Academia Romana cosmetizeaza aplauzele acordate unui discurs antisemit

“Holocaustul din Romania este o minciuna enorma pe plan cosmic”. “In Regat, evreii au dus o viata normala, iar din cei deportati multi s-au intors”. “In Romania n-a fost Holocaust, doar persecutii”.

Toate aceste fraze s-au auzit joi, 14 februarie 2013, in Aula Academiei Romane, in prezenta academicienilor Ionel Haiduc, Dan Berindei, Dinu Giurescu, Marius Sala, Cristian Hera, Valentin Vlad si Paun Ion Otiman care au ascultat perfect calmi desfasurarea discursului negationist sustinut de profesorul Vladimir Iliescu. La final, conducerea Academiei a girat complice aplauzele intregii asistente, fara ca cineva sa sesizeze natura afirmatiilor facute ori conotatiile penale ale evenimentului.

O inregistrare audio a discursului incriminat circula pe reteaua Youtube, lucru care a determinat mai multe institutii sa protesteze in mesaje private catre Academie. Printre ele, Muzeul Memorial al Holocaustului din Washington sau Federatia Comunitatilor Evreiesti din Romania. Solicitata sa ofere explicatii publice, conducerea Academiei Romane a publicat abia miercuri, 27 februarie, o justificare, anuntand ca se disociaza de discursul negationist.

Presedintele institutiei, Ionel Haiduc, sustine intr-un schimb de email-uri cu Dela0.ro ca aplauzele s-au produs pentru ca “participantii erau obositi si se bucurau ca intalnirea s-a terminat”. In plus, ca “nu era momentul deschiderii unei discutii pe marginea afirmatiilor” pentru ca ele indicau “o parere personala careia i se dadea prea mare importanta daca se punea atunci in discutie”.

Radu Ioanid, director in cadrul Muzeului Memorial al Holocaustului, crede insa ca “a fost vorba de o incercare de a diminua masiv responsabilitatea regimului Antonescu”, insultandu-se astfel memoria victimelor. Nu e primul derapaj de acest fel al Academiei Romane, avertizeaza Ioanid intr-un interviu acordat Dela0.ro pe care il puteti citi integral mai jos.

 

Inconsecventele academicienilor

Discursul girat de aplauzele academicienilor intra sub incidenta juridica, pentru ca legea romana interzice negarea publica a Holocaustului si prevede pedepse penale pentru cei care sustin astfel de demersuri. Cadrul legislativ exista insa doar pe hartie. “Legislatia in materie nu doar ca are vicii de fond, dar este ignorata masiv in Romania. Va trebui probabil sa aiba loc violente sau crime pentru ca distinsii procurori romani sa se aplece asupra acestei probleme. Steagul secuiesc este o mare problema, dar cel legionar flutura nestanjenit”, sustine Ioanid.

“Academia nu suporta nici direct, nici indirect cuvintele rostite de domnul Iliescu”, e replica lui Ionel Haiduc. O serie de evidente tin, totusi, sa-l contrazica pe presedintele Academiei, in conditiile in care institutia a indicat ca se disociaza de opiniile exprimate in aula sa pe 14 februarie, dar nu a rostit niciun cuvant despre incheierea relatiilor institutionale pe care le intretine cu profesorul Vladimir Iliescu. Potrivit documentelor publice consultate, acesta este, printre altele, reprezentantul in Germania al unui institut aflat in subordinea Academiei si membru in cadrul consiliului editorial al revistei Arhivele Totalitarismului, tiparita sub egida celui mai inalt for stiintific din Romania.

Lipsa de consistenta a explicatiilor livrate de conducerea Academiei reiese si din raspunsurile trimise catre institutiile care au protestat fata de felul in care un discurs negationist a fost receptat sub patronajul sau. Intr-unul dintre acestea, postat online de destinatarul sau, se arata ca “pozitia Academiei in problema ridicata este reflectata in volumul IX din tratatul Istoria Romanilor, publicat in 2008”.

Argumentul este reluat si in justificarea publica a Academiei, dar ridica mai multe semne de intrebare decat elucideaza. Sursa documentara indicata fost realizata sub coordonarea profesorului Dinu C. Giurescu, prezent el insusi in sala la evenimentul din 14 februarie, asa cum se poate remarca din pozele publicate chiar pe site-ul Academiei. Cu alte cuvinte, persoana pe care institutia o invoca in sprijinul probitatii sale a girat prin lipsa de reactie discursul negationist de care Academia se dezice in scris.

Inexplicabil este motivul pentru care conducerea institutiei a asteptat 13 zile pentru a livra o justificare publica, in conditiile in care primele scrisori de protest au inceput sa soseasca pe adresa electronica a Academiei inca de la jumatatea saptamanii trecute. Raspunsurile private ale conducerii forului stiintific sunt, in mare, similare celui facut public, dar cateva diferente dau masura unei incercari de cosmetizare.

Scrie Academia Romana intr-unul din raspunsurile private: “Continutul interventiei domnului Iliescu nu avea legatura cu tematica intalnirii, a fost total neprevazut si ne-a gasit nepregatiti. Academia se disociaza de afirmatiile sale”.

In reactia publica, institutia prezidata de Ionel Haiduc are grija sa extraga unele chestiuni sensibile – “ne-a gasit nepregatiti” dispare – si sa adauge altele – “se disociaza total de afirmatiile sale, pe care le respinge categoric”.

“Nu am inregistrat prezenta nominala, dar au fost de fata si membri istorici”, indica Haiduc. Printre ei, o indica insasi agenda evenimentului, Dan Berindei, presedintele de onoare al sectiei de istorie a Academiei, sau Radu Ciuceanu, directorul Institutului National pentru Studiul Totalitarismului, al carui reprezentant in Germania este chiar Vladimir Iliescu, autorul discursului negationist.

“Academia nu suporta nici direct, nici indirect cuvintele rostite de domnul Iliescu”, precizeaza presedintele Haiduc. “Daca Academia nu sprijina nici direct, nici indirect afirmatiile domnului Iliescu si se dezice total de acestea, intentioneaza sa ia vreo masura in privinta relatiilor institutionale intretinute de institutia pe care o prezideaza cu Vladimir Iliescu?”. Pana la ora publicarii articolului, Ionel Haiduc nu a dat curs solicitarii de a oferi un raspuns.

 

Reactia germanilor: incheierea colaborarii cu Vladimir Iliescu

Nici situatia academica a lui Vladimir Iliescu nu e ferita de controversa. “Nu imi este clar ce fel de profesor este. Stiu insa ca Universitatea din Aachen, acolo unde era lector, a intrerupt orice relatie cu el in urma declaratiei de la Academia Romana”, arata Radu Ioanid.

Varianta este confirmata de Armin Heinen, profesorul care conduce departamentul de istorie de la Aachen si care s-a declarat “inspaimantat” de opiniile exprimate de Vladimir Iliescu. “Socul e cu atat mai mare cu cat il cunosc de ani buni pe domnul Iliescu si l-am perceput mereu ca fiind o persoana rezonabila”, indica Heinen pentru Dela0.ro.

Universitarul german clarifica si chestiunea colaborarii departamentului sau cu Iliescu: nu a fost vreodata profesor la Aachen, ci doar “i s-a incredintat o serie de prelegeri neplatite pe teme de istorie est-europeana, majoritatea dintr-o perspectiva geopolitica”. “L-am anuntat deja pe domnul Iliescu de faptul ca prelegerile sale nu vor mai avea loc”, declara Heinen.

Intr-o corespondenta electronica purtata cu profesorul Peter Manu din New York, unul dintre cei care au trimis scrisori de protest catre Academie, Vladimir Iliescu isi descrie traseul profesional: “Titlul meu de profesor din Germania provine de la o comisie de reputati istorici germani, care m-au “abilitat” ca profesor adjunct, adica nu prin concurs, deoarece am fost singurul istoric roman care publicase in Historia, Bonner Jahrbuch, Clio si Classical Philology din Chicago. Imediat Universitatea din Aachen mi-a oferit sa suplinesc  o catedra libera. Din 1992 am renuntat la remuneratie in favoarea unui tanar asistent”.

Detaliile traseului sau profesional, reperabile in arhiva universitatii germane, il contrazic insa pe alocuri: Vladimir Iliescu a suplinit in vara anului 1985 un loc in catedra de Istorie Antica, iar in luna august a acelui an s-a transferat la Duisburg, revenind la Aachen in aprilie 1993, unde a beneficiat de statutul unui cadru universitar aflat “in vizita”, neremunerat pentru prelegerile sale.

Explica Armin Heinen: “Sistemul german e destul de complicat si, desi domnul Iliescu poarta titlul, el nu este profesor la Aachen. Strict tehnic, pozitia sa a fost de visiting lecturer”.

Cat despre cunostintele academice care l-ar valida ca istoric al Holocaustului, Iliescu noteaza in emailul trimis lui Peter Manu: “Competenta mea in problema evreilor din Rasarit provine din biografia mea. Sunt nascut la Cernauți”, apoi listeaza cateva argumente: „am invațat ‘jiddisch’, faceam curte fiicei presedintelui evreilor din Cernauți, am fost considerat drept ‘jidanit’ si filosemit, am ținut cursuri despre problema evreiasca in Polonia, in Ucraina si in Rusia”.

Armin Heinen e categoric: “Domnul Iliescu nu este cu siguranta un expert in domeniu si n-a publicat nimic pe tema Holocaustului din Romania. Singurele raportari publice ale sale de care am cunostinta sunt despre amintirile sale din Cernautiul anilor ’40”.

“Aplauzele nu au izbucnit cand domnul Iliescu a facut afirmatia de negare a Holocaustului, ci la sfarsitul interventiei sale, pe care a incheiat-o cu ceea ce a vrut sa fie o gluma. Cred ca participantii erau obositi dupa ascultarea a unsprezece discursuri si se bucurau ca intalnirea s-a terminat. Nu era momentul deschiderii unei discutii pe marginea afirmatiilor, mai ales ca nu aveau legatura cu tema intalnirii si nu au fost luate in serios, fiind considerate, cred, de majoritatea participantilor ca o parere personala care nu merita mai multa atentie. Cred ca i se dadea prea mare importanta daca se punea atunci in discutie. Avand in vedere publicul eterogen din sala, nu stiu unde s-ar fi ajuns daca se initia o discutie pe tema Holocaustului”,

Ionel Haiduc, presedintele Academiei Romane

“Aplauzele sunt obisnuite dupa fiecare comunicare si la toate sesiunile stiintifice. Nu mi se pare sa aiba o semnificatie deosebita. De altfel, domnul Iliescu a terminat discursul spunand ca ar initia un club al antisemitilor filosemiti”,

Elena Solunca-Moise, purtator de cuvant al Academiei Romane

“Fara indoiala, a insultat memoria victimelor, adaugand in final acestei insulte o gluma antisemita de cel mai prost gust”,

Radu Ioanid, director in cadrul Muzeului Memorial al Holocaustului

 

INTERVIU. Radu Ioanid: “In vreme ce steagul secuiesc este o mare problema in Romania de azi, cel legionar flutura nestanjenit“

Dela0.ro: “In Romania n-a fost Holocaust, in Romania s-au petrecut doar persecutii“, s-a spus pe 14 februarie in aula Academiei Romane, intr-un discurs intampinat cu aplauze de conducerea institutiei. Cred ca ar fi util, inainte de toate, sa ne clarificati care ar fi diferenta dintre “Holocaust” si “persecutii”.

Radu Ioanid: Pe langa faptul ca s-a afirmat ca « Holocaustul din Romania este o minciuna enorma pe plan cosmic …», s-a mai spus si ca « in Regat evreii au dus o viata aproape normala, iar din cei deportati in Transnistria multi s-au intors ». Deci o afirmatie generala pur negationista si doua minciuni.

Pogromul de la Iasi cu miile de morti a avut loc in Regat. Munca fortata a zecilor de mii de evrei a avut loc tot in in Regat.  Atotcuprinzatoarea legislatie antisemita care a aruncat evreii in afara legii a fost aplicata din plin in Regat. Iar in ceea ce priveste Transnistria, din cei 150.000 de evrei deportati acolo daca s-au intors 50.000.

Da, pentru unii ca Vladimir Iliescu ei au fost prea multi.  Ca sa ma intorc la intrebarea dumneavoastra, Holocaustul nu s-a redus la exterminare fizica in masa, el a reprezentat ansamblul de masuri, economice, sociale, legislative care au pregatit izolarea si distrugerea fizica a evreilor pe plan european si national. Persecutii antisemite au avut loc si inainte si dupa Holocaust.

Daca niciun evreu n-ar fi murit in urma arestarilor si deportarilor operate de administratia antonesciana, dar in rest intreg cadrul legal care i-a scos pe etnici in afara legii ar fi ramas in picioare, nu s-ar mai fi vorbit despre Holocaust in Romania?

Raspunsul este afirmativ. Sa luam exemplul Bulgariei, o tara care a deportat in lagarele de exterminare naziste “numai” 14.400 de evrei din Tracia si Macedonia, o tara in care parlamentari si varfuri ale bisericii ortodoxe s-au ridicat in apararea evreilor. Totusi, evreii au fost dusi masiv la munca fortata, proprietatile lor au fost confiscate, au fost evacuati din anumite centre urbane, au fost marcati cu stea galbena.

Si Bulgaria si Romania au fost parte a procesului european numit Holocaust. Si in Bulgaria si in Romania exterminarea fizica s-a concentrat initial si cu precadere in teritoriile aflate in disputa cu vecinii.

Credeti ca folosirea termenului “persecutii, nu Holocaust” indica o tentativa de “spalare” a intentiilor criminale ale regimului Antonescu? Daca Holocaustul urmareste exterminarea evreilor, persecutiile ar urmari doar deportarea lor?

Absolut, a fost vorba de o incercare de a diminua masiv responsabilitatea regimului Antonescu. Nu cunosc trecutul lui Vladimir Iliescu, dar s-a exprimat exact ca « istoricii » comunisti romani ai perioadei Ceusescu care negau Holocaustul in Romania accentuand asupra celui din Ungaria. 

Vladimir Iliescu avanseaza la un moment dat cifra de “100.000-120.000” de victime ale Holocaustului din Romania. Cifrele oficiale, avansate si de Raportul Comisiei Wiesel, sunt cel putin duble. E atat de importanta, insa, batalia aceasta pe cifre? E nevoie de un anumit plafon pentru a se face trecerea catre crime in masa?

Dintr-un punct de vedere aveti dreptate, cand o etnie este masacrata la nivelul zecilor sau sutelor de mii de victime definitia ramane aceeasi. Trebuie sa stiti ca volumul IX al Istoriei Romanilor  coordonat de Dinu Giurescu se refera si el la aproximativ 120.000 de evrei romani morti sub jurisdictie romaneasca in Holocaust.

Acest volum nu face o evaluare a numarului de victime evreiesti locale din Transnistria ceea ce explica discrepanta fata de Raportul Wiesel. Evreii localnici din Transnisitria dubleaza usor numarul vicimelor originare din Basarabia si Bucovina.

Cine este Radu Ioanid

Doctor in filosofie si istorie, Radu Ioanid conduce in prezent divizia de cercetare arhivistica din cadrul Muzeului Memorial al Holocaustului din Washington.
Ioanid a fost vice-presedinte al Comisiei Internationale coordonate de Elie Wiesel care a elaborat raportul stiintific in baza caruia Ion Iliescu a admis oficial participarea Romaniei la genocidul indreptat impotriva evreilor in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial.

O pozitie precum cea asumata de Vladimir Iliescu e catalogabila ca negationista?

Fara indoiala, a insultat memoria victimelor, adaugand in final acestei insulte o gluma antisemita de cel mai prost gust.

Cadrul normativ aflat in vigoare stipuleaza clar ce se intampla in astfel de situatii. Cunoasteti, insa, vreun caz in ultimul deceniu in care negationisti romani sa fi fost adusi in fata justitiei pentru declaratiile si pozitiile lor publice?

Legea in Romania are un viciu de fond: nu se refera la Holocasutul din Romania, ci la Holocaust in general. Poti sa negi, deci, Holocaustul in Romania si nu pe cel din Germania si nu ti se poate intampla nimic. In plus, in Romania s-a operat  din pacate conform principiului  « fascistii nostrii sunt mai buni decat fascistii lor ».

Daca nu ma insel, elemente pro-horthyste de la Gheorghieni au fost trimise in judecata , de curand,  pentru comemorarea criminalului de razboi Albert Wass. Iar statul roman a avut o pozitie ferma si justificata in cazul tentativei de inhumare a lui Nyro. Dar aveti dreptate, legislatia in materie de antisemitism, negationism, extremism fascist este ignorata masiv in Romania.

Va trebui probabil sa aiba loc violente sau crime pentru ca distinstii procurori romani si Ministerul Public sa se aplece asupra acestei probleme. Steagul secuiesc este o mare problema in Romania de azi, dar cel legionar flutura nestanjenit.

Nu credeti ca un efect pervers al cazului Dan Sova e tocmai acesta, ca se fac astfel de declaratii stiind ca legea n-a produs niciodata efecte practice?

Legea nu este aplicata in Romania cand este vorba de antisemitism, rasism, fascism si negare a Holocaustului. PSD, un partid social-democrat, tolereaza ca un primar al sau din Targu Ocna sa continue sa onoreze cu titlul de cetatean de onoare un legionar implicat in rebeliune si condamnat pentru actiuni in cadrul ei.

Va intreb altfel: daca unui absolvent de istorie, precum domnul Sova, i se iarta declaratiile negationiste si ajunge membru in Guvernul Romaniei pentru ca a petrecut cateva zile la Muzeul Memorial din Washington, unde a avut probele documentare ale Holocaustului din Romania, i se pot ierta declaratii similare profesorului Iliescu, in cazul in care acesta intreprinde un demers de cainta similar?

Dan Sova a facut o declaratie negationista scandaloasa. Acelasi Dan Sova a facut repetate declaratii in care a regretat ceea ce a afirmat. A mai facut si niste lucruri concrete care demonstreaza ca a inteles ceva din ceea ce a infaptuit. As fi fericit sa vad ca toti negationistii din Romania si de aiurea faca ceea ce face Sova. Nu am vazut nici o urma de regret la Vladimir Iliescu. Dimpotriva s-a lasat utlizat aparent cu placere de tot felul de grupuscule neolegionare.

Puteti sa ne spuneti care sunt tarile europene recunoscute formal ca participante in procesul de exterminare a evreilor?

Holocaustul a fost un proces european. Nu exista tara care sa nu fi fost implicata intr-un fel sau altul, indiferent carei aliante a apartinut, daca a fost neutra sau nu. Am sa va dau ca exemplu vasul Struma, in jur de 760 de morti, majoritatea evrei romani. Acesti evrei au fugit din cauza Holocaustului cu motor german si cu cutie de viteze romaneasca.

Turcia, tara neutra, nu i-a lasat sa debarce in ciuda conditiilor precare ale vasului. Marea Britanie nu le-a dat vize pentru Palestina, ceea ce a permis autoritatilor turcesti sa remorcheze vasul in larg si sa-l abandoneze cu motorul defect. Vasul Struma a fost torpilat de un submarin sovietic. A supravietuit un singur om, David Stoliar.

Vladimir Iliescu spune la un moment dat in discursul incriminat ca includerea Romaniei pe lista tarilor in care s-a produs Holocaust face foarte mult rau. E o bila neagra pentru o tara capacitatea de a onora memoria celor care au cazut victime politicilor abuzive dintr-o perioada sau alta?

Aceasta afirmatie a lui Vladimir Iliescu poate fi caracterizata ca fiind patriotism ieftin, de duzina. Care tara, care societate poate sa traiasca perpetuu in minciuna? Ce imagine proiecteaza o tara care minte? Si cu ce consecinte educationale si mai ales morale?

Romanii sunt in sfarsit liberi sa-si cunoasca istoria , asa cum a fost  ea, si nu asa cum a fost ea dorita sa fie de diversi demagogi totalitari. Accesul la documente este in general liber. Nu este o surpriza sa constati ca cei care deformeaza istoria totalitara a Romaniei, fascista si comunista, sunt exact inamicii democratiei romanesti.

Tot profesorul Iliescu sustine ca fostul presedinte al comunitatii evreiesti din Romania si membru al Academiei Romane, Nicolae Cajal, ar fi sprijinit ideea ca in Romania nu a fost Holocaust. Este adevarat?

Nu imi este clar ce fel de profesor este Vladimir Iliescu. Stiu insa ca Universitatea din Aachen, acolo unde el era lector fara plata, a intrerupt orice relatie cu el in urma declaratiei sale de la Academia Romana. In Germania nu se glumeste cu memoria Holocaustului. Cat despre afirmatia ca profesorul Cajal ar fi declarat ca nu a existat Holocaust in Romania aceasta este probabil o alta minciuna.

Este adevarat ca Nicolae Cajal a votat pentru intrarea lui Paulescu, parintele antisemitismului cuzist si legionar, in Academia Romana, si ca s-a exprimat in favoarea acestuia si ulterior. Dar de aici la negarea Holocaustului este o cale lunga.

E un semn de alarma faptul ca unii membri ai Academiei Romane sunt recunoscuti pentru tezele negationiste sau simpatia afisata fata de figura maresalului Antonescu?

Nu este primul derapaj al Academiei Romane. Sa ne reamintim de incercarea conducerii Academiei de a instala la Paris, un bust a lui Paulescu de care va spuneam. Sa ne amintim de controversa privind caracterul peiorativ al notiunii de jidan, de tentativa de a-l introduce post-mortem in Academie pe Gheorghe Manu, un alt legionar, a carui activitate nu se poate reduce la delicte de opinie sau la cariera lui de fizician. In plus, o carte net prolegionara a luat premiul Academiei acum cativa ani.

Ati discutat cu presedintele institutiei, Ion Haiduc, in marginea celor intamplate? Cum v-a explicat derularea evenimentului?

Nu am discutat cu Domnia sa. Am primit o scrisoare conform careia « continutul interventiei dlui Vladimir Iliescu nu avea legatura cu tematica intalnirii, a fost total neprevazut si ca ne-a gasit total nepregatiti. » Scrisoare mai afirma ca « Academia Romana se disociaza de afirmatiile domnului Vladimir Iliescu si is exprima regretul ca aceasta a fost facuta in spatiul sau. » Mesajul este onorabi dar nu stiu daca aceste afirmatii au fost facute publice.

Se pot oferi explicatii plauzibile pentru aplauzele care insotesc la final discursul lui Vladimir Iliescu?
Unii au aplaudat ca sa-si exprime acordul, altii pentru ca tocmai se sculasera din somn. Efectul a fost acelasi insa.

In momentul in care BNR a lansat o serie numismatica comemorand memoria patriarhilor BOR si incluzandu-l printre cei “cinstiti” pe Miron Cristea, a carui participare la implementarea legislatiei antisemite in anii ’30 este de necontestat, ati spus ca “intr-o institutie occidentala, dupa un asemenea demers ar fi cazut cel putin un cap”. Ar trebui sa raspunda cineva pentru lejeritatea cu care au fost intampinate declaratiile lui Vladimir Iliescu?

Exista o mica diferenta intre Academie si BNR: adunarea generala alege Presedintele Academiei, revocarea din functie a oricarui membru al consiliului de administrație al BNR se face de catre Parlament. Cat despre raspundere, ma abtin de la comentarii. Cert este ca imaginea Academiei Romane nu poate iesi decat sifonata dintr-un astfel de eveniment.

 Aveti informatii ca in Academia Romana opinii de genul celor avansate de Vladimir Iliescu sunt mai degraba norma decat exceptia?

Nu vreau sa jignesc pe distinsii academicieni in bloc, dar exista intre ei clar indivizi cu simpatii legionare sau numai ultranationalisti care cand pot isi promoveaza agenda. Altii sunt pur si simplu neinteresati in acest subiect. Dar sa va pun si eu o intrebare: unde au fost si sunt membrii evrei ai Academiei cand s-a intamplat un asfel de incident? N-au fost de fata ? Au reactionat public ulterior?

In spatiul academic romanesc reacunoasteti mai multi domni Iliescu?

Raspunsul meu este mai degraba negativ. Se mai respinge pe la cate un concurs un autor care a “indraznit” sa scrie despre antisemitismul romanesc, dar sub diverse pretexte. Antisemitismul nu este insa in mediile intelectuale romanesti asumat direct, pe fata.

Cum interpretati in context regional evenimentele de genul acesta? Exista vreo legatura intre ele? Imi amintesc ca, anul trecut, a existat cazul Josef Nyro, iar la finalul lui 2012 un politician maghiar a solicitat in parlamentul de la Budapesta “inregistrarea” tuturor etnicilor evrei din Ungaria.

Asistam la o neta recrudescenta a neo-fascismului in Grecia si Bulgaria. In cazul Ungariei situatia este intr-un fel mai grava pentru ca, asa cum a demonstrat clar cazul Nyro, uneori granita ideologica intre Fidesz, partid la putere,  si fascistii maghiari, respectiv Jobbik, este foarte fluida.

 

“Pentru mine Paul Goma e mort“

> Pentru ca, recent, au aparut in presa de peste Prut mai multe informatii cu privire la nominalizarea scriitorului Paul Goma la Nobelul pentru Literatura, l-am intrebat pe Radu Ioanid si despre o posibila reactie a Muzeului Holocaustului, in conditiile pozitiilor negationiste asumate de-a lungul timpului de celebrul disident anticomunist.

Cum vi se pare intentia Uniunii Scriitorilor de la Chisinau de a-l propune pe Paul Goma la premiul Nobel? Stiu ca Israelul a protestat deja fata de aceasta hotarare.

A fost o dubla prostie. Intai pentru ca Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova a incercat sa promoveze imaginea unui disident anticomunist curajos, dar in acelasi timp si pe cea a unui antisemit salbatic si a unui negationist militant. Ganditi-va cum se uita in urma acestei propuneri Germania, Franta, Marea Britanie, Europa in general la Republica Moldova, o tara cu oarecare traditii antisemite.

Pe urma, actionand intr-un mod sovietic, Uniunea Scriitorilor nu s-a obosit sa citeasca regulamentul Comitetului Nobel al Academiei Suedeze. Anuntand public candidatura lui Goma, Uniunea l-a scos practic pe acesta din competitie. Candidaturile pentru Premiul Nobel pentru Literatura sunt secrete.

Puteti sa-mi explicati de ce n-ar merita Paul Goma sa primeasca Nobelul pentru Literatura?

Nu am sa va spun  care este opinia mea despre scriitorul Goma pentru ca este irelevanta. Este adevarat ca Hamsun a fost fascist, dar sunt convins ca in 2013 un antisemit notoriu si un om care a insultat sistematic memoria victimelor Holocaustului inversand victimele cu calaii nu ar putea in ciuda presupusului talent literar sa ia Premiul Nobel pentru literatura.

Vedeti vreo asemanare cu cazul Gunter Grass? Vorbim tot de un scriitor apreciat, cu o aura aparte in tara de origine, cu declaratii publice controversate si o relatie nu tocmai buna cu evreii, in general.

Gunter Grass este un mare scriitor, si empatia sa pentru victimele nazismului este clara. Grass a facut niste declaratii absolut deplasate despre statul Israel, dar ar fi exagerat ca el sa fie comparat cu Goma.

Ati declarat in mai multe ocazii ca in Romania inca exista antisemitism, chiar si in lipsa evreilor. Credeti ca o eventuala initiativa de a impiedica  participarea lui Goma – un erou anticomunist incontestabil in Romania – in cursa pentru Nobel va ajuta eforturile de a diminua acest fenomen?

In primul rand, Romania a avut intelepciunea sau spiritul de conservare de a nu-l propune pe Goma pentru premiul Nobel. In al doilea rand, mai exista si alte figuri emblematice ale disidentei anticomuniste romanesti cum ar fi un Dorin Tudoran, scriitor talentat si un disident cel putin la fel de curajos si de autentic.

In al treilea  rand , va rog sa ma scuzati, dar cine vrea sa fie antisemit va ramane ca atare cu sau fara Goma. Repet, Goma merita sa fie respectat pentru trecutul lui anticomunist cu adevarat brav. Goma merita tot dispretul pentru antisemitismul primar si pentru tentativa penibila de a distorsiona tragedia evreilor romani. Cei care inteleg ca aceasta tragedie este in fond tragedia poporului roman nu pot sa-l admire neconditionat pe Goma. Goma si-a distrus singur statutul de democrat prin antisemitismul sau militant.  Pentru mine personal Goma e mort.