A venit, a venit toamna…si-a inceput si scoala

Nu mai e de gluma. A inceput scoala, e clar, s-a dus si vara asta. Uite acum vor incepe promotiile, Vinerea Neagra, Martea Maro, Joia Dulce si toate celelalte gaselnite ale creativilor din vanzari, nici nu o sa ne dam seama cand, dar incet-incet vor rasuna jingle-urile cu alde Mos Craciun, ho-ho-ho!, si gata si 2016.

Deocamdata, abia a inceput toamna. Ati observat? – in raioanele magazinelor universale au bagat deja indispensabilii, izmenele. Daca nici acesta nu este un semn…

Sa nu ne panicam, insa! E inca binisor. Pe cale de consecinta, cat inca nu s-a ajuns chiar asa de departe, sa ne bucuram ca inca n-au inceput ploile si tunetele si fulgerele, iar gabardinele, fulgarinele, pardesiurile sunt la locurile lor, prin dulapuri.

Sa fim melancolici si sa nu uitam ca in aceasta perioada a anului se face totusi tulburelul, caci bunul Dumnezeu, in mare mila Sa, a lasat problema, dar a lasat si calea spre salvare: uitarea, din cand in cand, a insasi problemei.

Asadar, must si pastrama sa ne dorim, caci frunzele, moarte, oricum se vor prabusi la pamant si nu e nimic, chiar nimic de facut, vom ramane toti, in natura, asa, mai goi si mai aproape de implacabilul deznodamant. Dar pana atunci … va lasam cu vorbele intelepte rostite, luni, 12 septembrie, la deschiderea noului an scolar de primareasa noastra, Gabriela Firea:

„Iubiti copii, sunt la fel de emotionata ca si voi pentru ca sunt si eu parinte, asa ca va inteleg emotiile. Vreau sa va transmit un mesaj, voua, elevilor, in mod special: cea mai mare avere pe care v-o poate lasa ca mostenire mama voastra, tatal vostru, bunicii vostri este aceea de a va duce la scoala si de a va ajuta sa invatati impreuna cu dascalii vostri. Nu trebuie sa va lase case, masini sau conturi in banca, acestea se pot pierde intr-o noapte, dar ce avem in suflet, credinta, puterea noastra interioara si ceea ce am invatat de la parinti, bunici si dascali, va va ramane in suflet si in minte intreaga viata. Si stiti cum se spune: un copil frumos este ca un diamant, dar un copil inteligent este o intreaga comoara. Multa sanatate, mult succes, sa aveti un an minunat! Doamne ajuta!”

Iata si recomandarile saptamanii.

 

Ce nu poate lasa in urma Oana Dan

  • Donati, donati, donati

Sigur aveti haine pe care nu le-ati mai imbracat de cel putin un an. De ce le mai tineti? Nu fac decat sa umple spatiul din dressing si sa va aglomereze viata. Dati-le celor care chiar au nevoie de ele. Pe 24 septembrie, in Parcul Cismigiu din Bucuresti! Detalii AICI.

  • Un studiu

Care ar trebui sa ne puna pe ganduri. AICI.

  • Un articol de citit

AICI

  • Un top pentru cinefili

AICI

 

Ce nu poate lasa in urma Diana Oncioiu

  • O fotografie facuta pe 11.09.2001

AICI

  • …si povestea ei, pusa pe hartie pe 1.09.2003

AICI

  • Un interviu

Cu John Malkovich, AICI

  • Un final

Citisem despre cum s-a defasurat episodul retragerii lui Andre Agassi din tenis. Sportivul i l-a povestit scriitorului J.R. Moehringer, care l-a relatat in volumul “Open”, la pachet cu toata viata tenismanului. Retragerea lui Agassi a avut loc dupa o infrangere, la ultimul turneu de Grand Slam al anului 2006. La acel moment Agassi era deja un om care invatase sa gestioneze infrangerile. Despre unul dintre cele mai grele lucruri, gestionarea esecurilor, AICI.

 

Ce nu poate lasa in urma Iulian Andrei

  • O carte

“O holograma pentru Rege”, de Dave Eggers, Editura Humanitas Fiction.

  • O alta carte

“Bucurestiul literar. Sase lecturi posibile ale orasului”, de Andreea Rasuceanu, Editura Humanitas.

  • Un film de cinema

Sieranevada de Cristi Puiu

  • O scrisoare

AICI.

  • Un eseu

AICI.

  • O poezie (de mine)

Poveste din Havana. Madrugada

Acum multi-multi ani
in Havana am cunoscut o mulatra
ai venit de departe
imi spunea
lasa-ma sa-ti arat adevarata Cuba
imi spunea
lasa-ma sa-ti arat ce inseamna iubirea
imi spunea
lasa-ma sa-ti ofer o amintire de neuitat
imi spunea – coborand

era noapte si era cald
si ea imi arata adevarata Cuba
si iubirea
si imi oferea amintirea de neuitat

deasupra noastra stelele
incendiasera cerul
nepasatoare Revolutia mergea mai departe

era o curva de cincizeci de dolari
de la Casa de la Musica
asa ca era lenta si priceputa
nu i-am cerut numele
nu mi l-a dat

camera nu era de hotel dar era inalta
si ventilatorul arunca umbre pe podea
intindeam mana mea stanga
catre umbrele acelea
nu le prindeam

dintr-un radio vechi ajungea catre noi
traversand pamantul pe unde scurte
un bolero oarecare

in zori cand am plecat fara niciun cuvant
lumina era cenusie si
cubaneza avea un chip obosit
pesemne visa ciorapi de matase
pentru inaltele sale picioare

ar fi fost frumos sa constat ca murise
in noaptea acestei acuplari fabuloase
dar nu era asa
traia-respira

i-am asezat deasupra gurii
oglinda ei de curva cocheta
oglinda s-a aburit putin si asta
nu stiu de ce
m-a emotionat

era finalul unui roman
era finalul unui poem

pe Malecon pescarii asteptau
sa le trimita ingerii pesti in navoade
batranele se rugau Fecioarei Maria sa ploua
si Fecioara Maria tacea asurzitor

inaintam incet ca un orb
si ma gandeam la o statuie vivanta
la acel negru care traia fiecare seara
imbracat zadarnic in Charlie Chaplin

statuile vivante iesisera din moda
si el pleca acasa intotdeauna infrant

el era fratele meu
si in inima lui arsese tot timpul
lumea nu mai avea niciun inteles

Havana era ca o pace tradata
Cadillac-uri vechi de saizeci de ani
zburau prin oras
batrane fiare americane
cu crupele aurii

si Revolutia mergea mai departe.

 

Ce nu poate lasa in urma Vlad Stoicescu

  • Bondoc. Epilog

Cristian Delcea si Mihai Voinea scriu in Adevarul un fel de ferpar la moartea sahistului Dan Vladimir Bondoc. Cine a fost Bondoc? Aflati in text. E, pana la urma, doar un pretext pentru o tema mai mare, care ne vizeaza pe toti – inlantuirea de ratari din viata unui om. De neratat, AICI.

  • La inceput de an scolar

Sa consemnam, fara comentarii suplimentare (oricum inutile), urmatoarea statistica scolara: din cele 5000 de scoli romanesti cu profil primar si gimnazial, aproape 10% sunt incadrate in clasa 1 de risc socio-educational. Asta inseamna ca o zecime din structura de invatamant preliceal din Romania e cu un picior peste pragul abandonului scolar.

Riscul vizeaza mai bine de o suta de mii de elevi. Un sumar statistic e disponibil AICI.

Iar in conditiile astea, statul roman inca intarzie in a aplica politici publice de combatere a fenomenului. Una dintre masurile cu impact national – finantarea de la buget a programului “Scoala dupa scoala” – e prevazuta de lege (din 2011!), dar nu se aplica. Programul exista in momentul de fata doar in scolile unde parintii au fost de acord (si au avut capacitatea) sa finanteze din propriile buzunare cheltuielile. Sau acolo unde organizatiile nonguvernamentale au asigurat resursa financiara pentru un an, doi, trei. Efortul sistemic nu poate fi, evident, suplinit de initiative particulare, oricat de generoase.

Fiecare an care trece fara ca masurile de pe hartie sa-si gaseasca corespondent si in realitate nu ameninta doar destinele individuale ale celor mai saraci si napastuiti dintre romani. Ameninta, in ultima instanta, chiar societatea: parasirea timpurie a scolii, determinata de conditiile mediului in care traiesc multi copii, inseamna mai multa saracie si excluziune pentru cei supusi fenomenului, plus viitoare disparitati sociale si dezechilibre bugetare, mereu in crestere. Le vom deconta pe toate peste niste ani, nu foarte multi, chiar daca astazi poate nu realizam asta.

Despre “Scoala dupa scoala” am scris, pe lung si pe lat, intr-un dosar marca Dela0.ro publicat in primavara anului 2015. 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.