B.T. a terminat Medicina în a doua jumătate a anilor 1970. După facultate, potrivit regulilor valabile în epocă, a parcurs o rezidență de trei ani. Jumătate din ea a petrecut-o în stagii de obstetrică-ginecologie. Atunci a făcut B.T. primele chiuretaje, la gărzile din spitale.
Avea mână bună și prinsese repede tehnica, chiar dacă în facultate nu se învăța o astfel de procedură. Abia la specializare puteai ajunge să lucrezi cu instrumentar de chiuretaj – și chiar și atunci limitele utilizării sale erau drastic trasate.
Când B.T. își câștiga dreptul deplin la titulatura de medic ginecolog, România avea deja un deceniu și jumătate trăit sub auspiciile Decretului 770, cel care interzisese aproape complet întreruperile de sarcină. Avortul la cerere era permis doar femeilor aflate peste un anumit prag de vârstă care își făcuseră datoria față de țară, dăruind regimului cel puțin patru copii.
Trezindu-se cu pensele de chiuretaj în mână, B.T. și-a dat seama că are și el mijloacele sale, de sens contrar. Putea să ajute femeile să scape de sarcinile nedorite, într-o țară care le forța să-și petreacă toată maturitatea sexuală din naștere în naștere. La începutul anilor 1980 a făcut primul chiuretaj ilegal. A urmat al doilea. Apoi al zecelea. Și încă unul, și încă unul.
Făcuse mai bine de o sută și ceva de întreruperi de sarcină când a fost arestat. Într-un final, regimul s-a dovedit mai puternic decât B.T. și pensele sale. Nimeni nu era liber în România lui Nicolae Ceaușescu, oricâte iluzii și-ar fi făcut. Frica era mai tare decât fronda.
Ne întâlnim cu B.T. la început de toamnă, pe o terasă din vestul Bucureștiului. Anul e 2021. Au trecut mai bine de trei decenii de la căderea comunismului. B.T. nu a învins cu pensele sale regimul ceaușist – dar poate să povestească astăzi cum arată o dictatură care se înstăpânește peste corpurile și viețile femeilor.
Doctorul nu a vorbit public niciodată despre experiențele de groază pe care le-a trăit în apartamentele clientelor sale, pe care adesea le chiureta pe viu, pe masa din bucătărie. Nicio femeie care a trecut prin mâinile medicului nu a murit.
Dar ce a făcut B.T., cu instrumentar improvizat, nu a fost propriu-zis medicină. A fost un act de umanitate desfășurat în condiții inumane, față de niște femei care – în lipsa unui doctor ginecolog – ar fi apelat oricum la o persoană care să le provoace întreruperea cursului sarcinii. La orice persoană dispusă să le ajute.
În general, avorturile ilegale nu erau realizate înainte de 1989 de medici. Riscul profesional era prea mare. Așa că întreruperea clandestină de sarcină devenise un act înfăptuit mai ales de neprofesioniști cu minime cunoștințe și abilități. Nu de puține ori, chiar femeile însărcinate se foloseau de diferite mijloace pentru a-și provoca avortul. Își introduceau, de pildă, tulpini de plante în cavitatea vaginală – cu riscul unor infecții majore care le puneau în pericol viața.
B.T. are o singură condiție ca să-și facă publică mărturia: vrea să-i protejăm identitatea. Nu-i dă pace gândul că își poate expune familia și că se poate expune pe sine judecății celor care nu înțeleg în ce hal pot ajunge să trăiască oamenii împinși la supraviețuire.
Acceptăm, chiar dacă asta înseamnă că trebuie să punem deoparte detaliile arestării sale, care l-ar putea deconspira. Sunt extrem de puțini medicii care au vorbit, în post-comunism, despre femeile pe care le-au văzut înainte de 1989 întinse pe mesele lor de bucătărie, așteptând cu disperare să-și recapete uterul transformat de legi absurde în proprietate a statului.
B.T. vede cum astăzi, în Europa, se poartă iar discuții despre oportunitatea interzicerii avortului la cerere. Mărturia sa târzie nu e și inutilă: medicul care stă în fața noastră a înțeles demult că astfel de inițiative naufragiază mereu în suferință și în moarte.
Terasa din vestul Bucureștiului e pustie în această dimineață blândă de toamnă. Convenim să înregistrăm discuția, pentru a asigura transcrierea fidelă a întâmplărilor pe care urmează să le aflăm.
Pentru B.T., reportofonul care se așază între noi, pe masă, este de fapt un confesional.
Când ați început să faceți avorturi ilegale?
După 1981. Învățasem foarte rapid să fac procedura în timpul rezidențiatului.
Și ce anume v-a determinat? Nu vă era teamă că ați putea fi prins și că v-ați putea încheia pe loc cariera?
Când m-au arestat, îmi spuneau și ce mâncasem cu doi ani. Știau tot despre mine, tot, cu toate măsurile mele de protecție. Da, frică îmi era. Dar ce m-a determinat a fost spiritul meu nedisimulat de frondă. Făceam chestia asta pe un pachet de țigări. Kent alb, deși nu erau țigările mele preferate.
Cum procedați?
La început închiriam instrumentele. Se închiriau greu – și pe bani grei. Mai exact, pe vremea când un chiuretaj costa șapte mii de lei, închirierea costa două mii pe 24 de ore. Tu puteai să faci și zece chiuretaje în timpul acela. Eu neluând bani, cădea măgăreața pe prima pe care o chiuretam și ei îi ceream bani pentru închiriatul instrumentelor.
De unde le închiriați?
Era un tip care lucra la o uzină, un strungar. Făcuse un instrumentar de proastă calitate.
Cum adică îl făcuse? La comanda cuiva?
Da, nu eram singurul care închiria de la el. Eram doi în spital care făceam chestia asta. Colegul meu a reușit să dea de filieră. Era atât de speriat încât nu numai că nu a vrut să-mi dezvăluie sursa, dar se ducea el de fiecare dată să ia trusa.
Strungarul acela putea totuși să vă toarne…
Cam greu, că îi plăcea banul.
Prima întrerupere de sarcină ați făcut-o cu acest instrumentar închiriat?
Da, la o sarcină de patru luni și jumătate. O cunoștință, femeie, mi-a ținut valva, o îndeletnicire extrem de scârboasă. Am muncit vreo trei ore și jumătate. Eu termin un chiuretaj cam în 10-12 minute. În alea trei ore și jumătate n-am contenit să mă înjur că m-am apucat de așa ceva.
De ce?
Am făcut dovada unui curaj absolut nebun. La aproape cinci luni craniul fătului e cam atât (n.r. – face un cerc) și trebuie să-l extragi printr-o gaură și mai mică. Și atunci am făcut o chestie absolut criminală. Am luat fundul uterin, am prins cu mâna stângă și cu chiureta am localizat craniul și l-am perforat. Numai craniul, că dacă perforam dincolo murea femeia.
Clienta respectivă de ce apelase atât de târziu la un chiuretaj?
Nu găsise pe nimeni. Nu aveai cum să găsești. Era extrem de greu să găsești un medic. Dacă știam de la început cât e de avansată sarcina nu acceptam. Mi s-au dus doi ani din viață atunci. A fost cumplit.
Această procedură a fost făcută fără anestezic?
La primele chiuretaje făceam rost de mialgin, un opioid curat. La primele 7-8 chiuretaje cred că am reușit să fac rost de mialgin. Nu mai știu sursa, dar sigur nu era din spital.
Instrumentarul folosit cu ce îl dezinfectați?
Îl fierbeam o oră. Se fierbea la orișice presiune. Ajungeam la domiciliul femeii și o oră și ceva făceam asta.
Interviul complet poate fi citit AICI.
