Bolile interioare ale celor care ne conduc

Nu trebuie să știi multă psihologie sau psihiatrie ca să-ți dai seama că țara noastră stă și pe această falie între conducători și conduși. | Foto: Flickr / Dyonises Theater

0

Conducătorii noștri, dragii de ei, de ce tulburări de personalitate suferă?

Fiind ziariști, obișnuim să strângem informații dintre cele mai diverse. Având informații suntem obligați la scepticism, așa că sfârșim, nu de puține ori, în pesimism.

În plus, îl moștenim pe Toma Necredinciosul. Nu credem. Rămânem mai mereu sub semnul întrebării.

Și ne întrebăm, nu de puține ori, cu privire la sănătatea mintală a aleșilor noștri.

Nu avem încredere în sistemul de justiție, ne obligă meseria – dar nici în cel de educație, în serviciile secrete (oho!) sau în sistemul de sănătate, cu supra de măsură în cel de sănătate psihică.

Părerea noastră întemeiată pe informațiile strânse în ultimii 15 ani e că sunt ceva probleme sus, și nu-i caută nimeni bine la cap pe ăștia.

Una dintre caracteristicile principale ale psihopaților e că nu au empatie. Doar nepăsându-ți de multele tale victime, deci, poți să bugetărești până la cea mai obscenă bogăție.

Doar nepăsându-ți de ce lași în urmă. De toată educația care nu se dă (pentru că s-a furat), de spitalele în ruină, de școlile care stau să cadă, de drumurile din comuna primitivă (evul mediu a fost, totuși, luminat), de simfonia burților cam goale ale copiilor din România jefuită și abandonată.

Măcar patru milioane de oameni au părăsit țara în ultimele două decenii.

Ipoteza decentă cu care lucrăm este că nu le pasă.

Mândria și lăcomia merg mână în mână. Ai noștri sunt fuduli, iar vechea înțelepciune populară ne învață că altfel n-ar fi proști destul. Dar sunt.

Prostia noastră tradițională, indolența, incompetența, ignoranța țanțoșă. Sunt pe toate gardurile zilele astea, că se apropie iar alegeri în care vom alege răul cel mai mic.

Problema e, credem, și de competența medicilor de specialitate. Prea mulți egomaniaci, narcisiști, rămași între bastonașe și o adolescență posibil turbată.

Conducătorii noștri sunt gata să fugă-n toate lumile posibile cu secretarele și secretarii, unii paranoici, unii auzind voci în cea mai pură schizoidie, îmbătați de putere și nepregătiți să lupte cu niciun demon interior. Toți sunt dictatorași ieșiți toți din cojocul găurit al lui Ceaușescu – la fel de venali în ambițiile lor, la fel de lipsiți de școală și morală.

Pe mâinile cui suntem noi? Nu trebuie să știi multă politică atunci când faci alegeri. Nu e Montesquieu lectură obligatorie, dar măcar din ochi îți poți da seama care duce cu sine sadismul de a se fi înavuțit în serviciul public, într-o mare de sărăcie. Măcar atât poți.

Iată și recomandările săptămânii.

Ce nu poate lăsa în urmă Oana Dan

Un articol superb despre vârsta a treia
AICI.

Lecturi utile în creșterea copiilor
De multe ori, cărțile pentru copii oferă soluții imediate la problemele părinților. Am descoperit blogul unui psiholog care face recomandări de lectură în funcție de vârstă și de problemele întâmpinate. Pentru cei interesați, AICI.

Despre cum ne facem rău singuri
Și acasă și la muncă. AICI.

Ce nu poate lăsa în urmă Diana Oncioiu

De pe internet în viața reală
Adică de la extremismul online la acțiuni criminale, precum cea din Noua Zeelandă. Este vorba de , mai exact de troll-ul terorist, cum îl numesc cei de la Der Spiegel. Împotriva unui astfel de terorist nu există încă o strategie clară de apărare.

Femeile și copiii Statului Islamic
Unele dintre ele ar vrea să se întoarcă în țările pe care le-au părăsit, doar că țările respective nu le vor înapoi. Altele nu vor să se întoarcă în țările din care au plecat pentru a se alătura Statului Islamic. Toate sunt blocate împreună cu odraslele lor într-o tabără din nordul Siriei.

Ce nu poate lăsa în urmă Andrei Crăciun

Un documentar
Dupa cum probabil cunoașteți, nu am recomandat aici seriale, pentru că n-am mai urmărit serios unul de douăzeci de ani (rușine, rușine!). Cu documentarele însă e altceva. Așa că, iată: mini-seria Conversations with a killer: Ted Bundy tapes. Netflix.

Un alt documentar
The Cuba Libre Story. Netflix. Bun, util.

O carte
Staniol, de Daniela Rațiu. Editura Charmides. Poezie.

Ce nu poate lăsa în urmă Vlad Stoicescu

Umanitatea a început la uciderea unui tiran
Un interviu minunat
despre oameni și cimpanzei, cu un antropolog britanic care explică pe înțelesul tuturor cum am ajuns să ne temperăm agresivitatea naturală, rămânând în același timp o specie atât de criminală.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.