Când vine vorba de formularea și implementarea unor politici publice pentru categoriile vulnerabile din România (familii aflate în prag de sărăcie, bătrâni cu pensii mici, beneficiari de venit minim garantat), autoritățile naționale dau adesea dovadă de nepricepere și diletantism.
Avântul populist e omniprezent și atunci când aceste autorități justifică acordarea unor ajutoare financiare; și atunci când ele militează pentru retragerea sau anularea unor astfel de ajutoare. În general, politicile publice formulate pentru vulnerabili nu ilustrează în mod practic niciun interes real pentru îmbunătățirea vieții celor pe care ar trebui să-i ajute.
Cel mai recent exemplu îl reprezintă voucherele de 50 de euro menite – pe hârtie – să sprijine persoanele nevoiașe. Înainte de toate, inițiativa guvernamentală riscă să fie imposibil de implementat dintr-un motiv simplu și aiuritor: nu se știe deocamdată cine anume va achita nota de plată.
Europa Liberă a scris despre încurcătura legată de sursele financiare ale acestui program de ajutorare. În timp ce o parte a guvernului invocă banii europeni, o alta susține că nu există de fapt niciun acord comunitar în acest sens. Ministrul Muncii, social-democratul Marius Budăi, a anunțat deja că primele vouchere vor fi plătite, cel mai probabil, din bugetul de stat. Și după aia vor mai vedea guvernanții.
Între timp, premierul Nicolae Ciucă a ieșit public și a explicat că finanțarea programului va fi 50% din bani europeni și 50% de la bugetul de stat.
Ministrul Budăi a declarat că voucherele de 50 de euro, care vor fi distribuite o dată la două luni, vor putea fi folosite pentru a cumpăra șase alimente de bază. Mai exact: pâine, cartofi, ulei, orez, carne de pui și ouă. Ministrul a mai precizat că e posibil ca lista să mai sufere ajustări.
Așadar, în practică voucherele nu vor putea fi folosite – în mod generic – pentru alimente, ci doar pentru anumite alimente. Cum și de ce s-a ajuns la această soluție? Niciun factor responsabil din Guvernul Nicolae Ciucă nu a oferit o explicație publică în acest sens.
Nu există, de asemenea, explicații nici pentru formula birocratico-financiară care a determinat ca voucherele să fie de exact 50 de euro și nu de 40, 70 sau 100 de euro. De aceste vouchere vor beneficia și pensionarii care au o pensie mai mică de 1.500 de lei, dar și beneficiarii de venit minim garantat.
Pentru o familie formată din trei copii și doi adulți, care primește VMG, voucherul va avea o însemnătate mult mai mică decât pentru un pensionar care primește o pensie de 1.499 de lei. Pentru anumite categorii voucherul va fi o completare binevenită, în timp ce pentru altele același voucher va face diferența dintre a avea sau nu ce pune pe masă. Pentru ambele categorii valoarea găsită și acordată de stat este aceeași: 50 de euro la fiecare două luni.
Să luăm un exemplu. O familie cu cinci membri (doi adulți, trei copii) primește în momentul de față un ajutor social de 554 de lei, la care se adaugă alocațiile copiilor în valoare de 450 de lei. Aceeași familie ar mai putea primi și alocația pentru susținerea familiei, adică în jur de 250 de lei. Ajungem la un total de 1.254 de lei.
Din voucherul de 50 de euro, familia din exemplul nostru își va putea achiziționa cinci-șapte pui de circa două kilograme, la fiecare două luni. Asta în cazul în care decide să folosească toți banii pentru a acoperi necesarul de proteină (ceea ce nu prea se întâmplă în practică). Oricare ar fi nevoile familiei, de acești bani membrii ei nu vor putea cumpăra altceva decât pâine, cartofi, ulei, orez, carne de pui sau ouă.
Am ales să dăm exemplul cărnii pentru că, în general, familiile cu posibilități foarte reduse aleg să nu cumpere carne, ci mai degrabă cartofi, ulei și cea mai ieftină pâine.
De-a lungul anilor am intrat în multe locuințe pauperizate și am stat de vorbă cu sute de persoane marginalizate. În căminele lor carnea e un lux, iar “mâncarea” de ceapă călită în ulei ceva comun, la ordinea zilei. Dacă vă întrebați de ce unii copiii din medii dezavantajate sunt supraponderali, aflați că principala cauză e alimentația deficitară. Atât își permit părinții lor: cartofi și pâine.
Pentru un pensionar cu o pensie de 1.499 de lei voucherul va avea, poate, o contribuție ceva mai vizibilă. Să zicem că un astfel de pensionar ar putea să își achiziționeze toate cele șase alimente de bază luate în calcul de guvern. Dar dacă nevoile pensionarului sunt altele? Palatul Victoria nu pare să fi luat în considerare această posibilitate.
Autoritățile au gândit un program de vouchere care nu ia în calcul nevoile reale ale beneficiarilor săi, care provin oricum din categorii sociale foarte diferite. Pentru un pensionar e posibil ca voucherul să fi fost mai degrabă folositor pentru plata utilităților (pensionarii au început deja să se împrumute de la casele de ajutor reciproc). Sau pentru acoperirea cheltuielilor cu medicamentele. Chiar și compensate, multe tratamente pot înghiți zeci de procente din pensiile mici.
Un principiu de bază în formularea politicilor publice este acela că trebuie să cunoști nevoile categoriilor sociale pe care îți propui să le ajuți. Altfel, ajungi să orbecăi precum Guvernul României.
Ori poate că scopul actualei alianțe guvernamentale PSD-PNL-UDMR nu e să gândească politici publice eficiente. Ci să câștige, prin orice mijloace, voturi. În acest caz, voucherele de 50 de euro ar fi doar în teorie parte a unei strategii guvernamentale. În practică, ele ar fi de fapt niște pomeni electorale soldate cu rezultatul dintotdeauna al pomenilor electorale: chiar abandonarea celor vulnerabili.
Iată și recomandările săptămânii.
Ce nu poate lăsa în urmă Diana Oncioiu
Crimele soldaților ruși
AICI.
O statistică
În cea mai recentă ediție a Judecății de Acum, Vlad Stoicescu a precizat că, până la reținerea Elenei Udrea în februarie 2015 în dosarul Gala Bute, Gazeta Sporturilor publicase deja 40 de materiale pe acest subiect. Primul articol fusese publicat în 2011. Toți cei care între 2011 și 2015 i-au adus plecăciuni doamnei Udrea nu pot spune azi că nu știau. Arhiva GSP pe subiect poate fi consultată AICI.
Ce nu poate lăsa în urmă Vlad Stoicescu
Judecata de Acum #13 (sezonul 2)
»» CAZUL CAMELIA BOGDAN. O judecătoare este hăituită ani de zile chiar de organele judiciare care ar fi trebuit să o ocrotească. Într-un final, sistemul se dovedește mai puternic, iar judecătoarea este înlăturată din magistratură. Deși aparent temeinică din punct de vedere legal, excluderea se dovedește – la o privire mai atentă – o înlănțuire de operațiuni orchestrate. Ce spune “execuția” Cameliei Bogdan despre justiția din România?
»» CAZUL ELENA UDREA. O politiciană al cărei renume s-a întemeiat pe trafic de influență și corupție este condamnată într-un dosar de cheltuire ilegală a banilor publici. Faptele s-au petrecut cu mai bine de un deceniu în urmă, iar caracterul lor penal a fost evident de la bun început. Dar politiciana se afla în plenitudinea puterilor sale și nu putea fi deranjată atunci nici de justiție, nici de colegii din politică. Ce spune “mărirea și decăderea” Elenei Udrea despre societatea noastră?
Emisiunea integrală AICI.
Ne găsiți și pe Spotify, Apple Podcasts și Google Podcasts.
