„SAFE” pentru clienții de casă ai statului secret

Dela0.ro a încercat în ultimele zile să obțină clarificări în cazul contractului semnat de SRI cu DIGI România în cadrul programului SAFE. În spațiul public ping-pongul comunicatelor și declarațiilor contradictorii dintre instituții a obscurat practic miza reală a subiectului.

Întreaga chestiune, semnificativă pentru dinamica achizițiilor publice realizate prin instrumentul SAFE, a fost redusă la un război steril de afirmații și contra-afirmații, căruia i-a căzut victimă chiar înțelegerea publică.

La capătul vorbelor, devenise neclar și ceea ce era clar de la bun început: faptul că un contract de aproape 200 de milioane de euro a fost atribuit în condiții mai mult decât neclare, la capătul unei proceduri opace făcută posibilă chiar de procesul interinstituțional care ar trebui teoretic să-i asigure integritatea.

Ne-am uitat, așadar, la procedura complexă de contractare în cazul proiectelor din programul SAFE pentru a înțelege ce rol are fiecare instituție implicată. Când nu înțelegem mecanismele administrative nu știm ce ar trebui să întrebăm și cu atât mai puțin cine ar trebui tras la răspundere. Și pe această lipsă de orientare în hățișul administrativ au mizat chiar instituțiile și actorii politici în chestiunea acordului tainic dintre SRI și DIGI. 

Studiind jaloanele procedurii generice de contractare din cadrul SAFE, am sesizat bizareria condițiilor în care a fost contractată societatea telecom DIGI pentru servicii de securitate cibernetică în valoare de aproape 200 de milioane de euro.

Practic, autoritatea contractantă – adică SRI – ar fi trebuit să vină cu un studiu de piață și cu un clasament de furnizori înaintea instituțiilor cu rol de analiză și aprobare în proces – adică Cancelaria Prim-Ministrului (printr-un grup constituit special), Parlamentul (prin comisiile de apărare și siguranță națională) și CSAT.

A existat, însă, acest clasament? În absența lui, tot mecanismul care ar trebui să garanteze integritatea proceselor de contractare devine decorativ. Întrucât factorii aprobatori nu rămân decât cu varianta aprobării soluției unice pe care o avansează autoritatea contractantă, în cazul de față cel mai puternic serviciu secret din statul român.

Am transmis purtătoarei de cuvânt a Guvernului Ioana Dogioiu mai multe întrebări. 

1. De ce a spus premierul Ilie Bolojan că a aflat din presă furnizorul (n.r. – societatea DIGI) când documentul de analiză final (n.r. – trimis de SRI) a ajuns pentru avizare la premier? ( n.r. – iar acest document conține numele furnizorului) 

2. A primit Cancelaria Prim-Ministrului (n.r. – de la SRI) o listă cu posibili furnizori (n.r. – rezultați în urma consultării de piață)? A primit o propunere de clasament? Câți furnizori erau și ce poziție ocupa DIGI România în acel clasament? 

3. Care este instituția contractantă în cazul LOGIC COMPUTER? (n.r. – un al doilea contract de securitate digitală anunțat de Guvern fără alte detalii referitoare la autoritatea contractantă)

Redăm răspunsurile așa cum ne-au fost transmise.

1. Premierul nu este membru al Grupului de lucru interinstituțional care a realizat analiza detaliată a fiecărui contract. Premierul a avizat documentul în vederea transmiterii către CSAT, fără a avea atribuții privind conținutul său, deci fără a dubla analiza Grupului de lucru. 

A analiza detaliat fiecare contract în parte i-ar fi conferit premierului o poziție în raport cu Grupul interinstituțional pe care legea nu o prevede. Premierul nu a făcut micromanagementul procesului SAFE, ci are un rol de supraveghere macro într-un proces complex, interinstituțional, la nivel de principii cadru. 

2. Grupul  de lucru interinstituțional a primit din partea autorității contractante (n.r. – SRI) o singură variantă pentru contractul la care faceți referire (n.r. – acordul cu DIGI). Deci nu a existat un clasament.

3.⁠ ⁠SRI este autoritatea contractantă în cazul centrelor de date mobile furnizate de Logic Computer.

Referitor la rolul premierului, e de punctat o nuanță. Am plecat în cadrul documentării de la premisa că este neobișnuit ca politicianul Ilie Bolojan, intens preocupat de justa cheltuire a banului public, să nu parcurgă un astfel de document (destinat apoi analizei în CSAT) pentru a vedea cui dă România aproape 200 de milioane de euro. Vorbim de un document pe care premierul și-a pus semnătura.

Ulterior însă, Ilie Bolojan a declarat că a aflat la rândul său din presă cine e furnizorul în cazul contractului (n.r. – societatea DIGI). 

Pentru a înțelege mecanismul de „analiză și aprobare” a contractelor încheiate prin instrumentul SAFE e nevoie să studiem procedura de contractare prevăzută în OUG 62/2025. 

Cancelaria Prim-Ministrului are rol de supervizare și coordonare în cazul programului SAFE. În vederea accesării și implementării instrumentului de finanțare SAFE, s-a format un Grup de lucru interinstituțional, condus de șeful Cancelariei Prim-Ministrului, adicǎ Mihai Jurca. 

Din acest grup fac parte în momentul de față Radu Burnete, consilier prezidențial pe probleme economice; Radu Miruță, ministrul Apărării; Cătălin Predoiu, ministrul Afacerilor Interne; Raed Arafat, secretar de stat în cadrul MAI; Oana Țoiu, ministrul Afacerilor Externe; Alexandru Nazare, ministrul Finanțelor; Răzvan Ionescu, director interimar al SRI; și Irineu Darău, ministrul Economiei.

În primă fază instituția contractantă (n.r. – în cazul de față SRI) trimite la Cancelaria Prim-Ministrului și Ministerul Economiei un document cu informații tehnice legate de produsul pe care vrea să-l achiziționeze. Sunt informații legate de performanță, securitate, siguranță. Acestea sunt cerințele operaționale. Odată cu ele instituția trimite și o listă cu posibili furnizori. 

Șeful Cancelariei (n.r. – Mihai Jurca) emite apoi un document prin care stabilește cerințele obligatorii de cooperare pentru achiziția respectivă. Acest document setează regulile economice. 

Apoi instituția contractantă trimite solicitări oficiale de informații către operatori economici pentru a verifica dacă aceștia îndeplinesc cerințele operaționale sau de cooperare, ce termene de livrare au, dar și ce cost estimativ al achiziției. Aceștia răspund cu propuneri tehnice și financiare.

Autoritatea contractantă (n.r. – în cazul de față SRI) centralizează informațiile primite și face un clasament al furnizorilor interpelați. Pe lângă răspunsuri și clasament instituția trebuie să facă  analiză preliminară din care să rezulte respectarea sau nerespectarea condițiilor operaționale și de cooperare. După care trimite toate documentele la Cancelaria Prim-Ministrului. 

După ce primește documentul cu informații centralizate și clasamentul posibililor furnizori, șeful Cancelariei Prim-Ministrului convoacă Grupul de lucru interinstituțional. Acesta parcurge conținutul hârtiilor, dezbate și elaborează un document de analiză. Abia acest ultim act validează lista instituției contractante, propune furnizorul și fixează valoarea estimată a achiziției.

Document final elaborat de grup primește apoi avizul prim-ministrului. După avizarea operată la nivelul guvernului, șeful Cancelariei trimite documentul la CSAT pentru aprobare. Apoi, după aprobarea CSAT, instituțiile contractante merg în Parlamentul României – la comisiile reunite de apărare, ordine publică și siguranță națională – pentru a obține aprobarea prealabilă de demarare a procedurilor.

După bifarea tuturor acestor pași autoritățile contractante pot iniția legal procedurile de licitație sau atribuire a contractelor.

Răspunsul primit de Dela0.ro de la purtătoarea de cuvânt a Guvernului Ioana Dogioiu arată că SRI a venit la Cancelaria Prim-Ministrului cu o variantă unică de furnizor, DIGI România. Nu a mai fost luat în calcul altcineva în etapa consultării de piață. Nu a fost întocmit un clasament al eventualilor operatori economici.

De ce SRI a venit cu un singur furnizor și de ce acela a fost DIGI România? Instituția avizatoare, adică Cancelaria Prim-Ministrului prin Grupul interinstituțional de lucru, ar trebui să aibă aceste justificări chiar în documentele care i-au fost înaintate de serviciul secret. Dacă Mihai Jurca, șeful Cancelariei, nu știe atunci înseamnă că întreg procesul de contractare e mai degrabă de formă.

Dela0.ro l-a contactat pe Mihai Jurca. Acesta a refuzat să asculte întrebările pe care le aveam pregătite întrucât domnia sa comunică doar în scris.

Legea 544/2001 îi dă dreptul jurnalistului să solicite informații de interes public verbal la care să primească răspunsuri pe loc sau în cel mult 24 de ore. Doar în cazul în care informațiile solicitate necesită o documentare amplă o instituție îi poate cere jurnalistului să  trimită întrebările pe mail.

Mihai Jurca nu avea cum să decidă acest lucru din moment ce a refuzat să audă întrebările. 

Orange România, o companie mare cu semnificative capacități IT, a ieșit deja public să spună că ar fi putut să ofere și ea soluțiile contractate de SRI de la DIGI, dar că nu a întrebat-o nimeni nimic. Și Orange a aflat despre proiect și despre contract din presă. 

Poate DIGI e singurul furnizor național capabil să ofere serviciile pe care SRI le-a identificat ca fiind necesare. Însă în lipsa transparenței instituționale nu avem cum să știm asta. În lipsa transparenței, dublată și de prezența declarațiilor contradictorii, nu vedem decât un proces viciat. Plus autorități incapabile să ofere răspunsuri elementare. 

Dela0.ro a încercat să obțină un punct de vedere și de la SRI. Purtătorul de cuvânt Ovidiu Marincea nu a răspuns la telefon în ciuda apelurile repetate.

Sunt 27 de interpelări și întrebări formulate în ultimul an în Camera Deputaților pe subiectul SAFE. Aceste interpelări și întrebări sunt instrumente prin care parlamentarii pot solicita date, clarificări și informații instituțiilor publice. Cele 27 au primit un răspuns. Ce reiese din aceste răspunsuri venite din partea diferitelor ministere? Două chestiuni fundamentale:

Prima. Grupul de lucru și Cancelaria Prim-Ministrului sunt (sau ar trebui să fie) garanția că contractarea va fi una corectă.

A doua. Scopul strategic major urmărit prin SAFE este acela de a dezvolta furnizorii locali. 

Dar DIGI România nu este deloc un furnizor care ar avea nevoie de sprijin pentru extindere, creștere, dezvoltare. DIGI e un colos telecom, partener constant pentru instituțiile din România, mai ales pentru cele de forță. Între 2018 și 2026 a încheiat peste 200 de contracte cu actori publici, printre care Ministerul Apărării și Serviciul de Telecomunicații Speciale. 

Tot cu SRI a semnat DIGI, în martie 2026, un contract de 670 de milioane de lei pentru a securiza cibernetic 121 de instituții. De fapt în acel contract nu e doar DIGI. E încă o companie, numită Logic Computer, intrată în asociere cu DIGI.

Iar aceeași societate Logic Computer e și pe lista recent publicată de guvern cu firmele deja contractate în programul SAFE. Logic Computer a câștigat un contract de achiziție de centre de date mobile și centre de operațiuni de securitate cibernetică, în valoare de 110 milioane de euro. Contractul e semnat tot cu SRI, potrivit răspunsului obținut de Dela0.ro de la purtătoarea de cuvânt a Guvernului Ioana Dogioiu. 

Nici Logic Computer nu sunt un operator economic firav, cu nevoi certe de dezvoltare. Compania a avut între 2018 și 2026 în jur de 200 de contracte cu instituții publice. Doar în 2026 a împușcat în jur de 150 de milioane de lei de la Ministerul Apărării Naționale. În 2025 a câștigat contracte în valoare de 30 de milioane de lei cu STS. 

DIGI România și Logic Computer nu sunt așadar niște firme promițătoare, sprijinite prin SAFE să urce pe următorul palier de dezvoltare. Sunt niște carnasieri ai pieței IT, cu sute de contracte cu statul și afaceri cumulate de peste un miliard de euro. Ambele companii au fost înființate în anii 1990 și au crescut pe filiera contractelor cu serviciile de informații și alte instituții de forță.

În contractul SRI – Digi de aproape 200 de milioane de lei nu știm ce se cumpără de fapt. Timp de patru zile instituțiile statului au fost mai preocupate să se sustragă din procesul contractării decât să lămurească transparent publicul. 

Pe scurt, pe 2 iunie Guvernul a anunțat printr-un comunicat sec achiziția fără să menționeze cine e autoritatea contractantă. Timp de o zi publicul a fost convins că e Guvernul Bolojan. Tot Guvernul a spus că România va dezvolta de cei 196 de milioane de euro un fel de ChatGPT, dar antrenat exclusiv pe zona de securitate. 

O zi mai târziu Digi Communications, holdingul care deține DIGI România, anunța Bursa de Valori București că filiala din România a semnat cu SRI un contract pentru: 1. un centru de date; și 2. o platformă de evaluare a modelelor de inteligenta artificiala de tip LLM specializate în domeniul securității cibernetice.

Pe 4 iunie venea și SRI cu un comunicat în care anunța că furnizorul a fost ales de Grupul de lucru interinstituțional coordonat de șeful Cancelariei Prim-Ministrului. Și mai spunea serviciul secret că proiectul urmărește automatizarea unor procese complexe de analiză și investigare a incidentelor de securitate cibernetică. Adică un SOC (Security Operation Center) care folosește AI pentru a detecta atacuri cibernetice.

După ce în seara zilei de 4 iunie premierul Ilie Bolojan a declarat la Euronews că SRI a ales furnizorul și că el a aflat din presă numele operatorului economic, SRI a ieșit cu un al doilea comunicat în care și-a asumat rolul decisiv în procesul de contractare. 

Contactat de Dela0.ro, arhitectul în sisteme AI Mircea Șerdin explică faptul că, cel mai probabil, produsul descris de SRI, nu de Guvern, este cel cumpărat. Întrucât să construiești și să antrenezi propriul model de securitate (adică un fel de ChatGPT) ar costa măcar un miliard de euro.

În chestiunea „platformei integrate de evaluare a modelelor de inteligență artificială de tip LLM”, menționată de DIGI între serviciile contractului cu SRI, Șerdin subliniază că în Marea Britanie există un institut care face exclusiv asta. Mai exact, dezvoltă bune practici și soluții pe care le dă apoi guvernelor. „Vorbim de un institut, nu un proiect ascuns într-un centru de date SRI”, subliniază Șerdin.

Dacă ce cumpără statul secret e ce spune DIGI că vinde, atunci Mircea Șerdin vede și aici o problemă de oportunitate. Modele specializate pe securitate cibernetică sunt foarte puține și au fost deja evaluate, iar rezultatele sunt deja disponibile. 

Cât timp statul nu poate explica simplu de ce a cumpărat, cum a cumpărat și ce anume a cumpărat, nu putem decât specula.