»» România are multiple condamnări la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) în cauze care privesc infracțiuni la viața sexuală cu victime copii.
»» Ca efect al acestora, statul român se află sub supravegherea Consiliului Europei pentru a dezvolta o practică judiciară uniformă centrată pe apărarea intereselor superioare ale minorilor în aplicarea actelor de justiție. Mai exact, pentru a înlătura situațiile în care procurorii și judecătorii pleacă de la premisa că abuzul sexual s-a produs și cu acceptul copilului căzut victimă.
»» În ciuda acestui context, procurorul general al României Gabriela Scutea, care veghează la funcționarea celei mai importante unități de parchet din țară, se întreabă – chiar în plenul Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) – ce poate face un profesionist al dreptului când are de cercetat o infracțiune sexuală cu o victimă de 13 ani plecată de acasă, care și-a început viața intimă.
»» Cum se poate decide lipsa sau prezența consimțământului în cazul unui abuz sexual care implică o minoră sub 14 ani care poate a și născut? – aceasta e dilema legală a procurorului general Scutea. Realitatea sistemică arată că exact acest fel de a privi și judeca infracțiunile sexuale cu victime copii a determinat condamnarea repetată a României la CEDO.
»» Doar într-o situație din patru instituțiile judiciare încadrează ca viol o infracțiune sexuală comisă împotriva unui copil sub 14 ani. Dacă agresorul (care în multe situații are de 3, 4 sau 5 ori vârsta victimei) nu lasă urme care să probeze constrângerea fizică, această justiție pleacă în cele mai multe cazuri de la premisa că actul sexual s-a produs și cu acceptul minorului căzut pradă abuzului.
»» Ministrul Justiției, liberalul Cătălin Predoiu, și președintele României Klaus Iohannis, cei care au propus-o și numit-o în februarie 2020 pe Gabriela Scutea la șefia Parchetului General, tac de câteva zile, ignorând solicitarea Dela0.ro de a se poziționa public în legătură cu vederile exprimate în CSM de procurorul general.
»» Niciun membru PNL dintre cei contactați de Dela0.ro nu a dorit să comenteze în vreun fel forma sau fondul celor susținute în CSM de Gabriela Scutea.
În data de 11 iunie, plenul Consiliului Superior al Magistraturii are pe ordinea de zi, la punctul 9, analiza propunerii de a verifica toate cauzele de infracțiuni sexuale cu victime minore din ultimii șase ani.
Subiectul a ajuns practic pe masa CSM în noiembrie 2019, când Dela0.ro a publicat o investigație amplă care expunea felul în care instanțele românești dau sentințe în cauze de infracțiuni sexuale plecând de la considerentul că fete de 10-13 ani pot întreține acte sexuale consimțite cu adulți având de trei, patru chiar cinci ori vârsta lor.
În urma apariției articolului Dreptate strâmbă, președintele CSM de la acea vreme Lia Savonea a cerut Inspecției Judiciare să întocmească un raport care să stabilească dacă nu cumva investigația jurnalistică a afectat independența unor magistrați menționați cu nume și prenume în cuprinsul textului de presă.
La începutul acestui an, în cadrul acestei proceduri de verificare, CSM a decis să dispună și luarea în discuție a faptelor prezentate de Dela0.ro. Un traseu administrativ sinuos a jalonat din februarie încoace această propunere, care a ajuns, într-un final, pe masa plenului Consiliului, fiind adoptată măsura efectuării unui control tematic la parchete și instanțe în cauzele de infracțiuni sexuale cu victime minore.
Chiar în această ședință, desfășurată pe 11 iunie, procurorul general al României Gabriela Scutea are următoarea intervenție (semnalată de Hotnews):
Dacă am avea o infracțiune împotriva vieții sexuale și, într-un caz ipotetic, minora de 13 ani a plecat de acasă de mai mult timp, și-a început viața intimă, poate chiar are… nu știu, e un caz foarte nefericit și dus la extrem… poate a avut experiențe sexuale soldate cu nașteri sau alte forme de procreare – în acel moment, care este marja de apreciere a unei declarații, cum se propune aici, că a fost un raport sexual consimțit sau nu?
Solicitată de Dela0.ro să explice declarația despre discernământul și consimțământul ipoteticei minore de 13 ani, Gabriela Scutea a refuzat să clarifice public propriile vederi exprimate în CSM, insinuând că vorbele i-ar fi putut fi scoase din context:
Nu am apucat să mă uit pe transcriere. Nici nu mai știu acum exact în ce termeni le-am spus. Vreau să văd exact.
După două zile de verificări, Gabriela Scutea a revenit într-un comunicat oficial:
Experiența mea profesională nu lasă dubii…
Lucrările mele în acest domeniu au fost aprobate…
Am reținut recepționarea negativă a acestei exprimări directe…
Vă asigur că, în exprimarea publică, voi urma cu mai multă atenție evitarea revictimizării.
Asigurările procurorului general par să vizeze exclusiv forma vederilor exprimate, nicidecum fondul lor. Iar – în contextul sistemic al felului în care statul român cercetează și judecă infracțiunile sexuale cu victime sub 14 ani – fondul e capital.
Tratamentul legal al acestor cauze judiciare e atât de viciat încât însăși ipoteza procurorului general – că la stabilirea consimțământului ipotetic al unui copil de a întreține acte sexuale trebuie luată în calcul și conduita sexuală anterioară a minorului – devine un element de îngrijorare publică.
România este un stat cu multiple condamnări la CEDO pentru incapacitatea de a proteja interesele superioare ale copiilor căzuți victime abuzurilor sexuale. România este sub supravegherea Consiliului Europei chiar pentru formularea și aplicarea unor astfel de considerente judiciare, care tind să încadreze infracțiunile sexuale comise fără urme de constrângere fizică asupra minorilor ca acte consimțite de victime.
Un sistem judiciar care produce astfel de vederi, argumente și sentințe este un sistem care strâmbă chiar ideea de dreptate. Cum poate corecta societatea o neregulă sistemică dacă aceia care țin în mână frâiele sistemului continuă să reproducă exact vederile și argumentele strâmbe?
Adoptând chiar elementele de limba ale procurorului general al României, care este marja după care trebuie să judecăm și evaluăm pozițiile adoptate într-o funcție publică de nivelul și importanța celei deținute de Gabriela Scutea?
O intervenție profesională făcută în plenul CSM e suficientă? Refuzul de a clarifica pe loc susținerile problematice din cadrul intervenției sunt suficiente? Emiterea, la două zile distanță, a unui comunicat care lasă complet deoparte fondul problemei, aducând doar justificări de formă, este suficientă?
Dar toate trei la un loc, ce fel de marjă lasă păstrării funcției publice?
Avertismente de la CEDO
În 2016 România e condamnată de două ori la CEDO pentru încălcarea obligației sale de a proteja legal împotriva tratamentelor degradante și de a urmări interesele superioare ale minorilor în aplicarea actelor de justiție.
Sentințele de condamnare sunt date în două cauze ajunse pe rolul Curții care implică infracțiuni sexuale cu victime minore.
Observațiile făcute de CEDO în ambele cauze sunt grăitoare:
»» se constantă incapacitatea instanțelor românești de a avea în judecarea cauzei o abordare adaptată la copil.
»» se constată incapacitatea de a dezvolta o practică judiciară consacrată și uniformă în legătură cu noțiunea de consimțământ pentru a face o deosebire clară între cazurile de viol și cele de act sexual cu un minor
După deciziile CEDO în cele două cauze, România intră într-un proces de supraveghere în cadrul căruia statul își asumă un plan de acțiune. Până în prezent acest plan s-a concretizat prin cursuri de formare și simpozioane, dar a rămas în practică fără prea multe efecte.
În practică, instanțele românești continuă să încadreze cu blândețe cele mai multe fapte de abuz sexual comise asupra minorilor sub 14-15 ani, ca act sexual cu un minor. Violul, ca variantă legală, este în doar într-un caz din patru varianta aleasă de procurori sau de judecători pentru încadrarea faptelor supuse judecății.
În practică, avem și un procuror general – Gabriela Scutea – care, în plină discuție publică și profesională despre cazuistica sistemică de încadrare eronată a infracțiunilor sexuale cu minori sub 14 ani, continuă să pună problema în aceiași termeni care ne-au adus deja condamnări la CEDO.
Prin efectele dispozițiilor Curții, România ar trebui să găsească mijloacele instituționale de a schimba din temelii felul în care sunt cercetate și judecate abuzurile sexuale comise împotriva copiilor.
Prin efectele practice ale prezențelor profesionale de la vârful sistemului său de justiție, România nu pare însă pregătită să renunțe deocamdată nici măcar la discursul teoretic despre marja care ar trebui să-i permită unui procuror să ia în calcul discernământul și consimțământul unui copil de 10-13 ani care întreține acte sexuale cu un adult având de până la cinci ori vârsta sa.
Presiunea opiniei publice
Modul problematic în care autoritățile judiciare gestionează infracțiunile sexuale cu victime minore a fost în ultimii ani de multe ori în atenția presei. Interesul public din jurul subiectului e consistent – și justificat în contextul deciziilor judiciare fondate pe ideea că ar putea exista consimțământ sexual efectiv din partea unui copil.
În acest context declarația procurorului general Gabriela Scutea nu poate fi o simplă eroare de exprimare (nu în direcția factuală a celor exprimate; și nu în plenul CSM). În acest context însăși lipsa de reacție instituțională a celor care au girat pentru instalarea Gabrielei Scutea la Parchetul General devine o problemă de interes public.
Procurorul general Gabriela Scutea a fost numită de președintele Klaus Iohannis la propunerea ministrului Justiției, liberalul Cătălin Predoiu, în ciuda avizului negativ venit din partea CSM (acest aviz e consultativ).
Dela0.ro i-a contactat atât pe ministrul Predoiu, cât și pe premierul PNL Ludovic Orban. Niciunul nu a răspuns solicitării de a comenta contextul declarațiilor Gabrielei Scutea. Am cerut o reacție și de la Administrația Prezidențială. La publicarea articolului consemnăm lipsa de reacție.
Am vrut să obținem o poziție de la Palatul Cotroceni întrucât, în alte situații similare, președintele Klaus Iohannis s-a arătat preocupat de felul în care profesionalismul și credibilitatea celor care conduc instituțiile judiciare influențează bunul mers al justiției.
În toamna anului 2019, pe fondul cazului Caracal, președintele Iohannis îi cerea demisia șefului Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT) imputându-i exact lucrurile pe care i le-ar putea reproșa acum Gabrielei Scutea.
Ar fi trebuit să aducă un plus de profesionalism și de credibilitate. Sub conducerea domnului Felix Bănilă, acest lucru nu s-a întâmplat, iar acest lucru continuă să ridice semne majore de întrebare. Îi cer domnului Felix Bănilă să își înainteze demisia din funcția de procuror șef al DIICOT. Este imperativ ca greșelile să fie asumate,
declara atunci șeful statului.
Nu suntem în fața unui nou caz Caracal, dar suntem în fața unui caz sistemic de dreptate strâmbă făcută de statul român. Un caz pe care ni l-a semnalat în câteva rânduri CEDO. Un caz pe care l-a semnalat, în nenumărate rânduri, presa națională. Un caz ale cărui dimensiuni chiar sistemul judiciar încearcă acum să le cuprindă, prin controlul tematic dispus de CSM asupra tuturor cauzelor de infracțiuni sexuale cu victime minore din ultimii șase ani.
În tot acest context, de o greutate și o gravitate semnificative, declarația procurorului general Scutea nu indică nici profesionalism, nici credibilitate și pune un semn de întrebarea chiar asupra activității celui mai important parchet din țară.
Declarația procurorului general e în contradicție flagrantă cu recomandările CEDO și cu angajamentul de schimbare pe care statul român l-a luat.
Numire cu aviz consultativ negativ
Atunci când ministrul Predoiu a propus-o la șefia Parchetului General, Consiliul Superior al Magistraturii a emis un aviz consultativ în cazul Gabrielei Scutea. Privite dinspre astpăzi, mențiunile făcute în cadrul acelui document – care a recomandat împotriva numirii – par profetice.
CSM a subliniat că procurorul Scutea nu ar deține capacitatea de sinteză și nici capacitatea de a pune în practică obiectivele asumate declarativ. De asemenea, nu ar fi identificat problemele cu care se confruntă Ministerul Public și nu ar fi dat (la interviu) răspunsuri susținute de o argumentare concisă și coerentă.
Scutea ar fi lipsită de viziune cu privire la modalitatea de rezolvare a dificultăților întâmpinate de parchete, indica CSM.
Nu în ultimul rând, Consiliul remarca o concentrare a atenției viitorului procuror general Gabriela Scutea pe cauze de o complexitate mică, în detrimentul celor complexe, precum traficul de persoane, infracțiuni având ca victime minori, lipsire de libertate sau infracțiuni de mare violență.
Președintele Iohannis a ignorat avizul negativ al CSM și a numit-o pe Gabriela Scutea procuror general. Astăzi alege să ignore și declarația problematică făcută de procuror în ședința CSM.
Am căutat o reacție politică și în rândul deputaților și senatorilor PNL din comisiile juridice ale Parlamentului. Nici măcar unul nu a răspuns solicitării Dela0.ro.
Epilog cu un proiect populist
Tăcută în cazul procurorului general Gabriela Scutea, guvernarea PNL este vocală când vine vorba de proiecte populiste care mizează pe emoția publicului și câștigă capital de imagine.
Liderul deputaților liberali Florin Roman a cerut săptămâna aceasta introducerea pe ordinea de zi a Camerei Deputaților a proiectului care prevede imposibilitatea eliberării condiționate a unor categorii de condamnați penal.
Dacă era adoptat, situația din Mehedinti nu s-ar fi intamplat, . Miercuri, 17 iunie, Camera Deputaților a votat favorabil proiectul.
Contextul în care deputatul Florin Roman a făcut solicitarea? Pe 13 iunie o adolescentă din Mehedinți de 17 ani de un bărbat de 45 de ani pe care îl acuzase de viol. Plângerea ei a fost depusă la poliție pe 9 iunie. Bărbatul în urmă cu un an, după ce în 1994 a fost condamnat la închisoare pe viață pentru cinci crime comise. A ieșit după 25 de ani de detenție.
Ce spune proiectul aparent salvator invocat de Florin Roman?
Să nu beneficieze de liberare condiționată persoana care se află în executarea unei pedepse pentru săvârșirea a uneia sau mai multe fapte penale. Printre infracțiunile incluse se află omorul, violul, coruperea sexuală sau tâlhăria.
Cu alte cuvinte, oricine comite aceste infracțiuni ar trebui să stea după gratii până la termen. Nicio zi mai puțin.
Avocata Elenina Nicuț a declarat pentru Dela0.ro că acest proiect nu are însă nicio legătură cu situația de la Mehedinți. Și dacă propunerea legislativă ar fi fost în vigoare, prevederile ei nu l-ar fi ținut după gratii pe agresorul incendiator, întrucât el a fost eliberat în baza vechiului Cod Penal (care era la acea vreme legea mai favorabilă).
Legea penală mai favorabilă se aplică și în ceea ce privește condițiile de liberare condiționată. Și orice alterare a acestor condiții produce efecte doar pentru faptele comise după intrarea în vigoare a modificărilor.
Potrivit Codului Penal, liberarea condiționată este posibilă dacă sunt îndeplinite anumite condiții. În cazul în care ele nu sunt bifate un judecător poate oricând să nu dispună această măsură.
În cazul persoanelor condamnate pe viață, liberarea condiționată poate fi luată în calcul după ce deținutul a executat 20 de ani de pușcărie. Mai sunt luate în calcul – dacă a avut o conduită bună, dacă s-a îndreptat și dacă se poate reintegra. În plus, după liberarea condiționată, persoana respectivă ar trebui să se afle sub supravegherea unui consilier de probațiune timp de 10 ani.
Pentru persoanele care nu au condamnări pe viață condițiile de liberare condiționată sunt – executarea unei fracții din pedeapsă, îndreptarea și posibilitatea reintegrării. Deținuții pot câștiga zile și da dovada unei bune conduite dacă lucrează, urmează cursuri școlare, cursuri de pregătire, întâlniri de grup și ședințe de consiliere.
Ce ignoră cu desăvârșire propunerea liberalului Florin Roman – căreia i s-au raliat toți parlamentarii – este necesitatea reintegrării și reabilitării celor care comit infracțiuni. Anularea sistemului de liberare condiționată anulează practic filosofia detenției într-o societate democratică.
În lipsa unui sistem de reintegrare solid, un deținut eliberat la termen nu este mai reeducat și mai integrabil social decât unul eliberat condiționat. În aceste condiții nu are cum să fie o soluție ceva ce nu face decât să amâne viitoare infracțiuni, nu să le reducă posibilitatea până la anulare.
Și acest proiect va ajunge pe masa președintelui Iohannis.
***
Fotografia care ilustrează acest articol a fost realizată de Octav Ganea / Inquam Photos.
Dna Scutea pare mai degraba o militianca, o utc.ist, o demna urmasa a gardienilor de la canal. Este regretabil ca in parchet exista asemenea personaje lipsite de empatie si profesionalism.