Anti-politica

In ultimii noua ani Romania a avut sase prim-ministri desemnati si patru interimari. Se pregateste acum de instalare al saptelea sef de guvern desemnat, dupa ce Viorica Dancila a primit binecuvantarea lui Liviu Dragnea de a forma un nou cabinet. Prima femeie premier din istoria noastra e si ultima catastrofa care ni se intampla.

0

Trebuie sa sondam serios pentru a descoperi, la nivel global, un caz mai flagrant de instabilitate guvernamentala democratica.

Zece oameni ni s-au perindat deja, in mai putin de un deceniu, la conducerea Palatului Victoria – plus garniturile guvernamentale aferente. Ridica-te ministru, asaza-te ministru. Ridica-te consilier, asaza-te consilier. Ridica-te secretar de stat, asaza-te secretar de stat. Si tot asa.

Statistic vorbind, schimbari fundamentale nu s-au produs in toata aceasta perioada in vietile oamenilor.

Ramanem tara cu cea mai mare migratie externa – semn al faptului ca, neavand practic nicio sansa acasa, romanii cauta propasirea in alte parti. Populatia care ramane imbatraneste in ritm accelerat, decalajele sociale se largesc in permanenta, bugetele publice ni se dezechilibreaza, infrastructura ramane pe loc, birocratia devine tot mai stufoasa, iar spitalele si scolile ni se naruie sub priviri.

Nu avem, practic, niciun motiv sa credem ca permanenta schimbare a guvernelor din ultimul deceniu s-a produs dintr-o necesitate obiectiva: cautarea unor solutii mai bune de administrare a treburilor tarii. Nu, toata aceasta tevatura e exclusiv produsul unor permutari in jocul de putere.

Dar jocul politic exista pentru ca e necesar un cadru care sa gazduiasca divergentele din societate si care sa stimuleze obtinerea unui compromis general rezonabil in functionarea sistemelor publice (educatia, sanatatea etc.). Acolo unde acest mecanism politic ignora insasi motivele existentei sale, precum in Romania, abia mai putem vorbi de joc democratic.

Adevarul e simplu si brutal: cu fiecare guvern nou care ni s-a perindat la putere, calitatea democratiei romanesti a mai scazut putin. Nu din aceleasi motive in fiecare din cazurile particulare ce pot fi invocate – dar, per total, rezultatul ultim e ca societatea noastra si problemele ei sunt tot mai putin motivele pentru care guvernantii ni se inghesuie la putere.

Daca, dupa o definitie veche si aproape uitata, politica este arta de a face necesarul posibil, atunci in Romania avem de fapt o reprezentatie continua de anti-politica. Care ar fi arta de a face necesarul imposibil.

Avem nevoie de infrastructura? Nu vom construi niciun kilometru de autostrada! Avem nevoie de educatie? Nu vom impiedica prabusirea (la propriu) a scolilor romanesti. Avem nevoie de sanatate? Nu vom combate cu nimic pericolul infectiilor intra-spitalicesti (din contra, precum in cazul Hexi Pharma, vom face aproape totul pentru a-l alimenta, sterilizand suficient de prost cat sa obtinem superbacterii din bacterii).

Viorica Dancila, premierul desemnat de coalitia PSD-ALDE aflata la putere, este ultimul nume nefericit din galeria noastra anti-politica. E un dezastru pe care il anticipam – dar un dezastru care va continua o opera deja inceputa, nicidecum inaugurata acum.

Ne pricepem de minune sa ne auto-sabotam. Si o vom face, probabil, pana cand nu va mai ramane nimic de sabotat.

Si chiar daca avem inca un prim-ministru gata de instalare, putem deja sa ne gandim la cine va urma. S-ar putea ca asteptarea sa nu ne fie asa de lunga.

Iata si recomandarile saptamanii.

 

Ce nu poate lasa in urma Diana Oncioiu

O scurta calatorie in tabara de refugiati de la Moria, locul in care conditiile decente de trai sunt doar un vis.

  • Fact – checking

Cei de la Der Spiegel au luat la mana site-ul Rapefugees.net (da, exista asa ceva), mai exact o harta a violurilor care ar fi fost comise de refugiati.

  • Soldatii

Acum si in varianta video. Dupa cartea lui Adrian Schiop, Soldatii, s-a facut film. De saptamana aceasta il puteti vedea in cinematografe.

 

Ce nu poate lasa in urma Iulian Andrei

  • Un muzeu

Daca mergeti la Madrid, inevitabil, Prado. Profan cum sunt, cel mai mult mi-au placut piticii, bufonii lui Velazquez. Dar dumneavoastra sigur veti gasi alte motive de incantare.

  • Un film clasic

El Angel Exterminador, de Luis Bunuel. E ceva frumos.

  • O carte

Harald si luna verde, de Nora Iuga. Roman. Polirom.

  • Doi autori. Integral

Carver si Bradbury. Urgent.

  • O alta carte

Colonelului nu are cine sa-i scrie, de G.G. Marquez. Capodopera prea des ocolita cand vine vorba de marile carti ale magului columbian.

  • Site-ul unui mare scriitor

AICI.

 

Ce nu poate lasa in urma Vlad Stoicescu

  • Biserica Ortodoxa si Coalitia pentru Familie

Cum a mintit BOR ca nu se implica decat prin cuvant in demersul de revizuire a Constitutiei asumat de CpF, AICI.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.