strada. Avem extrem de putine locuinte sociale, le distribuim dupa criterii bizare, iar adesea chiar mai improvizata decat locuirea este interventia autoritatilor.

0

Locuirea in conditii adecvate si sigure? Locuinte sociale pentru cei provenind din categorii vulnerabile? Proceduri clare de interventie in cazul evacuarilor, astfel incat sa nu mai avem oameni lasati in strada la voia intamplarii?

Despre toate acestea ar trebui sa vorbim de Ziua Locuirii – si tuturor acestor intrebari ar trebui sa le gasim raspunsuri adecvate in celelalte zile din an.

Putem sa incepem chiar de aici, din Bucuresti, de la Administratia Fondului Imobiliar, institutia care gestioneaza, printre altele, si locuintele sociale la nivelul Capitalei. AFI este subordonata Primariei generale, dar nu se stie cu adevarat ce gestioneaza si cum gestioneaza aceasta institutie administrativa care a batut toate recordurile de netransparenta.

Practic, de la AFI nu poti afla mai nimic, pentru ca AFI nu raspunde niciodata solicitarilor la informatii publice. Nu putem vorbi fara aprobare de la Capitala (n.r. – Primaria generala), e scuza cel mai des invocata. Iar aprobarile nu vin oricat le-ai astepta. Nu-i o realitate din mandatul Gabrielei Firea – e pur si simplu o practica impamantenita de ani si ani, indiferent de culoarea politica a edililor bucuresteni.

Si tot indiferent de culoarea politica, Ziua Mondiala a Locuirii, ca si restul zilelor din an, gaseste in sectorul 5 din Bucuresti zeci de oameni locuind in boxe de cativa metri patrati, la subsolurile blocurilor de pe Calea Ferentari.

Intr-un spatiu de cinci metri patrati locuiesc trei oameni. Intr-un alt spatiu de noua metri patrati locuiesc cinci persoane. O alta boxa de 16 metri patrati gazduieste patru persoane. Si tot asa, exemplele ar putea continua.

Realitatea e cunoscuta de cel putin un deceniu, pentru ca de aici, de la un incendiu izbucnit intr-una dintre boxe, a pornit in noiembrie 2006 Intifada din Ferentari. Patru copii mureau atunci intr-o locuinta improvizata – dar oamenii continua sa locuiasca in astfel de spatii, spre indiferenta autoritatilor locale si centrale.

Oamenilor din boxe li se percep bani pentru intretinere. Cei trei locatari ai boxei de cinci metri patrati mentionate mai sus au de platit 42,8 lei pentru iulie 2017. Cei din boxa de noua metri patrati datoreaza administratiei 258 de lei. In boxe totul este improvizat, caci ele nu au fost niciodata gandite ca locuinte, ci ca spatii de depozitare.

Potrivit legii, schimbarea destinatiei unui spatiu in locuinta se poate face numai cu avizul comitetului executiv al asociatiei de locatari si cu acceptul proprietarilor direct afectati. Pe langa asta, insa, este obligatoriu ca spatiul respectiv sa indeplineasca conditii minime din legea locuintei, adica sa aiba cel putin 18 metri patrati, bucatarie, grup sanitar si acces la utilitati.

In lipsa indeplinirii acestor conditii avizele locatarilor nu ar trebui sa aiba valoare. Pe baza lor si respectand conditiile din legea locuintei proprietarul cere autorizatie de la primarie. Tot legea spune clar ca primariile sunt obligate sa verifice la eliberarea autorizatiei daca sunt indeplinite conditiile din legea locuintei.

Boxele de pe Calea Ferentari in care locuiesc zeci de oameni sunt doar un exemplu despre cum se rostogoleste indiferenta societatii. Asociatiile de locatari permit locuirea in astfel de spatii, autoritatile locale inchid ochii. Aparent, toata lumea e multumita: proprietarii apartamentelor exploateaza boxele inchiriindu-le spre locuire; cheltuielile generale in bloc se reduc; primaria nu are oameni in strada si poate sa ascunda deficitul enorm de locuire sociala.

Am scris anul trecut, in seria Ferentari Lux, despre viata la boxe, despre locuirea in conditii total neadecvate. Am solicitat atunci primarului sectorului 5 Daniel Florea un punct de vedere. Nu s-a oferit niciun punct de vedere. Recent am fost din nou in zona si-am vazut tabelul lunar cu intretinerea de la unul dintre blocuri. In boxele sale (blocul are trei scari) locuiesc 33 de oameni.

Iata si recomandarile saptamanii.

Ce nu poate lasa in urma Diana Oncioiu

Pentru ca saptamana aceasta ar trebui sa fie despre locuire in conditii decente si sigure, recomandarile mele sunt:

Ce nu poate lasa in urma Iulian Andrei

  • O carte

Arhipelagul unei alte vieti, Andrei Makine, Polirom
  • Trei destinatii

Valletta. Floriana. Sliema. Toate in Malta.
  • Turcia din Romania

Satul Baspunar. In Dobrogea
  • Un cantautor 

Geanny Morandi. Nu las link. Nu sunteti gata. Cautati cand va simtiti pregatiti.

Ce nu poate lasa in urma Vlad Stoicescu

  • O biografie (normala la cap) a generalului de Securitate Iulian Vlad

A murit ultimul sef al Securitatii, Iulian Vlad. Prilej pentru mai multe redactii centrale sa deplanga disparitia unui “erou”, “patriot”, “as al serviciilor de informatii”.

Ne-am obisnuit: avem memoria atat de scurta incat putem transforma, retrospectiv, orice calau in persoana respectabila. Iulian Vlad a servit decenii la rand un regim odios – dar sfarseste acum in aplauze postume. Ceva e cu siguranta gresit in felul nostru de a ne raporta public la trecutul recent.

Si totusi, oricat ar incerca unii sa le deformeze, faptele raman. O inlantuire deloc omagiala a faptelor de viata ale generalului Vlad, AICI.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.