Foto: Felipe Esquivel Reed / Wikipedia

Testarea suspecților de coronavirus din România se face în momentul de față doar în condiții limitative, strict la apariția unor simptome, niciodată la cerere sau în absența unor semne certe ale bolii.

Însăși procedura de testare presupune trimiterea probelor prelevate de la pacienții testați către unul din cele șapte orașe în care se efectuează analizele necesare.

Testarea pentru coronavirus se desfășoară în București (două centre), Cluj, Timișoara, Craiova, Iași, Constanța și Brașov.

Concret, un cetățean din țară care are semnalmente de infecție cu coronavirus este propus de direcția de sănătate publică locală spre testare, în urma unei anchete epidemiologice. I se recoltează probe (la locul de izolare sau carantină), iar acestea sunt trimise către unul din cele opt laboratoare calificate, unde se efectuează propriu-zis testarea.

Aceste laboratoare dispun de aparatura specifică și personalul calificat pentru a aplica o metodă biochimică de sinteză numită reacție de polimerizare în lanț (PCR). Cu ajutorul acesteia, testul evidențiază informația genetică necesară pentru a stabili dacă se confirmă sau nu o infecție cu coronavirus.

Metoda PCR presupune însă, pe lângă necesarul de aparatură specifică și personal calificat, un timp relativ îndelungat de procesare a probelor recoltate spre testare.

Folosind această metodă – în condițiile materiale și de personal în care funcționează – Institutul Matei Balș din București (centrul-fanion în care se efectuează teste de depistare a cazurilor de coronavirus) reușește să efectueze câteva zeci de testări pe zi.

Până pe 10 martie, ora 21.55, România efectuase 1.179 de testări pentru coronavirus. Sunt testele realizate în cele 13 zile de la apariția primului caz confirmat în țară.

Spre comparație, Taiwan – care este un model global de combatere eficientă a infecțiilor cu coronavirus – avea la mijlocul lunii februarie capacitatea de a efectua 1.300 de teste în fiecare zi. Mai mult decât a putut România în două săptămâni.

Potrivit doctorului Adrian Marinescu, specialist în boli infecțioase la Institutul Național Matei Balș din București, testarea pentru coronavirus este costisitoare și îndelungată. Durează patru-cinci ore până la obținerea unui rezultat, iar centrele noastre nu pot realiza mai mult de câteva zeci de teste pe zi. 

Institutul Național Matei Balș | Foto: Facebook

Baza materială redusă și tot mai puținii specialiști sunt primele explicații ale precarității sistemului de testare. Dar sunt și alte motive (precum timpul de testare) – iar toate la un loc duc la concluzia că, în condițiile specifice de răspândire a bolii într-o țară precum România, ar putea fi nimerită trierea epidemiologică a suspecților prin teste rapide, care să preceadă testul de laborator efectuat prin metoda PCR.

Astfel de teste sunt mult mai rapide (până la douăzeci de ori mai rapide decât testele realizate în centrele specializate), nu au nevoie de personal ultra-calificat spre a fi realizate și interpretate, costă puțin și pot fi aplicate la scară largă în punctele de trecere a frontierei sau pentru evaluarea primară a celor aflați în izolare sau carantină.

Însă, deși în ultimele două săptămâni s-au achiziționat (de către instituții publice românești) peste trei mii de teste rapide pentru depistarea infectărilor, autoritățile locale nu le folosesc în triajul epidemiologic al cazurilor de coronavirus!

De ce au fost cumpărate și de ce nu sunt folosite în cadrul procedurilor de screening epidemiologic?

Condițiile testării


În România intrată în zodia coronavirusului – cu zeci de cazuri confirmate, sute de cetățeni aflați în carantină și zeci de mii în izolare – nu te poți testa la cerere. Nu te poți testa nici dacă te-ai întors, de pildă, din Roma, Madrid sau Londra în prima săptămână din martie, nu ai simptome și nu ai avut contact conștient cu cineva infectat sau suspect.

Deși ai toate datele geografice pentru a fi suspect prin prisma rutei de călătorie, absența simptomelor (comună în infecțiile cu coronavirus în cazul persoanelor tinere și de vârstă medie) te va scoate imediat de pe lista celor propuși de direcțiile de sănătate publică spre testare.

Revenit de la Roma, Madrid sau Londra – și asimptomatic – poți circula și infecta în voie, fără ca tu sau vreo autoritate publică să suspecteze asta.

În momentul de față, testarea (prin metoda PCR) se face obligatoriu doar pentru cei care intră în carantină și pentru cei care au avut contact cu cineva infectat sau suspect. Nici măcar persoanele aflate în izolare nu sunt testate decât atunci când încep să aibă simptome clare de coronavirus.

Un alt tip de testare


Un test rapid (diferit de cel efectuat prin metoda PCR) se poate face pe loc, în 15 minute. Rezultatele sale nu sunt 100% sigure, precum în cazul testării clasice de laborator. În cazul testului rapid rata de coincidență pozitivă este de 75%-85% în 4-10 zile de la infectare și de 90%-100% în 11-24 de zile de la infectare.

Efectuate prin depistarea în sânge a anticorpilor produși de organism pe fondul unei infectări cu virusul 2019-nCoV (cel responsabil pentru boala intitulată COVID-19), aceste teste rapide trebuie dublate – când rezultatul e pozitiv – de testele de laborator.

Dar ele pot funcționa – mai ales în condițiile răspândirii asimptomatice a virusului – ca mijloace de triere epidemiologică, reducând incidența infestărilor în comunități.

Pot – însă nu funcționează așa, pentru că instituțiile publice românești care le-au achiziționat nu le folosesc pe cetățenii simpli.

Plecăm de la aceste informații găsite și compilate de reporterii Dela0.ro în sistemul electronic de achiziții publice (interfața prin care toate autoritățile publice din România efectuează achiziții):

»» 21 de spitale și o primărie de comună din România au cumpărat în ultimele două săptămâni 3.865 de teste rapide pentru coronavirus.

Teste pentru personalul medical


Spitalul Clinic de Neurologie și Psihiatrie Brașov a comandat 100 de teste rapide în data de 11 martie. Managerul Nicușor Florin Bîgiu spune că a făcut-o din două motive.

Primul – are personal medical întors din zonele galbene, care nu e nici izolat și nici în carantină și vrea să excludă orice risc. Al doilea motiv – pentru a fi folosite eventual în cazurile în care la UPU (unitatea de primire a urgențelor) i se prezintă un pacient febril, cu semne de coronavirus.


Managerului Bîgiu nu i-a spus nimeni despre existența acestor metode de testare rapidă. A citit din presă. Și cum testarea la noi nu se face la cerere, a vrut practic să o poată face în spitalul său pentru personalul medical și, dacă va fi cazul, pentru pacienți.

Spitalul de Urgență Târgu Cărbunești din județul Gorj a comandat 10 teste rapide. Conducerea spune că tot pentru personal și, poate, pentru pacienți.

Cu toate acestea, deși la nivelul orașului sunt – potrivit datelor oficiale – cinci persoane aflate în izolare, testele rapide cumpărate de spitalul din localitate nu au fost folosite pe niciunul dintre izolați (pentru a confirma sau infirma pe loc prezența anticorpilor specifici în sângele lor).

Ni se dau totuși asigurări: erau gata-gata să folosească testul rapid pe un pacient, dar nu a mai fost cazul pentru că medicii de la spitalul din Târgu Cărbunești s-au lămurit altfel în legătură cu problemele de sănătate invocate de acesta. Pacientul nu avea COVID-19.

Managerul unității gorjene Constantin Tîrziu spune că spitalul se supune regulilor și procedurilor stabilite la centru, potrivit cărora testarea se face doar în situații specifice, de carantină sau când simptomele bolii sunt evidențiate deja. Cu alte cuvinte, Târgu Cărbunești are câteva teste rapide, dar nu le folosește pentru că nu are de la București recomandarea să o facă.

Teste nefolosite


Nici în Beiuș, județul Bihor, nu au fost folosite testele rapide pe cei 21 de pacienți aflați în izolare în localitate, deși Spitalul Municipal Episcop Popovici dispune de 150 de teste rapide achiziționate pe 5 și 11 martie.

Managerul Monica Teaha spune că nu a informat-o nimeni în legătură cu existența acestor teste. Le-a descoperit persoana de la serviciul Achiziții al spitalului și i le-a arătat. Monica Teaha n-a stat pe gânduri: au decis să le comande în cazul în care vor avea un flux mare de pacienți suspecți.

Managerul spitalului din Beiuș subliniază că, spre deosebire de testele care se fac în cele opt centre din țară, care necesită aparatură și specialiști, aceste teste rapide pot fi făcute rapid de asistente. 


Daniel Țîrt, purtătorul de cuvânt al Direcției de Sănătate Publică Bihor (care se ocupă de gestionarea carantinei și izolării persoanelor infectate sau suspecte din județ), nu știe de existența și utilitatea testelor rapide. Știe doar de testarea clasică (în laborator) reglementată la nivel național. Consideră că Spitalul din Beiuș a achiziționat acele teste rapide ca să fie pregătit pentru un flux mai mare. Și atât.

La Bacău, Spitalul Județean de Urgență a cumpărat și el teste rapide. Potrivit purtătoarei de cuvânt Mirela Romaneț acestea ar fi folosite de personalul medical în trierea cazurilor. Momentan spitalul are în dotare 50 de teste rapide și niciun pacient infectat la nivel de județ.

Le folosim pentru oricine vine și spune că are simptome, a precizat Romaneț pentru Dela0.ro. Solicitată în acest sens, purtătoarea de cuvânt nu a putut da însă un număr estimativ al celor care ar fi fost controlați cu ajutorul testelor rapide la Județeanul din Bacău.

Există în țară și o instituție publică care, deși nu prestează servicii medicale, a decis să cumpere recent 10 teste rapide. Este vorba de primăria comunei Bucium din județul Alba. 

Contactat de Dela0.ro, primarul Cornel Napău a declarat inițial că a comandat testele rapide pentru șoferii din comună, care fac trasee în străinătate. L-am întrebat dacă știe cineva din primărie să le folosească (și să le interpreteze rezultatele), moment în care a precizat că, de fapt, testele ar fi comandate pentru spitalul din Abrud (oraș aflat în apropierea comunei). A văzut că nu au și s-a gândit să-i aprovizioneze.

După mai multe întrebări, edilul Napău s-a pierdut în motivele pentru care a achiziționat testele (care, susține edilul, încă nu ar fi fost livrate). Sunt pentru locuitorii din comună, 1554 la număr – a justificat, în cele din urmă, Cornel Napău. Le va dona spitalului din Abrud cu condiția ca ele să fie folosite pentru oamenii din comuna Bucium. 

Managerul Spitalului Orășenesc Abrud a aflat însă de existența testelor rapide abia ieri. Anca Ionela Nicoleta spune, în plus, că nu a purtat nicio discuție cu primarul Napău și nu știe de intenția acestuia de a dona 10 teste rapide. Dacă intenția de a le dona este reală, ele nu pot fi folosite totuși cu dedicație, adică doar pentru locuitorii din Bucium.

Întrebări fără răspuns


Cele mai multe teste rapide au fost comandate de Institutul Național de Cercetare Dezvoltare Medico-Militară „Cantacuzino” din București. Este vorba de o achiziție de 1.000 de teste, aflată încă în desfășurare în sistemul electronic de achiziții publice.

Purtătorul de cuvânt al instituției colonelul Romeo Feraru nu știa în dimineața zilei de joi de această achiziție. Ne-a rugat să transmitem întrebările în scris. Răspunsul a venit patru ore mai târziu: „Testele se vor constitui în stocuri și vor fi utilizate în funcție de nevoi”.


Dela0.ro i-a contactat, pe rând, pe Raed Arafat (secretar de stat în Ministerul Afacerilor de Interne, șef al Departamentului pentru Situații de Urgență și cel care coordonează grupul de suport implicat în gestionarea crizei epidemice), pe Horațiu Moldovan și pe Nelu Tătaru (secretari de stat în Ministerul Sănătății) pentru a-i întreba de ce România nu folosește la scară largă testele rapide pentru coronavirus.

Și cum se explică faptul că unele autorități publice – foarte puține, într-adevăr – au achiziționat astfel de teste, pe care nu le folosesc cu justificarea că nu există recomandare de la centru pentru ele.

Niciunul dintre cei trei responsabili ministeriali contactați de Dela0.ro nu a răspuns la telefon sau mesaje. Același eșec al dialogului public în vremuri de coronavirus l-am constatat și în cazul medicului Adrian Streinu Cercel managerul Institutului Național de Boli Infecțioase Matei Balș, care a cumpărat 260 de teste rapide pe 9 și 11 martie. Cele mai multe achiziționate de o instituție publică după Institutul Național de Cercetare Dezvoltare Medico-Militară „Cantacuzino”.

Au mai comandat teste rapide pentru coronavirus – Spitalul Filantropia din București, Spitalul de Pediatrie din Ploiești, Spitalul Județean de Urgență Deva, Spitalul Clinic de Urgență Ilfov, Spitalul Clinic de Boli Infecțioase Constanța, Spitalul Clinic de Nefrologie Carol Davila, Spitalul de Psihiatrie Eftimie Diamandescu Bălăceanca, Spitalul Municipal Orăștie, Spitalul Municipal Gheorgheni, Spitalul Orășenesc Novaci și Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii Louis Țurcanu.

Alte trei spitale au achiziții de teste rapide în desfășurare – Spitalul de Urgență Dimitrie Gerota, Spitalul Filișanilor și Spitalul C.F. 2 București. 

Prețul unui test rapid variază între 26  și 60 de lei. Pentru efectuarea sa nu este nevoie de personal specializat. 

4 COMENTARII

  1. Apogeul epidemiei in Romania se asteapta sa fie pe la mijlocul lui Aprilie. Pana atunci epidemia va creste in amploare si in alte tari de pe glob, in asa masura incat potential la vremea aia va fi si mai greu si mai scump ca acuma sa faci rost de teste.

    Exista mai multe faze de raspandire a bolii. In faza 1 imbolnavirile sunt putine, si se poate urmari – si din punct de vedere al efortului si-al logisticii si din punct de vedere al posibilitatilor de prelucrare suficient de rapida a tuturor informatiilor – cine de unde a luat boala. In faza asta, sa folosesti teste de orice fel care ulterior s-ar putea sa fie scumpe si greu de obtinut, e risipa. Ai suficiente date ca sa pui toate potentialele cazuri de imbolnavire in carantina, si-ti poti permite sa testezi doar cazurile de risc, care necesita tratament medical – virusul trece la majoritatea pacientilor singur.

    Faza a doua e cand se raspandeste infectia suficient de mult cat sa nu mai poti urmari in detaliu fiecare caz in parte. Apar cazuri – inca putine – in care nu e clar de la cine a luat un pacient boala, si care nu provin din randul celor pusi in carantina sau la izolare. Cazurile insa fiind in continuare putine, sistemul medical face in continuare fata, si are sens sa testezi in continuare doar pacientii care chiar au nevoie de tratament, ca sa stii de ce-i tratezi.

    Faza a treia e cand incepe sa devina mai nasol. Numarul imbolnavirilor creste suficient de mult incat sistemul medical sa fie prea solicitat ca sa poata trata fiecare pacient individual. Sansele de contagiune devin foarte mari, apropiate de 100%, de la o simpla plimbare pe strada. Izolarea si carantina nu mai sunt solutii viabile si practice pentru a impiedica raspandirea.. Abia atunci, daca ai rezervele necesare, poti sa te apuci sa testezi pe scara larga, si sa stii ca si merita costurile. Da’ daca esti sarac, n-ai incotro, si nici macar in faza aia nu testezi pe toata lumea, ca altfel ramai fara teste pentru cei la care simptomele se agraveaza, si nu stii daca sa-i tratezi de raceala sau de COVID-19. Mai ales ca in faza aia numarul persoanelor cu simptome ajunge foarte mare.

    Faza a patra e mai putin interesanta pt. discutia asta. La momentul ala, se presupune ca majoritatea populatiei a prins deja virusul, da’ multi s-au vindecat sau au murit deja, si exista formata imunitate de turma. In momentul ala poti reveni la testarea doar a cazurilor cu simptome grave, daca cumva ai testat masiv in faza 3, ca testarea masiva in continuare n-o sa-ti dea informatie utila – stii deja ca majoritatea populatiei e infectata, stii si ca ritmul infestarilor si vindecarilor se echilibreaza, sau chiar ca vindecarile depasesc infestarile, si nu prea ai ce altceva ce face decat sa tratezi cazurile grave.

    Noi suntem undeva la limita dintre faza 1 si 2. Pentru majoritatea covarsitoare a cazurilor se cunoaste sursa infectiei, dintre foarte putinele cazuri la care nu e 200% clara sursa infectiei toate in afara unuia singur sunt persoane care au fost in carantina anterior confirmarii infectiei. Asa ca fac foarte bine ce fac autoritatile ca nu consuma testele in actuala faza de raspandire a bolii. Cum noi nici n-avem bani prea multi, daca le-ar folosi acuma, am risca ca in faza trei, cand necesarul de testare va fi mult mai mare ca acuma.

    Am putea face testare masiva acuma dac-am avea resursele ce le are Coreea de Sud. Ei au un producator local de teste rapide si ieftine – testarea unei persoane ajunge la 20 de centi, rezultatul se obtine in 4-5 ore, gradul de confidenta e foarte ridicat. Da’ noi n-avem ce-au ei, nici n-avem bani sa cumparam. Asa ca tre’ sa dramuim foarte chibzuit ce avem – exact ceea ce fac autoritatile.

    • Confundați testele rapide cu testele de laborator. În articolul nostru este vorba de teste rapide, care dau rezultatul în 10-15 minute (cu procente de eroare într-adevăr mai mari decât testele de laborator). Există paragrafe întregi în prima jumătate a materialului în care se face diferențierea între cele două tipuri de teste.

      Altfel, nu e vorba de nicio drămuire în cazul României – și în cazul testelor rapide, și în cazul testelor de laborator, ambele par a fi folosite cu prioritate (sau achiziționate) pentru testarea oamenilor de partid și de stat. Probabil ați văzut vineri după-amiaza buluceala din Parlament la testat aleșii neamului. Faceți dvoastră demonstrația drămuirii resurselor în contextul în care sute de teste de laborator sunt „consumate” pe deputați, senatori și aparatele lor de lucru – iar personalul medical de la Spitalul Gerota intrat în carantină așteaptă de zile întregi să fie testat. Să mai spunem și de românii aflați în izolare care, de asemenea, nu sunt testați decât la apariția simptomelor?

      Căci despre asta e vorba în articolul nostru – capacitatea de a testa ar putea fi extinsă prin folosirea acestor teste rapide și pentru trierea populației suspecte (nicidecum neselectiv, ci țintit, pentru cei aflați în puncte de frontieră și pentru cei aflați în izolare). Doar că ele nu sunt folosite.

      O ultimă precizare – Coreea de Sud testează masiv într-adevăr, dar nu cu teste rapide (care, repet, dau rezultat în 15 minute), ci tot cu teste de laborator clasice, prin metoda PCR (care durează în jur de 5 ore). Capacitatea lor enormă de procesare în laborator ține de baza materială net superioară și de existența personalului specializat.

  2. Dragilor sunt plăcut surprins – a nu-știu-câta oară, în fapt – de claritatea și calitatea articolelor voastre.
    Coincidența face să fi descoperit și eu subiectul testelor alternative azi, o dată cu articolul vostru.

    O variantă a metodei PCR, dar mai rapidă se pare că a fost cercetată/dezvoltată de Agenția de Știință și Tehnologie din SIngapore în parteneriat cu Veredus Laboratories https://vereduslabs.com/products/infectiousdiseases/verecov/

    Testele despre care vorbiți în articol sunt făcute, pe scurt, de chinezi: un grup de clinicieni și cercetători în parteneriat cu Jiangsu MedomicsMedical Technologies. Produsul este acesta: http://www.medomics-dx.com/product/7.html (Google Chrome traduce automat).

    Trebuie să completez partea de sus cu un detaliu și anume că specificațiile de fabricație ale testului sunt publice/publicate de grupul care l-a realizat într-un studiu. Este disponibil aici: https://onlinelibrary.wiley.com/doi/epdf/10.1002/jmv.25727 Paginile 4-5 descriu materialele foslosite, precum și metodele de preparare, e adevărat în sinteză

    Acum partea absolut blocantă pentru mine vine din articolul vostru și poate fi ușor verificat în SEAP și anume că Institutului Național de Boli Infecțioase Matei Balș și Institutul Național de Cercetare Dezvoltare Medico-Militară „Cantacuzino” au achiziționat testele aste rapide.
    Deci, încă o dată, principalele institute de CERCETARE românești (și în epidemiologie), primul public, al doilea militar, cumpără prin intermediari teste clinice cu specificații open source. Blazare, neputință, oare ce-o fi?

Lasă un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.