Am publicat HARTA DIGITALIZĂRII PRIMĂRIILOR, un instrument interactiv care arată cum stau la capitolul digitalizare primăriile de orașe și municipii din România. Harta mapează atât indicatori naționali, cât și date particulare pentru fiecare structură locală analizată.
299 de primării au răspuns la solicitarea de presă primită la început de octombrie 2025 (în fapt, un set de 15 întrebări în care am cerut date despre capacitățile digitale și investițiile în digitalizare din ultimii 5 ani). Am putut, în baza unei metodologii complexe de analiză, să calculăm scorul digitalizării pentru 286 de primării.
Ce arată el? O administrație publică urbană care reușește, după investiții publice recente de aproape 300 de milioane de euro, să obțină un scor de 4.57 (din 10). E o stare a digitalizării sinonimă cu repetenția.
Harta interactivă conține două reprezentări grafice: o mapare națională a digitalizării orașelor, dar și fișe individuale (cu informații detaliate) ale primăriilor evaluate în cadrul documentării. Pentru a accesa fișele individuale, faceți click pe bulinele de pe harta națională (aceasta poate afișa separat și regiunile țării) sau căutați orașul dorit folosind câmpul de căutare de pe hartă.
Un format wide al hărții interactive poate fi vizualizat AICI.
Pentru realizarea hărții interactive am coordonat un colectiv de 33 de studenți la jurnalism, care au trimis 325 de solicitări de presă în baza Legii 544 din 2001. În cel mult 30 de zile (termenul prevăzut legal) ar fi trebuit să avem toate răspunsurile. În realitate, a durat aproape două luni să strângem 299 de răspunsuri.
Dintre cele 299 de primării de orașe care au răspuns solicitării Dela0.ro, 13 au furnizat refuzuri mascate, date profund incomplete sau răspunsuri formale care au dus la imposibilitatea calculării scorului de digitalizare după metodologia folosită.
Am revenit cu mailuri și/sau telefoane către aproape 110 primării (n.r. – care nu au răspuns integral solicitării de presă) pentru a le solicita să transmită informațiile lipsă. 63 dintre ele au refuzat să mai facă alte completări.
Dintre cele 325 de primării către care am trimis solicitări, 26 nu au răspuns deloc. Printre acestea se numără Primăria Sectorului 3, Primăria Sectorului 4, Primăria Sectorului 5, Primăria Sectorului 6, Primăria Municipiului Sibiu, Primăria Popești Leordeni sau Primăria Buftea.
În cazul Primăriei Sectorului 6 – condusă la acel moment de liberalul Ciprian Ciucu, votat între timp primar general al Capitalei – după multe insistențe telefonice am primit un număr de înregistrare. Doar pentru a ni se comunica aproape de expirarea termenului de răspuns că indicativul era de fapt greșit. El viza o altă solicitare. Practic, primăria a operat o dublă înregistrare pentru a evita un răspuns la solicitarea noastră.
În cazul Primăriei Sibiu condusă de Astrid Fodor, membră a partidului Forumul Democrat al Germanilor din România, colaboratorul Dela0.ro a sunat până în săptămâna publicării, adică în a doua jumătate a lunii decembrie, pentru o solicitare înregistrată în data de 3 octombrie.
Procesul documentar pe care l-am parcurs (în relație cu toate primăriile urbane din România!) spune foarte multe despre felul în care privesc autoritățile locale obligația de a oferi informații de interes public. Legea 544/2001 nu impune doar niște termene de răspuns, ea aspiră și la o relație echilibrată între instituțiile publice și cetățeni.
Primul lucru pe care un jurnalist îl solicită odată cu transmiterea unei solicitări este numărul de înregistrare (pentru că el permite urmărirea traseului administrativ). Au fost destule primării la care am sunat zile la rând pentru a obține numărul de înregistrare. Când secretarele sau responsabilii pe Legea 544/2001 refuzau să colaboreze, contactam viceprimarii, primarii sau chiar președinții filialelor județene de partid. Când refuzau să ne răspundă la telefon le scriam pe conturile de pe rețelele de socializare.
E neproductiv și aberant, însă, când astfel de lucruri devin norma de conduită publică. Semnificația mai profundă e că relația dintre stat și cetățeni s-a tot degradat în ultimii ani, iar transparența a rămas mai mult pe hârtie.
O mică paranteză este necesară. Legea obligă primăriile să numească un responsabil care să se ocupe de solicitările de informații de interes public. Însă doar vreo 70 de primării de orașe au afișate pe site numele și datele de contact ale responsabilului pe Legea 544/2001. Circa 250 dintre cele 325 vizate de documentarea noastră nu au. Vorbim de cele mai mari primării din țară.
Ce motive au invocat primăriile pentru nerespectarea legii
Am luat în calcul din start că nu vom primi răspunsuri mai repede de zece zile având în vedere volumul de date solicitate. Dacă nu răspund în 10 zile de la înregistrarea solicitării instituțiile trebuie să trimită o solicitare de prelungire a termenului de răspuns, care nu poate depăși 20 de zile. Peste 100 de primării care nu au răspuns în termen de 10 zile nu au trimis solicitare de prelungire. În cazul acestora, împreună cu studenții voluntari, am revenit cu telefoane la intervale regulate pentru a verifica stadiul solicitării. E un consum de timp – și de nervi – neverosimil pentru a suplini nerespectarea unor obligații legale.
Deși am trimis aceleași 15 întrebări către toate primăriile nu am primit deloc răspunsuri unitare, ceea ce a făcut extrem de dificilă centralizarea datelor. În foarte multe cazuri a fost nevoie să căutăm în diferite baze de date publice pentru a completa și verifica răspunsurile transmise de primării.
Câteva exemple.
Deși solicitam cheltuieli pe 2023, 2024 și 2025 le primeam doar pe 2023 și 2024. Sau primeam un cost lunar valabil doar pentru anul 2025, fără să ni se spună că e valabil doar pentru 2025. Deși solicitam cheltuieli și furnizori instituțiile ne puneau la dispoziție doar furnizorii sau doar cheltuielile. Deși solicitam costul implementării și costul pentru mentenanță primăriile transmisteau doar ultima informație. Pentru completarea datelor, am folosit Sistemul Electronic de Achiziții Publice.
Am cerut primăriilor achizițiile de echipamente TIC pentru perioada 2020-2025 în formă tabelară care să includă anul, tipul achiziției, furnizorul și costul. Multe primării ne-au trimis în primă fază să căutăm achizițiile în sistemul electronic de achiziții publice sau pe site-ul primăriei.
Faptul că informațiile sunt disponibile într-o bază de date publice nu înseamnă că instituția se achită dând un link către site-uri. Legea spune că instituția trebuie să trimită link direct, în acest caz, către achiziția respectivă. Dacă sunt zece achizițiii în perioada solicitată trebuie să dea link către fiecare achiziție în parte. De altfel, au fost primării care s-au achitat de obligația legală.
Altele au refuzat din start să răspundă, argumentând că nu au datele în formă tabelară și legea nu le obligă să le colecteze astfel și să le transmită. Fals. Legea spune că pot refuza comunicarea informațiilor doar dacă nu colectează sub nicio formă datele solicitate.
Au fost primării care au cerut semnătură olografă pentru a ne putea răspunde, iar această solicitare venea fix de la consilierul juridic al instituției. Legea 544 din 2001 are norme metodologice de aplicare care stipulează expres că nu e necesară o semnătura olografă pe solicitarea de acces la informații publice.
Primăria Nehoiu ne-a spus, la aproape 40 de zile de la înregistrarea solicitării, că ne va furniza informațiile “doar pe baza solicitării personale (solicitant identificat cu date de stare civilă, CNP) conform Art. 11 din Legea 544/2001”. Articolul invocat face referire la consultarea arhivelor și/sau a unor documente în interes propriu. Nu era deloc cazul aici.
Au fost și primării care au cerut să mergem la fața locului pentru a primi răspunsurile, dar și primării care au refuzat să transmită un răspuns întrucât informațiile cerute ar pune în pericol siguranța digitală a instituției. Mai exact, numărul de echipamente TIC, ce licențe plătesc anual, dacă au sau nu sisteme de operare învechite au devenit pentru unele primării lucruri de necomunicat public, deși sunt achitate din banii cetățenilor.
Acces la datele brute obținute
La Dela0.ro trimitem constant solicitări în baza Legii 544/2001 de aproape 15 ani. Nu este prima oară când ne adresăm simultan unui număr (foarte) mare de instituții. Ratele noastre de răspuns sunt, în general, de peste 80%. Dar la început de 2026 putem spune fără teama de a greși că după anii de pandemie disprețul instituțiilor publice față de tot ce înseamnă transparență și respectarea accesului la informații publice a tot crescut. Doar 60% dintre primăriile urbane către care am trimis solicitări de presă legate de stadiul digitalizării au răspuns complet, în termen legal.
Cu puține excepții, instituțiile nu mai văd oferirea acestor informații ca pe o obligație pe care o au față de jurnaliști – și, mai departe, față de cetățeni. Pentru că nu există consecințe negative ale încălcării legii, instituțiile se cred stăpâne pe accesul la aceste informații și sunt adesea deranjate că le sunt solicitate.
Un jurnalist căruia îi este încălcat dreptul legal poate acționa împotriva instituției în culpă, printr-un proces de contencios administrativ. Dar aceste demersuri durează adesea ani de zile, perioadă în care inclusiv informația solicitată inițial se perimează și devine inutilizabilă jurnalistic.
Felul în care primăriile mari din România aleg să respecte Legea 544/2001 nu are (neapărat) legătură cu digitalizarea administrației, însă am decis să includem acest criteriu al transparenței în harta interactivă dintr-un motiv simplu. El arată modul în care primăriile se raportează la relația cu cetățeanul în general, dar și în particular, dacă vorbim de chestiunea digitalizării. O primărie care se digitalizează, cu scopul final de a furniza servicii publice moderne și eficiente pentru cetățeni, nu consideră că trebuie să le spună cetățenilor cum a făcut, la ce cost și care sunt rezultatele.
În harta interactivă pe care am realizat-o, transparența nu e doar o căsuță pe care o bifăm – dacă primăria a răspuns – sau pe care o debifăm, dacă nu a răspuns. Ne-am propus încă de la startul documentării să publicăm și datele brute obținute.
Am decis. așadar, ca în fișa individuală a fiecărei primării să includem și răspunsul transmis de instituție la solicitarea noastră de presă. Astfel, publicul poate constata direct ecartul dintre garanția legală a accesului facil și complet la informații de interes public și respectarea acestei obligații în practică.
Sperăm, în plus, că vor mai servi la ceva datele brute colectate de Dela0 și publicate integral în fișele celor 299 de primării analizate. Considerăm că această hartă interactivă a digitalizării ar trebui să fie doar un punct de pornire. Mai ales pentru presa locală. Orice jurnalist poate începe propria documentare plecând de la răspunsurile transmise de primării la solicitarea noastră de presă. Potențialul jurnalistic din spatele datelor brute este enorm.
Există soluții digitale pe care unele primării le declară ca fiind implementate, deși în realitate ele nu par să funcționeze. Există furnizori care apar în zeci sau sute de contracte de achiziții publice pentru digitalizare. Există tot felul de cheltuieli bugetare neverosimile, mai ales dacă le raportăm la beneficiul obținut. Există, în ultimă instanță, chiar concluzia livrată în introducerea acestui articol.
După investiții publice recente de aproape 300 de milioane de euro, primăriile de orașe și municipii din România reușesc să obțină un scor mediu de digitalizare de 4.57 (din 10).
La transparență stau și mai rău.
