Foto: Octav Ganea / Inquam Photos

Pe fondul unui ordin semnat în starea de urgență de Raed Arafat, pe care îl publicăm astăzi în premieră, statul român compilează zilnic date actualizate despre capacitățile locale de terapie intensivă folosite în tratamentul bolnavilor de COVID-19.

În ciuda acestui lucru, o tânără de 21 de ani din Rucăr, Argeș, infectată cu COVID-19 și aflată în stare critică, a fost plimbată cu salvarea din spital în spital, în căutarea unui ventilator. L-a găsit, dar era prea târziu. Intubată într-un final, a murit (după nici o zi de suport ventilator) în secția ATI a unității județene de urgență din Pitești. A fost înregistrată ca fiind al 109-lea deces provocat de coronavirus în județul Argeș.

Aceasta e povestea unei morți care (poate) putea fi prevenită.

Însă statisticile statului nu sunt compilate ca să salveze vieți. Ele doar consemnează morții.

27 aprilie a fost a patruzeci și treia zi trăită de români sub imperiul stării de urgență. O zi fără istoric, încolonată în șirul indian al zilelor care ajunseseră să se confunde până la indistincție. 

Pe 27 aprilie – anunțau știrile oficiale transmise militărește de Grupul de Comunicare Strategică – în România se înregistrau 11.339 de cazuri confirmate cu boala COVID-19, 631 de decese în rândul lor și 227 de pacienți critici, internați în secții spitalicești de terapie intensivă.

Autoritățile centrale și locale dădeau mesaje ferme că situația epidemiologică era sub control, că direcțiile de sănătate publică și spitalele traversau o perioadă de schimbări și îmbunătățiri la nivelul gestiunii medicale, că guvernarea cumpăra echipamentele necesare și că, în general, starea de urgență era atent chivernisită pentru a asigura pregătirea statului în întâmpinarea riscurilor viitoare.

Dar, pentru a monitoriza evoluția infectărilor cu COVID-19 și pentru a asigura coordonarea informată a eforturilor de combatere a epidemiei, statul avea nevoie de date precise, permanent actualizate și verificate cu scrupulozitate.

Așa că, în această zi anostă de 27 aprilie, între hârtiile nenumărate ale statului român se mai încolonează una: Ordinul Comandantului Acțiunii numărul 75988 privind stabilirea unor măsuri pentru colectarea, centralizarea și raportarea datelor specifice COVID-19.

Semnat de Raed Arafat, secretar de stat în Ministerul de Interne și șef al Departamentului pentru Situații de Urgență (DSU), documentul de trei pagini stabilea măsuri de compilare și raportare zilnică a unui set extins de date necesare pentru a avea, în orice moment, fotografia evoluției epidemiologice.

Dela0.ro se află în posesia acestui document care nu a fost niciodată prezentat public – și care este capital pentru a înțelege ce fel de date colectează în epidemie autoritățile publice, către cine le diseminează și prin ce fel de rețele informatice.

Click pe imagine pentru a accesa documentul integral

Ordinul 75988 din 27 aprilie oferă perspectivă asupra dezbaterii recente din societate despre capabilitățile de terapie intensivă ale sistemului medical național, clasând definitiv susținerea că statul nu ar ști – în orice moment – de câte paturi ATI dispune în centrele COVID și care este exact nivelul de echipare al acestora.

Potrivit articolului 4, alineatul 2, al ordinului 75988, spitalele raportează de două ori pe zi – dimineața de la 8 la 9, și după-amiaza de la 16 la 17 – numărul paturilor și al aparatelor de ventilație destinate COVID-19, precum și situația ocupării acestora.

În toate săptămânile și lunile trecute de la confirmarea primului infectat cu coronavirus din România (petrecută pe 26 februarie), autoritățile naționale s-au contrazis cu privire la dotările ATI disponibile pentru tratarea bolnavilor critici de COVID-19.

Astăzi știm: sarabanda contradicțiilor nu era determinată de acțiunile de colectare, centralizare și raportare a datelor specifice, pentru că toate aceste acțiuni erau operaționale încă din aprilie și organizate pe fluxuri. Încâlcelile declarative ale guvernanților trebuie explicate cu alte argumente – căci, strict factual, doar în baza prevederilor ordinului 75988 statul român ar fi trebuit să dețină în fiecare zi fotografia exacta, de moment, a efectelor epidemiei în spitale, servicii de ambulanță și direcții de sănătate publică.

Reflexul românesc

Ordinul semnat de Raed Arafat pe 27 aprilie stabilea o piramidă a raportării facilitată de două aplicații informatice puse la dispoziție de Serviciul de Telecomunicații Speciale: alerte.ms.ro și corona-forms. DSP-urile, serviciile de ambulanță și spitalele erau însărcinate să introducă zilnic în respectivele aplicații date esențiale despre stocuri, paturi, echipamente de terapie intensivă și pacienți internați / externați / decedați.

Centrele județene de coordonare și conducere a intervenției (CJCC) erau chemate să asigure acuratețea datelor și să comunice o parte dintre ele către Centrul național de coordonare și conducere a intervenției (CNCC). Doar o parte erau raportate în mod specific pe filiera CJCC – CNCC pentru că în alte cazuri fluxurile informaționale erau accesibile direct decidenților din Ministerul Sănătății, Ministerul de Interne și Institutul Național de Sănătate Publică (care puteau consulta aplicațiile STS).

Dispunând zilnic de corelația dintre numărul de paturi, capacitatea ATI și numărul de ventilatoare din fiecare spital, statul își dădea practic oportunitatea teoretică de a anticipa sincopele în gestionarea și repartizarea bolnavilor critici de COVID-19. Ordinul 75988 din aprilie nu e, de altfel, singurul prin care s-au instituit fluxuri specifice de raportare a datelor sistemice despre evoluția și efectele epidemiei.

Un alt Ordin al Comandantului Acțiunii, din iunie, cu numărul 77755, instituia măsuri concrete de analiză, raportare și gestiune a evoluției operative. 

»» Punctul 3 al acestui ordin instituie obligativitatea monitorizării permanente a gradului de ocupare a locurilor în spitalele COVID-19.

»» Punctul 4 dispune alcătuirea unor scenarii pentru gestionarea previzibilei și iminentei aglomerări a spitalelor.

»» Punctul 6 obligă la raportarea, de urgență și în timp, a situațiilor în care este probabilă atingerea capacității de internare disponibilă. Un asterix completează în subsolul ordinului acest punct: atât prin completarea datelor în aplicația informatică paturi ATI, cât și prin raportarea în scris a situației existente.

Așadar, în toată perioada aprilie-iunie, sistemele naționale de centralizare și raportare a datelor despre evoluția și efectele COVID-19 au fost vizate de norme specifice, menite să-i furnizeze statului date factuale. Doar o mică parte din aceste date au fost făcute publice, deși informațiile autorităților despre evoluția epidemiei sunt mult mai multe decât cele comunicate în știrile oficiale.

Reflexul statului român a fost să comunice mereu că deține puține date și că nu are mijloacele pentru a colecta, centraliza, tria și raporta cifrele exacte ale persoanelor testate, ale capacităților de terapie intensivă sau ale altor parametri de gestiune epidemiologică.

Modelul german

În lipsa criteriilor obiective, însăși evaluarea măsurilor guvernamentale este subminată. Căci, fără o imagine exactă asupra evoluției ATI în spitalele COVID, nimeni nu poate ști cu adevărat dacă Cabinetul Ludovic Orban a gestionat eficient sau nu criza medicală.

În lipsa datelor factuale, chiar președintele Klaus Iohannis poate ieși la pupitrul prezidențial pentru a ne anunța că guvernarea liberală s-a achitat cu brio de sarcina combaterii efectelor COVID-19, iar orice sincope în aplicarea măsurilor publice (precum și creșterea numărului de infectări) trebuie puse pe seama PSD, partidul aflat (totuși) în opoziție.

Spre comparație – una care nu ține atât de handicapul administrativ care ne desparte, cât mai ales de transparența guvernării și de aplicarea principiului că o astfel de criză medicală, politică și socială nu poate fi întâmpinată și combătută prin secretizarea datelor publice, ci tocmai prin difuzarea lor -, statul german publică un registru online actualizat zilnic al capacităților de terapie intensivă, triate pe spitale și regiuni.

Registrul conține numărul total al paturilor de terapie intensivă, numărul celor ocupate, numărul celor libere, numărul celor dedicate COVID-19, precum și numărul celor repartizate bolnavilor critici, intubați și ventilați mecanic.

Registrul german e atât de precis încât folosește indicatori grafici (sub forma unor buline verzi, galbene sau roșii) pentru disponibilitatea capacităților de terapie intensivă non-invazivă, terapie intensivă invazivă și ECMO (o procedură ultra-modernă de suport respirator) din peste 1300 de spitale.

De fapt, distanța dintre statul român și statul german nu e marcată de colectarea și raportarea datelor despre stocuri, echipamente și mijloace efective de terapie intensivă în vremea COVID-19. Ea e marcată, mai ales, de disponibilitatea de a furniza aceste date și populației asupra căreia se răsfrânge actul de guvernare.

Statul român consideră că informațiile acestea sunt doar pentru Comandantul Acțiunii și alți privilegiați, nu și pentru cetățeni. Aflați în posesia informațiilor, cetățenii ar putea pune sub semnul întrebării unele dintre urmările publice ale deciziilor și gestiunii autorităților.

Cazul recent al unei tinere de 21 de ani infectate cu COVID-19 care a decedat în secția de terapie intensivă a Spitalului Județean de Urgență Pitești e ilustrativ în acest sens.

Salvarea care nu mai vine

În dimineața zilei de 25 iulie, în jurul orei 10, o tânără din comuna argeșeană Rucăr apelează Serviciul Județean de Ambulanță Argeș, solicitând intervenția de urgență. Fata fusese diagnosticată cu doar câteva zile înainte: avea COVID-19, boală pe care o contractase de la mama ei, decedată la Județeanul din Pitești pe 18 iulie.

Lăsată acasă, sub supravegherea și tratamentul medicului de familie, tânăra avusese o evoluție fulgerătoare (și neobservată) a bolii. În dimineața zilei de 25 iulie abia mai respira.

Salvarea ajunge la pacienta din Rucăr șapte ore mai târziu, în jurul orei 17. Aparent, unele inadvertențe de ordin birocratic au împiedicat preluarea rapidă a cazului critic. 

Tânăra este dusă la Spitalul de Pneumoftiziologie Câmpulung, fiind înregistrată în jurul orei 18:30. Saturația în oxigen a sângelui, măsurată la internarea pacientei, era de 57%. Nivelul critic al acestei măsurători este de 90%.

Pentru că Pneumoftiziologia Câmpulung nu are facilități de terapie intensivă și nu poate face practic nimic pentru tânăra din Rucăr, fata este transferată în aceeași zi, 25 iulie, în jurul orei 22, la Spitalul Municipal Câmpulung, fiind internată direct pe secția ATI. Acolo i se oferă o mască de oxigen și tratament specific, însă nu este intubată și ventilată mecanic (deși insuficiența respiratorie era mult dincolo de pragul critic).

De ce? Pentru că Spitalul Municipal Câmpulung are 14 paturi ATI, dar doar două ventilatoare. Ambele erau ocupate în momentul sosirii pacientei de 21 de ani.

Știind că tânăra are imperativ nevoie de ventilare mecanică, Municipalul solicită transferul într-o unitate capabilă să-i pună la dispoziție un ventilator. Abia a doua zi, pe 26 iulie, după prânz, se găsește un pat la Spitalul Județean de Urgență Pitești (unde sunt 20 de paturi de terapie intensivă, 15 dintre ele dotate cu ventilatoare).

După mai bine de 30 de ore de la primul telefon dat la Salvare, tânăra din Rucăr este intubată. Sindromul respirator acut era deja instalat. Pe 27 iulie, județul Argeș înregistrează în statistica națională șase decese, ajungând la cota 109. Pacientul 109 este chiar fata de 21 de ani, ucisă de COVID-19 la nouă zile distanță după ce virusul determinase și moartea mamei sale. 

Lumea văzută din birou

Decesul tinerei din Rucăr ascunde întreaga absurditate a unui sistem de monitorizare și raportare construit pe compilarea unor cifre exacte, dar incapabil să orienteze respectivele cifre pentru salvarea unor vieți.

În momentul în care a fost preluată de Salvare de la domiciliu, după mai bine de șapte ore de așteptare, tânăra era deja cu valoarea oxigenării sângelui prăbușită. Se știa că e pacient infectat cu COVID-19. Se știa că e simptomatică de mai bine de o săptămână. Era evident, în lumina tuturor parametrilor de tratament, că trebuie ventilată mecanic. 

Și totuși, Salvarea a dus-o pe fata de 21 de ani la un spital COVID fără posibilități de terapie intensivă. Acest spital, de pneumoftiziologie, ar trebui să raporteze – în baza prevederilor instituite pe 27 aprilie 2020 de Ordinul 75988 semnat de Raed Arafat -, de două ori pe zi, informații despre numărul de paturi și de ventilatoare deținute. Raportarea, în sine, ar trebui să asigure informarea factorilor decizionali care își petrec ziua, la costum, prin birouri – dar ar trebui să funcționeze și ca bază de date pentru luarea unor hotărâri medicale în timp real.

Dacă o salvare are un pacient critic de COVID-19 și trebuie să se plimbe cu el pe la spitale diferite pentru a găsi capacități de intervenție medicală potrivite patologiei, în ciuda faptului că statul care administrează serviciul de ambulanță se află în posesia datelor actualizate despre aceste capacități (și le compilează electronic), atunci singura concluzie factuală care se poate trage e că sistemul e construit exclusiv pentru a informa câțiva comandanți ai acțiunii, deloc pentru a salva cetățeni.

După ce, la Pneumoftiziologie Câmpulung, s-a constatat că pacienta din Rucăr era într-o stare care nu putea fi stabilizată cu baza materială din unitate, tânăra a fost transferată imediat la Spitalul Municipal din oraș.

Și aici, însă, intervenția efectivă era imposibilă, pentru că cele două ventilatoare de la nivelul spitalului erau ocupate. Municipalul Câmpulung ar trebui și el să raporteze – în baza prevederilor instituite pe 27 aprilie 2020 de Ordinul 75988 semnat de Raed Arafat -, tot de două ori pe zi, informații despre numărul de paturi și de ventilatoare deținute.

Atât serviciile de ambulanță, cât și spitalele, au acces în aplicațiile informatice dezvoltate de STS pentru colectarea și raportarea datelor specifice COVID-19. Într-un scenariu normal, partajarea integrată a acestor informații ar putea să împiedice exact situația în care unui pacient COVID-19 i se caută salvarea din poartă de spital în poartă de spital.

Deși situația ei era extrem de gravă și necesita intubare imediată încă din dimineața zilei de 25 iulie, tânăra din Rucăr ajungea într-un spital dotat și cu pat de terapie intensivă și cu ventilator abia în după-amiaza zilei de 26 iulie.

Niciunul din seturile de date colectate informatic de statul român din primăvară încoace nu a putut preveni această situație aberantă din punct de vedere medical și uman.

Ultimele ore din viață

Acum, după moartea Andreei din Rucăr, la fel ca după moartea lui Dănuț din Brăești, la fel ca după moartea oricărui cetățean produsă pe fondul incapacităților statului român, toate autoritățile implicate se vor acoperi de hârtii și vor găsi justificări ample sarabandei de erori.

Statul va compila în continuare zilnic date despre stocuri, paturi, ATI și ventilatoare – pe care nu le va împărtăși public, căci ele sunt destinate mai ales comandanților de acțiune, miniștrilor, oamenilor la cravată și costum din birouri.

Uneori, dacă firul e suficient de scurt cu aceste birouri, pacienți non-critici de 90 ani vor fi transportați imediat cu elicopterul la București și internați în cele mai moderne secții de terapie intensivă, cu tratamente de ultimă oră puse la dispoziția lor. Precum fostul episcop BOR al Sucevei Pimen, decedat între timp la Institutul Matei Balș din Capitală din cauza infectării cu COVID-19.

Alteori, dacă firul scurt nu există, pacienți critici de 21 de ani vor aștepta ore întregi după ambulanță, apoi vor fi plimbați prin multiple spitale, în căutarea unor echipări de terapie intensivă care se raportează oficial de două ori pe zi în aplicațiile informatice construite de unul dintre serviciile secrete ale țării.

În ultimele sale ore de viață, Andreea a văzut la treabă statul român (și, probabil fără să realizeze, angrenajul plenar al disfuncționalităților sale).

Cu toate măsurile sale de colectare, centralizare și raportare a datelor COVID-19, acest stat n-a putut să asigure niciun fel de intervenție de urgență pentru salvarea tinerei infectate. A dus-o exact unde nu avea ventilatoare, deși evidența zilnică a prezenței și utilizării lor e compilată și monitorizată.

În Ordinul 75988 nu scrie nicăieri că cifrele sunt strânse ca să salveze vieți.

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.