De pe terasa, luminile de la varfurile cladirilor par niste baloane incandescente suspendate intre cer si pamant, asteptand nemiscate dimineata pentru a fi coborate de pe piedestalul de beton si sticla si lasate sa-si traga sufletul cat isi face soarele de cap pe strazile perpendiculare din centru.

E mai cald si mai umed decat in Africa din amintirile mele, scria despre orasul acesta nobelizatul J.M. Coetzee, si e chiar asa! Noaptea s-a lasat deja peste intinderile deluroase, dar in Austin e mai cald si mai umed chiar decat in Africa din imaginatia noastra.

Se spune ca iarna, care nu dureaza aici mai mult de 20 de zile, orizontul capata contururi mov. Localnicii invoca povestea asta cu un amestec de mandrie si fascinatie, legand destinul propriului oras de un fenomen atmosferic care i-a adus Austinului titulatura de „Coroana violet“.

Nu e iarna, insa, abia e mijlocul lui iunie si nici urma de zari liliachii. Doar luminile suspendate deasupra orasului si vanzoleala de jos: intre ele, terasa Hangarului, un bar cu mai multe niveluri situat la o intersectie perpendiculara, nu departe de raul Colorado, care traverseaza orasul.

Nu e California, ci Texas, si nu e raul din „Bonanza“, ci varianta sa ceva mai putin salbatica, dar Austinul iti poate reaminti pe alocuri ca esti in mijlocul statului american definit, prin excelenta, de doua lucruri: cowboy si petrol. Jos, in strada, palariile – le stiti, genul celor purtate de J.R. in „Dallas“, iata un cliseu indestructibil! – se misca neincetat dintr-o parte in alta, desi nu mai e urma de soare pe cer.

De parca le-ar purta cineva sa se apere de caldura! Palariile sunt aici simbol cultural si vector de identitate. Palariile si muzica, pentru ca Austin isi onoreaza in fiecare seara renumele de „capitala globala a muzicii live“. Zeci de reprezentatii live, de la country la rock via jazz, sunt de gasit la orice ora in localurile capitalei texane.

 

Dependenti de masina…

In timpul zilei, toata lumea foloseste masina pentru a se deplasa. Nici nu se poate altfel. Carburantul este ridicol de ieftin comparativ cu standardul european de pret si sensibil mai scazut ca pret fata de coasta de est a Statelor Unite. Un galon, adica aproape 3,8 litri, costa putin peste trei dolari – ati citit bine, trei! – in conditiile in care in Washington aceeasi cantitate se duce spre patru.

Pe de alta parte, Austinul, care se intinde in afara zonei centrale pe o suprafata de aproximativ trei ori mai mare decat cea ocupata de Bucuresti, e pur si simplu inaccesibil daca nu ai o masina la dispozitie.

O retea colosala de autostrazi taie suburbiile orasului in toate directiile, intr-o increngatura de beton si piloni de rezistenta care te fac sa te gandesti cum naiba o fi posibil sa faci asa ceva, cand la tine in tara 60 de kilometri de drum drept se dovedesc, adesea, o provocare de nedepasit.

Transportul local este, asadar, propria masina, iar regula locului e respectata cu sfintenie: mai bine de 70% din populatia orasului foloseste autovehiculul pentru a se deplasa zilnic.

In Statele Unite, detaliul acesta ar putea indica un sedentarism ingrijorator care, combinat cu apetitul generic al americanilor pentru fastfood, te-ar duce cu gandul la un scenariu cu obezi turandu-si masinile de teren dintr-o parte in alta.

 

…si de miscare

Si totusi, nu ma ciocnesc de nicio forma corpolenta pe terasa asta din Austin. Chiar daca am baut cateva beri, sunt convins ca nu mi-am pierdut cu totul simtul proportiilor. Abia ziua urmatoare, sub soarele orbitor de iunie, misterul este dezlegat: Austinul e o oaza pentru cei care aleg sa faca miscare in aer liber, de orice fel.

Chiar peste raul Colorado, la mai putin de un kilometru de celebrele 4th, 5th si 6th Street, localnicii isi plimba bicicletele pe malul transformat in parc, caruia texanii ii zic Auditorium Shores.

Pe suprafata apei, altii prefera caiac-canoe. Nici urma de vreo banca pe o raza de o suta de metri. Lumea se misca in permanenta. Si aici, si peste drum, in centru, si pe intinderile de beton ale autostrazilor, acolo unde Austinul pare un oras rupt din distopiile scenaristilor de la Hollywood.

 

TENTATII

Fructele interzise ale capitalei texane

Capitala Texasului e un amestec ciudat de elemente tipice si atipice pentru felul in care arata, in general, orasele statului.

Tipicul e in ceea ce apropie Austinul de Dallas sau Houston, alte doua dintre marile centre urbane din Texas: reteaua de drumuri, caldura sufocanta, intinderea zonelor urbane, concentrarea cladirilor inalte intr-un centru financiar si altitudinea scazuta a periferiilor, compuse majoritar din case cu un singur nivel si veranda.

Atipicul e in ceea ce desparte Austinul nu doar de Texas, ci de toate statele din centrul continentului nord-american, din zona aceea pe care analistii politici o numesc „America profunda“, punand-o in toate statisticile la reverul Partidului Republican. Capitala Texasului ar putea fi, foarte bine, decupata din sudul Statelor Unite si transplantata pe coasta de est, acolo unde amestecul de culturi s-ar simti mai in largul lui.

 

Piatra de hotar

„Coacaza din supa de rosii“, asa isi numesc texanii propria capitala, de care sunt cam straini si, oricum, unii dintre ei, cam departe. Expresia are un profund substrat politic: conservatori prin excelenta (culoarea republicanilor este rosu), locuitorii Texasului au chiar in mijlocul statului un electorat care voteaza constant cu democratii (a caror culoare este albastru).

Nu diferentele politice marcheaza, insa, piatra de hotar dintre Austin si ceilalti. Adevarul e ca spiritul acestui oras functioneaza dupa alte coordonate decat restul Texasului. Ce ironie!, capitala unui stat a carui existenta se invarte in jurul resurselor si industriei energetice traieste, in mare parte, din IT si administratie.

Toti gigantii tehnologici au un sediu aici, iar guvernul e cel mai mare angajator din oras, gazduind zeci de mii de persoane pe statele sale de plata. Austin e un amestec de Washington si Silicon Valley, doar ca locuitorii sai nu se baga in pat la 11 seara, nici nu tureaza bolizi europeni pe bulevardele largi.

 

Ce (nu) e permis

Cu 70% din populatie aflata sub pragul varstei de 44 de ani, capitala Texasului e un paradis al distractiei nocturne. Un paradis ale carui fructe interzise sunt de gasit la tot pasul, mai ales in apropierea grilei perfect geometrice formate de perimetrul Strazilor 4, 5 si 6.

Ultima e un fel de altar inchinat pacatosilor stransi din toate zarile, cu zeci de baruri in care se danseaza pe tejghea inca inainte sa se lase seara peste Austin sau restaurante in care chelnerite blonde cu apetit pentru chirurgia estetica servesc, in bikini, clientii.

Un singur lucru nu se face in capitala Texasului decat la colturi, departe de localuri si de intrarile oricarei institutii: fumatul. Abia vezi pe cineva facand-o, complice, pe la colturi. E o blasfemie pentru toate reclamele cu cowboy aprinzandu-si la crepuscul tigaretele Marlboro rosu.

FOTO: Flickr / Stuart Seeger, Arhiva personala

Documentarea acestui articol a fost posibila datorita unui tur de presa organizat in luna iunie de Departamentul de Stat american.

Articolul apare, intr-o varianta tiparita, si in editia de vineri, 3 august, a „Weekend Adevarul”.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.