Alege-ti tabara cat mai repede, amice!

Stiti povestea omului care nu voia decat sa fie lasat in pace si sa isi vada de ale lui? Nu o stiti, nu? Pai nici nu ati avea cum sa o stiti pentru ca ea nu exista.

Astazi, aici, e cam greu sa iti vezi de ale tale pentru ca toti trag de tine sa te bage in ale lor. Sa iti vanda mesajul lor, sa te racoleze la grupul lor, sa te invete ce sa crezi despre lume si despre ceilalti. Sa planteze panica in tine si sa iti ofere ei, si numai ei, recompensa. Sa fie eroii tai, sa le inchini osanale dupa ce le dai buna ziua, sa le multumesti ca au salvat lumea si implicit si pe tine. Sa iti predea simturile si tu sa ajungi sa nu mai ai incredere nici macar in simturile tale primare – vazul, auzul, mirosul.

Cum ai putea, deci, ramane indiferent cand cei din jur te vor ori prieten, ori dusman? Cum sa plantezi un gard verde inalt si des in jurul tau prin care sa nu patrunda nimic din ce nu vrei tu? Cum sa ramai tu?  Pentru inceput lucreaza la detasare.

Iata cateva metode:

Ce nu poate lasa in urma Oana Dan

• Prima ploaie de primavara

Sambata seara, pe 9 martie adica, intre 20 si 21, in Bucuresti a plouat un pic. Cateva picaturi, nimic dramatic sau invaziv. Nici nu stiu daca a fost o ploaie propriu-zisa pentru ca urmele ei au disparut in cateva minute de pe trotuar. Dar cum nu stiu sa o numesc altfel, ii spun tot ploaie.

Asezata confortabil la o terasa, in centrul orasului, dar nu in zona istorica, la o distanta de vreo 10 metri de strada, suficient de aproape cat sa urmaresc masinile si oamenii care treceau si suficient de departe sa pot ignora toate astea si sa fiu atenta doar la cel din stanga mea. Faceam planuri. Stiti momentele alea cand, pentru cateva clipe, ti se pare ca nu ai putea fi in alt loc cu alt om vorbind despre altceva. Ca nu ar putea fi nici mai cald, nici mai frig, nici alt moment al zilei, ca seara asta e exact ce trebuie?

In timp ce el vorbea ma gandeam la toate lucrurile care ne unesc si pe urma la toate lucrurile care ne despart: incercam sa calculez unde sunt mai multe. Atunci l-am auzit rugandu-ma sa ma dau mai incolo, sa se traga cu scaunul sub acoperis, langa mine. Incepuse sa ploua. Am vazut urmele lasate de cateva picaturi pe masa neagra. Luceau.

Mai tarziu, cand ne-am ridicat si am plecat si am trecut printr-un parc intunecat cu lac si rate am asociat urmele ploii cu urmele pe care le lasa ratele prin apa. Si mi-am adus aminte de randurile trimise de Vlad la finalul lui iunie 2012, din SUA despre ratele lui Salinger. Pe urma, mai tarziu un pic, am pus si seara asta – ce deja capata forma amintirii – in insectar.

• Obsesii revizitate

Fiona Apple – I know

e.e.cummings – i like my body when

Marin Sorescu – Adam

Ce nu poate lasa in urma Andrei Craciun

• Un barbat si mai multe femei

Mergeti la Teatrul de Arta din Bucuresti (vizavi de Facultatea de Stiinte Politice a Universitatii din Bucuresti, in curtea careia, daca va uitati bine, o sa vedeti si tineretea autorului acestor randuri) la piesa “Un barbat si mai multe femei”, cu George Constantinescu si Paula Chirila (care se joaca, exceptional, de-a mai multe femei, daca nu de-a toate femeile). Actorii sunt la inaltimea textului cu adevarat grandios semnat de Leonid Zorin, in Uniunea Sovietica, cu decenii in urma.

• Imaginea evreului in cultura romana

Cartea lui Andrei Oisteanu, ajunsa deja la a treia editie, republicata recent la Polirom, este de o actualitate brutala. Carte esentiala – ar trebui predata in scoli, inca din adolescenta viitorilor cetateni romani. Dupa lectura ei am purces la eseul “Rolul conjunctiilor adversative in intretinerea stereotipurilor despre evrei”. E in lucru.

• Gaitele

Duminica, de la 11 si de la 15, la Metropolis, “Gaitele” lui Kiritescu, in regia lui Dan Tudor. Un clasic la care suntem definitiv condamnati, chiar daca, chipurile, a venit primavara.

Ce nu poate lasa in urma Vlad Stoicescu

• Reteaua

Guineea-Bissau are mai putin de o suta de medici la o populatie de peste un milion si jumatate de oameni. Speranta de viata a celor care se nasc in statul acesta esuat pe coasta de vest a continentului african din mai multe motive decat cele, usor de intuit, care tin de naufragiu politic, este de sub 50 de ani. Aproape jumatate din populatia tarii continua sa practice diferite forme de animism.

Si totusi, in ciuda tuturor acestor cifre si a proiectiilor demne de un Ev Mediu resuscitat, Guineea-Bissau are ceva din plin: cocaina. Organizatia Natiunilor Unite a inventat chiar un termen pentru tara al carei presedinte a fost, literalmente, facut bucati de macetele soldatilor in urma cu patru ani. Termenul: “narco state”.

Cum arata tara aceasta cu nume de paradis tropical si realitati de infern, intr-un reportaj care rapeste toate superlativele jurnalismului de investigatie, AICI.