SUMARUL EVENIMENTELOR » Un elev de clasa a IV-a este urecheat de părintele-profesor la ora de religie. Întâmplarea se produce într-o școală dintr-un sat botoșănean, care găzduiește o comunitate numeroasă de romi penticostali. » Elevul bătut iese din școală, la sfârșitul orei, cu sânge în dreptul urechii. Urmează pentru el o săptămână de spitalizarea la Botoșani și un diagnostic de comoție cerebrală. » Unitatea de învățământ, primăria și Biserica Ortodoxă fac scut în jurul preotului, alimentând scenarii despre o posibilă vină a elevului, care prin comportamentul său ar fi determinat reacția violentă a preotului-profesor. » Preotul-profesor recunoaște din start că l-a urecheat pe elev, dar neagă intensitatea agresiunii. Dă în acest sens declarații la poliție, dar și la școală. » Unitatea de învățământ demarează pe 25 martie o anchetă disciplinară, sub atenta monitorizare a Inspectoratului Școlar Județean Botoșani. » Declarații la școală dau colegii de clasă ai elevului bătut și părinții acestora, dar și familia elevului ajuns în spital. Nu și victima. Toate depozițiile sunt strânse în prima săptămână de cercetări. » Pe 15 aprilie se intră în cea de-a patra săptămână de anchetă școlară. De 19 zile, școala studiază fără niciun orizont circumstanțele întâmplării, negăsindu-le suficient de clare. » Inspectoratul școlar dă asigurări că termenul legal va fi respectat. Dar același inspectorat a susținut încă din prima săptămână că ancheta va fi finalizată. Promisiuni publice similare au fost livrate și în a doua săptămână, și în a treia. » Teoretic, mecanismele instituționale sunt menite să protejeze elevul în astfel de situații. În realitate însă, mai ales în comunitățile mici, voința adulților de a găsi circumstanțe atenuante atitudinilor abuzive e mai puternică decât adevărul celor abuzați. Mai ales dacă aceștia sunt de altă etnie și de altă confesiune.
…
În România cazurile în care un cadru didactic ajunge să agreseze verbal sau fizic elevul nu sunt excepții.
Dar mecanismele instituționale prin care astfel de situații intră în atenția comisiilor școlare pot nedreptăți pentru a doua oară victimele, lăsându-le la discreția unor unități de învățământ care ar putea fi interesate să diminueze proporțiile agresiunii și să închidă fără urmări concrete speța.
Cazul elevului urecheat de la școala din satul Baranca, comuna Cristinești, județul Botoșani a fost în atenția publicului vreme de o săptămână, cu relatări ample atât în presa locală, cât și în cea centrală.
Trei elemente caracteristice l-au propulsat în topul știrilor – contextul orei de religie (și al prezenței BOR în peisaj), etnia elevului (folosită ca scuză pentru agresiunea profesorului) și diagnosticul pus de medici (comoție cerebrală).
Apoi, ușor-ușor, cazul a dispărut din atenția publică – iar în urmă a rămas comunitatea locală să administreze dreptatea, între un preot-profesor al BOR care și-a pierdut cumpătul și un minor rom de confesiune penticostală care, în ciuda agresiunii suferite, s-a trezit transformat din victimă în acuzat.
Într-o astfel de situație de abuz fizic, instituțiile școlare ar trebui să reacționeze rapid și în interesul imediat al elevilor. Ar trebui, adică, să studieze în cel mai scurt timp posibil împrejurările și urmările unei agresiuni – și să limiteze la maxim posibilitatea ca un cadru didactic să folosească corecții fizice în colectivele de elevi.
Dar școala din Cristinești, Botoșani, a ales să pună accent pe altceva: pe nevoia de a stabili cât de mult ar fi fost provocat preotul-profesor de elevul dintr-a IV-a, de parcă justificarea și intensitatea agresiunii ar depinde direct de neastâmpărul sau proasta-creștere a minorului abuzat.
Iar școala din Cristinești a ales să tărăgăneze cât de mult elucidarea speței, în condițiile în care preotul (și, mai departe, Biserica Ortodoxă) a recunoscut din start urecherea elevului.
Tergiversarea anchetei și ignorarea faptelor și vinovăției asumate nu transmit deloc mesajul că instituția școlară ar fi vreo secundă preocupată să protejeze elevii.
Același mesaj îl transmite și BOR care insistă să facă din urecheat o chestiune minoră și acceptabilă. Mai ales în anumite comunități. Înainte de a fi strict problema școlii, situația oricărui profesor de religie ortodoxă din România depinde în mod fundamental de BOR.
Biserica e prima care poate transmite un mesaj clar că astfel de acțiuni nu sunt permise și tolerate, mai ales în rândul celor trimiși să vegheze la educația religioasă a copiilor. Cum?
BOR poate retrage în orice moment binecuvântarea acordată pentru predare la ora de religie. Plecând de la prevederile statuate de un protocol semnat între Biserica și Ministerul Educației, o astfel de binecuvântare este obligatorie – iar retragerea ei determină încheierea cu efect imediat a relației de muncă dintre profesorul de religie și școala angajatoare.
În loc să acționeze însă pentru corectarea comportamentelor abuzive ale prelaților săi, Biserica Ortodoxă a fost preocupată cu supra-măsură să demonstreze că reacția preotului-profesor de la Cristinești s-ar fi produs din vina elevului.
Mitropolia Moldovei a făcut publice, de asemenea, o serie de imagini care îl înfățișează pe minorul urecheat ieșind din incinta școlii pe propriile picioare – probă a faptului că la mijloc n-ar fi putu fi vorba de o comoție cerebrală.
Argumentele video folosite de Biserică nu sunt false doar din punct de vedere strict medical (o comoție se poate manifesta ca atare ulterior șocului fizic care o determină). Ele se dovedesc mincinoase și la o analiză atentă a imaginilor – pe ele se vede cum elevul bătut iese din școală cu urechea însângerată, iar colegii roiesc în jurul său speriați de scena la care asistaseră, încercând să vadă exact ce pățise.
Din cel mai înalt for al BOR, Patriarhia Română, purtătorul de cuvânt Vasile Bănescu se poziționează astfel într-o emisiune la Trinitas TV realizată la o săptămână de la incidentul școlar:
Acest copil […] a ales să se comporte într-un mod care a anulat desfășurarea orei de religie. I-a pus piedică profesorului în timp ce mergea printre bănci, a deranjat radical clasa, iar la sfârșitul orei a încercat să-l lovească pe profesor.
Nu ne surprinde pentru că am asistat în ultimii 20 de ani la foarte multe agresiuni ale elevilor asupra profesorilor.
Acest profesor – și numai cine n-a predat într-o școală nu știe despre ce vorbim! – l-a luat de ureche, l-a tras de ureche pe elev și i-a spus <să vină tatăl tău la școală, nu e normal ce-ai făcut astăzi>. E tot ce s-a întâmplat. Nu i-a rupt urechea, nu a aruncat-o pe fereastră, nu i-a rupt mandibula, nu l-a dat cu capul de pereți, copilul nu era în comoție cerebrală.
Toate aceste lucruri s-au dovedit a fi minciuni de-o ostilitate îngrijorătoare la adresa adevărului și a religiei. Violența fizică are grade!
Ultima propoziție e practic chintesența viziunii BOR față de corecția aplicată părintește de cei mai puternici celor mai slabi. În cazul violenței domestice, de pildă, urmând criteriile nuanțate ale BOR, partenera bătută ar trebui luată în seamă doar dacă ajunge în spital.
O palmă ușoară, o urecheală, un abuz emoțional de intensitate medie pot fi trecute cu vederea. Violența are grade, ne spune Vasile Bănescu, drept urmare și acceptarea noastră ar trebui să aibă.
Cum este posibil ca rezolvarea unui caz de genul celui produs în satul Baranca din comuna Cristinești să nu fie o urgență absolută pentru instituția școlară locală? De ce, prin simpla voință a factorilor locali, se poate ajunge în situația ca toate evidențele factuale să fie ignorate, spre diminuarea unei vinovății deja recunoscute?
Am vorbit cu experți din educație, directori de școală, inspectori școlari și membri ai Consiliului Național al Elevilor pentru a înțelege.
În curs de finalizare
Pentru prima dată de la izbucnirea scandalului public prilejuit de urecheala elevului din Baranca, Cristinești, am reușit să stăm de vorbă cu preotul acuzat.
Într-o convorbire telefonică cu reporterul Dela0.ro, părintele-profesor Andrei Costin Mancaș și-a recunoscut, în prima și singura sa declarație publică de după incident, fapta.
Eu doar l-am tras de ureche. Chiar sunt curios de anchetă. Școala o să mă sancționeze și îmi asum. Mă gândesc că o să mă sancționeze că l-am tras de ureche.
Preotul spune că a fost o reacție de moment față de comportamentul elevului care deranja ora, făcea semne obscene, înjura. Susține că el nu a văzut sângele din ureche. Și nu-și dă seama cum s-a ajuns în acea situație, evidentă și pe imaginile video.
El a ieșit în viteză din școală. E un colț acolo, poate când a dat colțul să nu se fi zgâriat…
Andrei Costin Mancaș nu neagă practic că elevul avea sânge la ureche când a plecat din școală. Spune doar că nu el a provocat asta prin urechere și că la ieșirea elevului din clasă el nu a văzut sânge în dreptul urechii.
Uitându-ne apoi pe imagini am văzut că elevul pare să fi avut sânge la ureche…
Imaginile la care face referire părintele sunt cele surprinse de camerele video din curtea școlii, în care se poate observa cum elevul iese alergând din incinta unității de învățământ, urmat de alți colegi care încearcă să-l oprească. Unul dintre ei arată cu gesturi evidente spre urechea stângă a băiatului, după care își pune mâinile în cap.
În vinerea în care a avut loc urecheala părintele-profesor Mancaș a dat declarație la poliție. Lunea următoare a fost la școala din comună unde a dat o nouă declarație.
A trecut de asemenea și printr-o anchetă a Arhiepiscopiei Iașilor, fără ca vreo sancțiune să fie dispusă. Momentan părintele acuzat nu-și susține orele de religie, dar nu pentru că i-ar fi cerut cineva să stea deoparte, ci pentru că – susține prelatul – se simte rău după tot ce s-a întâmplat.
Dar după ce ancheta școlară se va termina, va reveni la școală, dă asigurări Andrei Mancaș.
În tot acest proces ambiguu prelungit de la o săptămână la alta, singurul lucru pe care-l poate face Inspectoratul Școlar Județean Botoșani este să monitorizeze. Și – mai spune inspectorul școlar general Gabriel Hârtie într-o declarație pentru presa locală – “eventual să intervină, dacă măsurile propuse de Consiliul de administraţie al şcolii nu respectă legislaţia în vigoare sau realitatea faptelor”.
Dela0.ro a intrat în legătură cu inspectoratul județean de la bun început, pentru a urmări traseul instituțional al cazului. Inițial ni s-au dat asigurări că ancheta se va finaliza în prima săptămână de după incident. Apoi ni s-a spus că va fi gata în prima zi din cea de-a doua săptămână.
Am revenit cu întrebări pe 5 aprilie. Purtătorul de cuvânt al ISJ Botoșani ne-a răspuns că ancheta durează pentru că “se dorește o discuție și cu elevul urecheat”, care până la acel moment încă nu avusese loc. Elevul bătut a fost externat pe 28 martie.
Între 28 martie și 5 aprilie a dat declarație la poliție, a vorbit cu specialiști de la Protecția Copilului. Școala însă nu a găsit în tot acest timp un moment potrivit să o facă, pentru a emite mai repede un verdict administrativ.
În a treia săptămână de anchetă școlară, când am invocat apropierea termenului de 30 de zile pentru desfășurarea cercetărilor și comunicarea unei soluții, același purtător de cuvânt de la ISJ Botoșani ne-a indicat că termenul va fi sigur respectat.
Nici în a treia săptămână de anchetă însă, inspectoratul – responsabil cu monitorizatul – nu era sigur dacă școala a reușit sau nu să vorbească cu elevul urecheat.
De la directoarea școlii din Cristinești, Oana Darie, tot ce am putut afla este că ancheta e în curs de finalizare și că, probabil, săptămâna viitoare concluziile vor fi dezbătute în Consiliul de administrație care va stabili și sancțiunea.
Nu e însă deloc prima declarație care anunță finalul anchetei, deși aceasta tărăgănează de săptămâni bune, în ciuda evidențelor clare.
Nici școala locală, nici inspectoratul județean, nici Biserica nu s-au preocupat prea tare să asigure interesul superior al elevilor în acest caz. Iar acest interes nu poate fi decât acela de a clarifica, amenda și preîntâmpina orice fel de manifestare similară la clasă a profesorului de religie Andrei Mancaș.
Un alt caz
Pe 22 martie, cu o zi înainte să aibă loc incidentul din județul Botoșani, într-o altă comună din România are loc o întâmplare similară, în care o elevă este agresată la ora de religie.
Părintele-profesor Gabriel Bușaga din comuna Lapoș, județul Prahova, o ia de păr pe o elevă de clasa a III-a și îi dă două palme. La o săptămână distanță, în ciuda agresiunii deja produse, profesorul se prezintă iar la clasă și o ține pe aceeași elevă toată ora în picioare.
Școala din Lapoș declanșează o anchetă în urma căreia preotul primește un avertisment. Gabriel Bușaga își dă însă demisia. Cazul este închis pe 1 aprilie.
Directorul școlii din Prahova, Gheorghe Dragul, susține că din anchetă n-ar fi rezultat că preotul a tras-o pe elevă de păr și i-a dat două palme, ci că:
a ridicat tonul și i-a dat o pălmuță părintească peste bărbie.
E adevărat totuși că următoarea oră a ținut-o pe elevă în picioare – dar, justifică directorul școlii, a stat și preotul tot în picioare, la fel ca eleva.
Pentru toate acestea părintele a primit într-adevăr “avertisment să nu mai aibă atitudine față de copii”.
Procedurile sunt foarte clare, nu e nevoie de trei săptămâni.
, spune directorul din Lapoș.
Deși a primit avertisment, preotul Gabriel Bușaga și-a dat totuși demisia, o situație destul de neobișnuită ținând cont de faptul că orice profesor de religie ocupă postul respectiv cu binecuvântarea arhiereului locului.
Demisia de la Lapoș a venit însă nu pentru că părintele Bușaga s-ar fi simțit apăsat de fapta sa, ci pentru că preda în școală fără să aibă binecuvântarea episcopală.
Directorul a decis să-l angajeze chiar și așa, fără ea, pentru că la momentul respectiv a avut de ales între a angaja un cadru cu pregătire, dar fără binecuvântare, și un om fără pregătirea religioasă a părintelui Bușaga. A mers pe prima variantă. Urma ca preotul să facă rost de această binecuvântare când a venit pocinogul cu pălmuța părintească dată elevei.
Pentru demisia preotului-profesor de la școala din Lapoș a insistat – în condițiile absenței actului de binecuvântare – însuși inspectorul școlar pe religie din Inspectoratul Școlar Județean Prahova.
Dacă va obține binecuvântarea până la urmă, preotul poate reveni liniștit la catedră din septembrie.
În Botoșani, în schimb, părintele Mancaș avea binecuvântare arhiereului (arhiepiscopul Iașilor și mitropolitul Moldovei IPS Teofan). Aceasta nu i-a fost retrasă după incidentul abuziv, după cum nici inspectorul școlar de religie n-a intervenit vreodată pentru a solicita măsuri punitive.
…orice persoană poate sesiza instituția de învățământ cu privire la săvârșirea unei fapte ce poate constitui abatere disciplinară. În acest caz școala pornește o anchetă disciplinară pe parcursul căreia îi aduce la cunoștință cadrului didactic acuzațiile. Acesta își exprimă verbal și în scris punctul de vedere.
Consiliul de administrație al școlii desemnează o comisie de disciplină care să gestioneze cazul. Membrii comisiei vorbesc cu elevii, părinții sau alte cadre didactice implicate, dacă e cazul.
Cercetarea faptei și comunicarea deciziei se fac în termen de cel mult 30 de zile de la data constatării acesteia. Dacă trec cele 30 de zile fără nicio soluție comunicată de către școală, cazul e închis și uitat.
» observație scrisă
» avertisment
» diminuarea salariului de bază cu până la 15%, pe o perioadă de 1-6 luni
» suspendarea, pe o perioadă de până la 3 ani, a dreptului de înscriere la un concurs pentru ocuparea unei funcții didactice superioare sau pentru obținerea gradelor didactice ori a unei funcții de conducere, de îndrumare și de control
» destituirea din funcția de conducere, de îndrumare și de control din învățământ
» desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă
Dispunerea sancțiunilor nu se face în trepte – adică, în funcție de gravitatea faptei, comisia poate decide direct desfacerea contractului de muncă, nu e necesară anterior o sancțiune mai blândă.
În astfel de situații inspectoratele au obligația să monitorizeze și să intervină dacă decizia în ceea ce privește cadrul didactic anchetat nu corespunde faptelor.
Din multiplele discuții telefonice purtate de reporterul Dela0.ro cu persoane din sistemul de educație au reieșit următoarele idei:
» grija cercetărilor disciplinare de acest fel nu este pentru elev sau elevi, ci mai degrabă pentru profesor și imaginea școlii;
» există o lipsă de asumare a responsabilității în astfel de cazuri atât din partea școlilor, cât și din partea inspectoratelor. Cele din urmă preferă să lase totul pe umerii școlii, iar școala alege adesea să nu-și complice situația cu aflarea adevărului (inclusiv de frica unor procese civile);
» cei chemați să ancheteze în comisiile disciplinare sunt practic colegii celui anchetat, situație ce devine și mai complicată atunci când vorbim de comunități mici
» mecanismul instituțional existent în prezent (cu toată responsabilitatea anchetării și comunicării unei soluții plasată exclusiv în sarcina școlii și cu un inspectorat care ridică din umeri că nu poate interveni) permite practic îngroparea anchetelor școlare după ce cazul respectiv iese din atenția presei.
» în comunitățile mici părinții nu depun de multe ori plângeri când e vorba de abateri didactice. Cu atât mai mult dacă profesorul în cauză este un preot-profesor de religie. În comuna Lapoș din Prahova cel care a atras atenția asupra cazului de abuz a fost primarul, care a și sesizat poliția. Părinții nu au depus plângere pentru că “le este frică de Dumnezeu”.
» pentru rezultate procedura recomandată în cazul unei agresiuni este plângerea penală, mai eficientă decât anchetele școlare, arată sursele consultate
» în cazul din Cristinești, Botoșani, odată ce preotul a recunoscut agresiunea, e greu de înțeles ce alte elemente mai erau necesare școlii pentru a lua o decizie rapidă.
Am încheiat documentarea purtând o conversație cu elevul Florin Râșteiu, membru în Consiliul Național al Elevilor, un bun cunoscător al regulamentelor școlare. La un moment dat, Florin a întrebat: Ce garanție avem că acel profesor nu va mai urechea un alt copil, din moment ce oricum nu poate să pățească mai nimic pentru că legea e în avantajul său? Nu se poate da un răspuns. Nu avem nicio garanție. Singura certitudine e că o urechere la clasă soldată cu un diagnostic de comoție cerebrală nu e o circumstanță suficientă nici pentru școală (să încheie rapid ancheta), nici pentru inspectorat (să monitorizeze celeritatea cercetărilor), nici pentru Biserică (să-i retragă preotului binecuvântarea de a preda). Cazul elevului din satul Baranca, comuna Cristinești, județul Botoșani, riscă să devină o situație clasic românească de urecheală urmată de urechism.
Sunt perfect de acord că un profesor, un oficial al unui minister, nu are dreptul de a se comporta ca un huligan, indiferent la ce provocări a fost supus. Deci, din punctul meu, orice repercusiune pe care preotul ar primi-o e binevenită. Pe de altă parte, discutând în modul general, oamenii din RO iau deseori legea în propriile lor mâini pentru că a) publicul consideră acceptabilă violența și b) rareori instituțiile îndreptățite să arbitreze își fac datoria. Știm că există o epidemie de profesori abuzați de elevi. Unde este acea campanie a Ministerului Învățământului, a guvernului, în colaborare cu Poliția și celelalte forțe de ordine, care să țină sub control impertinența elevilor.
Și, locuind în Canada, vă pot spune că o tratate “după carte” a tuturor situațiilor – oricât de dorit este acum în RO, pentru că e un haos cumplit – are deficiențele ei. Odată fiul meu n-a dat lucrarea profesoarei când i-a fost cerută – mai încerca să scrie. A primit încă un avertisment și apoi profesoara l-a raportat la directorul școlii. Am fost silit să-i explic fiului meu că profesorii nu au nici un instrument de corecție – că în RO situația ar fi fost simplu rezolvată smulgându-i extemporalul din față… dar aici s-a soldat cu un incident la dosar. Sau, un profesor are voie să dea afară un copil dacă a deranjat ora de 3x. Mi s-a povestit de profesoare care folosesc această regulă abuziv – dacă copilul (mici, de 7-8-9 ani) a scăpat un creion, se punctează ca fiind întreruperea 1. Din nefericire, bunul simț nu e foarte răspândit… și luăm niște instrumente rapide și eficiente de a rezolva de la oameni cu bun simț pentru că există alții fără bun simț.