Spre finalul lunii ianuarie burtierele posturilor TV s-au înroșit de BREAKING NEWS. Vreme de o săptămână o țară întreagă a vorbit numai despre crima de la Cenei, o comună din județul Timiș. Un băiat de 13 ani din localitatea bănățeană omorâse un alt minor de 15 ani după ce planificase fapta timp de o lună. O poveste înfiorătoare, crimă șocantă, detalii terifiante – asta consemnau mai toate jurnalele de știri. Dar în afara detaliilor punctuale ale crimei, se întindea un deșert de date și informații despre contextul mai larg al crimei.
Dela0.ro și Starea Nației realizează în parteneriat un format video săptămânal de jurnalism explicativ. Am botezat seria DESPICAT, iar în primul episod abordăm într-o formă prescurtată chiar informațiile expuse mai pe larg în acest articol. Ai practic și o versiune video a jurnalismului pe care-l facem!
Pe fondul emoției create societatea a dezbătut întâmplarea mai ales din perspectiva punitivă: cum ar putea să răspundă penal minorul, cum ar putea fi trimis după gratii. Ministrul justiției Radu Marinescu a simțit oportunitatea și s-a cățărat populist pe acest val public. Pe 26 ianuarie a anunțat formarea unui grup de lucru la nivelul ministerului, care să analizeze posibilitatea modificării cadrului legislativ astfel încât un copil sub 14 ani să răspundă penal la comiterea unei infracțiuni.
Este un demers juridic semnificativ pe care dorim să-l facem, vom lucra săptămânal (…)
Eu consider că în momentul de față trebuie să avem instrumente suplimentare pentru a ne asigura că există o formă de răspundere (n.r. – a minorului care comite infracțiuni)
, declara ministrul la final de ianuarie într-o intervenție telefonică la B1 TV.
Mai nimeni nu își punea problema dacă nu există și o formă de răspundere a statului în cazul minorilor delincvenți, ba chiar dacă nu cumva această responsabilitate o precede pe cea a făptuitorului (ale cărui comportamente antisociale în crescendo ar trebui remarcate și corectate înainte de comiterea unei infracțiuni).
În fapt, ministrul Radu Marinescu – și, prin extensie, Guvernul Bolojan – a făcut ce face în general factorul de decizie din administrația publică în fața unui eșec sistemic. În loc să se uite la premisele unui fenomen, se duce direct la consecințe, modificând din pix legi doar pentru a calma spiritele. Dar modificările din pix nu tratează adesea problemele de fond, ci înăspresc doar sancționarea efectelor.
De la anunțul ministrului Radu Marinescu au trecut 30 de zile lucrătoare. Ce s-a întâmplat cu respectivul grup de lucru? Răspunsurile vin de consilierul ministrului Justiției, Liviu Drăgănescu.
Potrivit acestuia, au fost organizate până acum două întâlniri oficiale din care a reieșit că scăderea vârstei la care minorii să răspundă penal ar fi în contradicție cu unele angajamente internaționale ale României. Participanții din cadrul grupului au propus mai degrabă susținerea unor măsuri educative. Confruntat cu faptul că legea prevede deja un eventai de servicii sociale pentru minorii sub 14 ani care comit fapte penale, Liviu Drăgănescu a menționat că ar fi vorba de servicii suplimentare, implementate cu succes în alte țări.
Ministerul Justiției nu pare să vadă paradoxul situației. România dispune de un cadru de intervenție socială în cazul minorilor sub 14 ani care comit infracțiuni. Problema e că acesta funcționează mai mult pe hârtie. Aparent, grupul de lucru constituit de ministrul Radu Marinescu vrea să mai adauge câteva servicii în nomenclatorul de intervenție. Tot pe hârtie.
Nimeni nu pare interesat să afle de ce soluțiile deja normate nu funcționează și în practică.
Statul încă strânge datele
Un grup ministerial de lucru care își propune analiza unor aspecte din sfera delincvenței juvenile nu ar trebui să ignore instituția care se ocupă formal de aceste cazuri. Dar în ciuda acestei reguli aparent banale, chiar această instituție lipsește de pe lista oficială a participanților anunțată de Ministerul Justiției.
Din grupul de lucru fac parte: reprezentanți ai mai multor direcții din Ministerul Justiției și ai Administrației Naționale a Penitenciarelor, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Consiliului Superior al Magistraturii, Institutului de Medicină Legală, Uniunii Naționale a Barourilor din România, facultăților de drept, asociațiilor psihiatrilor și psihologilor, criminaliștilor, plus reprezentanți ai organizațiilor neguvernamentale.
Și totuși, în România minorul sub 14 ani care comite fapte penale intră formal în competența direcțiilor generale de asistență socială și protecția copilului (DGASPC). Aceste direcții există la nivelul fiecărui județ și la nivelul fiecărui sector.
Halena-Omna Raicu, președinta Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție (ANPDCA), instituția care coordonează direcțiile generale de asistență socială, a confirmat într-o discuție cu Dela0.ro că ANPDCA nu face parte din grupul de lucru, dar a fost invitată să participe la o ședință a grupului. Una preliminară.
Halena-Omna Raicu a mai precizat că, separat de activitatea grupului de lucru de la Ministerul Justiției, și instituția pe care o conduce încearcă să înțeleagă defecțiunile sistemice după crima de la Cenei:
Facem și noi cercetările noastre prin DGASPC-uri, de exemplu solicităm care au fost cazurile și numărul… Statistic vreau să știu – și am dat o solicitare către toate DGASPC-urile, (n.r. – să aflu) câți dintre copii sunt sau au fost în cercetare pentru delincvență juvenilă în ultimii ani.
Practic, președinta ANPDCA susține că e angajată în momentul de față în colectarea asiduă a unor date pe care Dela0.ro, o modestă organizație media, le-a obținut și prelucrat deja. Datele au fost furnizate chiar de structurile DGASPC, cărora le-am trimis zeci de solicitări de presă imediat după crima de la Cenei. Din cele 47 de direcții din țară, 41 ne-au răspuns până la momentul publicării acestui articol.
Astfel, 6.421 de minori sub 14 ani care au comis fapte penale sau care au avut comportamente antisociale au primit servicii de la direcțiile generale de asistență socială din țară în perioada 2020-2025.
Am vrut să știm de la instituțiile implicate în prima linie în gestionarea delincvenței juvenile dacă au structuri dedicate pentru gestionarea minorilor infractori (n.r. – vorbim strict de aceia care comit fapte penale pentru care nu răspund penal), dacă au personal specializat, dacă au centre în care să ofere servicii specializate. Nu în ultimul rând, am vrut să aflăm de la aceste direcții cu ce provocări majore se confruntă în prevenirea delincvenței juvenile.
E important de subliniat că aceste direcții se ocupă și de minorii de peste 14 ani care comit fapte penale și care răspund penal. Cel puțin 7.500 de minori aflați în această situație au primit servicii de evaluare, consiliere și monitorizare în perioada 2020-2025.
La grămadă
Pe hârtie, România are din 2004 servicii specializate pentru minorii sub 14 ani care comit fapte penale. Atunci a fost adoptată legea privind protecția și promovarea drepturilor copilului. Ea conține un capitol intitulat Protecția copilului care a săvârșit o faptă penală și nu răspunde penal. Atenție la nuanță: de la bun început aceste intervenții corective au fost gândite ca o formă de protecție, nu de pedepsire!
Potrivit capitolului menționat, există mai multe tipuri de servicii pe care statul le oferă în cazul delincvenților juvenili: consiliere psihologică, supraveghere specializată sau plasament.
Supravegherea, care e măsura mai blândă, înseamnă că minorul infractor rămâne în familie cu respectarea unor obligații – frecventarea cursurilor școlare; utilizarea unor servicii de îngrijire de zi; urmarea unor tratamente medicale, consiliere sau psihoterapie; interzicerea de a frecventa anumite locuri sau de a avea legături cu anumite persoane.
Plasamentul, care e măsura mai dură și e dispus de o instanță judecătorească, poate să fie în familia extinsă / substitutivă sau într-un serviciu rezidențial specializat.
Potrivit legii, aceste servicii sunt oferite în centre de zi și centre de tip rezidențial.
Tot potrivit actelor normative, există standarde minime pentru toate tipurile de servicii oferite, inclusiv pentru cele de cazare (rezidențiale). Standardele presupun existența unor planuri individualizate pentru fiecare minor infractor în parte și monitorizare după încheierea măsurii de plasament.
Astăzi nu există în România niciun centru specializat în care să fie cazați copiii care comit fapte penale pentru care nu răspund. În cazul în care o instanță dispune plasamentul într-un astfel de centru (aflat doar pe hârtie), găzduirea se face efectiv în cadrul centrelor pentru copii cu dizabilități sau în centrele de urgență pentru copilul abuzat, neglijat și traficat.
Centrul pentru Copilul Delincvent
Până în 2020-2022 au existat în România câteva centre de cazare în județele Iași, Brașov, Dâmbovița, Craiova. Ele au fost închise în cadrul unui proces mai larg care a obligat România să închidă aceste centrele de plasament și să le înlocuiască cu case de tip familial, cu cel mult 12 copii, și alte centre de primire în regim de urgență.
La Ghimbav, de exemplu, în județul Brașov a existat între 2011 și 2022 Centrul pentru Copilul Delincvent. Dela0.ro a intrat în acest centru în 2014, cu ocazia unei documentări despre consecințele abandonului școlar.
La acea vreme erau cazați acolo 16 copii cu vârste între 8 și 15 ani acuzați de furt, tâlhărie sau tentativă de omor. Pentru unii dintre copiii din centru condițiile era cu mult peste ceea ce aveau acasă. Mergeau la școală, făceau fotbal și karate, primeau consiliere. Acasă însemna pentru ei sărăcie extremă, delincvență, dependență. Acasă însemna abandon total din partea familiei, școlii, serviciilor sociale locale. După cel mult un an și jumătate de centru, erau însă obligați să meargă într-un alt centru de plasament sau să revină în mediul care îi abandonase. Nu exista nici atunci vreo formă de continuitate în acordarea serviciilor.
Centrul de la Ghimbav a fost închis în 2022. Potrivit DGASPC Brașov, copiii aflați la acel moment în centru au fost mutați în case de tip familial, deși nu existau standarde specifice pentru cazarea acestora într-o casă de tip familial. Serviciul specializat (pentru delincvență juvenilă) nu a mai fost reformat după standardele pe care România trebuia să le respecte. A fost pur și simplu închis.
Potrivit datelor obținute de Dela0.ro de la DGASPC-uri, între 2020 și 2025, în cel puțin 15 județe există cazuri în care instanțele de judecată au dispus plasamentul unor infractori minori într-un centru rezidențial specializat, care nu există în realitate. La Călărași, de exemplu, plasamentul pe termen scurt (până la șase luni) s-a făcut într-un centru destinat copiilor abuzați, neglijați, exploatați. La Iași, copiii au fost cazați inclusiv în centre pentru copii cu dizabilități.
Activista pentru drepturile persoanelor cu dizabilități Georgiana Pascu a declarat pentru Dela0.ro că amestecul a două categorii care au nevoie de servicii diferite e un eșec al statului în a trata ambele grupe de minori. Faptul că acest amestec e permis chiar de lege, mai spunea Pascu, e un semn că nu a existat niciodată intenția reală de a oferi servicii adecvate.
Activista nu crede că problema cea mai importantă e cea a cazării, având în vedere că există case de tip familial și apartamente care sunt goale. Adevăratele provocări sunt ce servicii poate oferi statul și, mai ales, cu cine. Dar pentru a lămuri asta, explică Georgiana Pascu, e nevoie de date care să clasifice județele în care există cea mai mare nevoie de intervenție, ce specialiști există la nivel național și câți dintre ei ar putea să lucreze cu minori care comit fapte penale.
(Puteți urmări versiunea integrală a discuției cu activista Georgiana Pascu mai jos)
Până când statul va avea aceste date, iată ce arată informațiile obținute și compilate de Dela0.ro.
Dintre cele 41 de DGASPC-uri care au răspuns solicitării de presă primite, doar zece au în cadrul lor compartimente specializate în gestionarea cazurilor de minori care comit fapte penale pentru care nu răspund. Este vorba de Argeș, Bacău, Buzău, Maramureș, Vâlcea, Botoșani, Timiș, Prahova, Sectorul 2 și Sectorul 6.
Trei direcții (Sectorul 5, Sălaj și Suceava) ne-au spus că au compartimente care se ocupă de delincvență juvenilă – dar concomitent și de refugiați, repatriați sau victime ale traficului.
În celelalte județe cazurile minorilor sub 14 ani care comit fapte penale sunt gestionate de angajații diferitelor departamente (nespecializate în delincvență juvenilă) din cadrul DGASPC-urilor.
Cu alte cuvinte, cel puțin 31 de direcții de asistență socială din totalul de 47 nu au astfel de compartimente singulare. Adică aproape 70% dintre ele! Procentul stratosferic e egal practic cu inexistența statului în acest domeniu de intervenție. În ce privește măsurile eficiente de prevenție și corecție a delincvenței juvenile, statul român practic nu există.
Iar lipsa de capacitate specializată e dublată de lipsa spațiilor în care ar putea fi oferite presupusele servicii de pe hârtie. Centrele rezidențiale nu (mai) există. Iar centrele de zi sunt foarte puține.
Doar în patru județe există centre de zi pentru minorii de 14 ani care comit fapte penale: Dâmbovița, Galați, Mureș și Iași.
Eșecului sistemului de protecție a copilului
Una dintre principalele probleme semnalate de DGASPC-uri în răspunsurile pentru Dela0.ro a fost lipsa personalului specializat.
La Botoșani, de exemplu, servicii pentru infractorii minori oferă un singur psiholog. Mai există un post de asistent social care este vacant. Între 2020 și 2025 DGASPC Botoșani a avut în evidență 226 de minori sub 14 ani care au comis fapte încadrate penal.
În Maramureș, de minorii sub 14 ani care comit fapte penale se ocupă un asistent social și un psiholog. 200 astfel de cazuri au fost înregistrate la DGASPC Maramureș în perioada 2020-2025.
La Buzău echipa este formată din asistent social, psiholog și consilier juridic. În ultimii șase ani au avut 435 de cazuri de minori care au comis infracțiuni.
În toate cazurile enumerate mai sus vorbim de direcții care “stau bine”: au compartimente/birouri specializate pentru gestionarea cazurilor de minori sub 14 ani care comit fapte penale.
În ceea ce privește durata intervenției corective, avem următoarele medii, potrivit răspunsurilor primite: în cazul supravegherii specializate, oferirea serviciilor variază între 4-12 luni; în cazul plasamentului, între 30-33 de luni; iar în cazul consilierii psihologice, 3 luni. Există și situații precum cea de la DGASPC Mureș, unde consilierea oferită delincvenților juvenili a însemnat 2-3 ședințe cu familia și copilul.
Cum ajung acești minori în atenția DGASPC-urilor? În 90% din cazurile incluse în statistica pe care am prelucrat-o, poliția și parchetele au fost cele care au anunțat direcțiile sociale. Faptele fuseseră deja comise și încadrate penal. Prevenție eficientă înseamnă ca intervenția corectivă să aibă loc din momentul în care apar primele comportamente antisociale, fără legătură cu partea penală. Dar pentru ca astfel de comportamente să fie văzute de direcții e nevoie ca școala, spitalul, primăria sau comunitatea să le anunțe. E nevoie (mai ales în mediile rurale) ca serviciile sociale locale de la nivelul primăriilor să-și facă treaba.
În răspunsul furnizat la solicitarea Dela0.ro, DGASPC Vaslui a precizat că 80% din primăriile județului nu au angajat un asistent social sau un specialist care să observe conduite juvenile de risc și să intervină cu servicii de bază. De ce e important acest lucru? Pentru că nu sunt deloc puține situațiile în care părinții nu aduc copiii cu probleme la consiliere din motive financiare. Ședințele oferite sunt gratuite, dar drumul până la DGASPC costă. Posibilitatea de a primi serviciile local ar rezolva, în parte, problema.
Un top al problemelor semnalate de DGASPC-uri
👉 lipsa serviciilor specializate care să combine intervenția psihologică, educațională și socială
👉 lipsa personalului calificat
👉 lipsa specializării continue în delincvență juvenilă
👉 volumul crescut de cazuri
👉 durata limitată a acordării serviciilor
👉 intervenții fragmentate, fără coordonare inter-instituțională între DGASPC, școală, poliție, sistem de sănătate
👉 semnalarea tardivă a situațiilor de risc care pot duce, ulterior, la comiterea unor fapte penale
Crima de la Cenei nu ilustrează eșecul sistemului de justiție penală, așa cum ar putea să creadă cineva care s-a uitat la final de ianuarie doar la burtierele înroșite de pe TV.
Cazul Cenei e, de fapt, consecința eșecului sistemului de protecție a copilului. Crima comisă de băiatul de 13 ani ar fi trebuit să fie un moment zero, în care autoritățile să judece la rece (nu la cald), să vadă ce (nu) funcționează, ce se poate implementa cu resursele actuale. Nimic din toate aceste lucruri nu s-a întâmplat. S-a întâmplat ce se întâmplă de obicei: politicienii au început să zburde populist pe câmpii, fără nicio intenție reală de a rezolva problema de fond.
Ne-am ales cu încă un grup de lucru. Viitorul ne așteaptă cu următoarea crimă între minori care va șoca societatea – dar mai ales autoritățile.
Și-atunci încă un ministru va ieși în față să anunțe că are un pix, iar cu vârful lui poate schimba realitatea.
(La acest articol au colaborat Georgiana Ionel și Karina Rumega, studente la Facultatea de Litere Iași, specializarea Jurnalism și Științe ale Comunicării)
